Proiect de reformă a pensiilor: „Tocmai ceea ce face risipă este exceptat”

Guvernul a adoptat proiectul de lege care reglementează condiţiile în care angajaţii îşi pot prelungi la cerere viaţa până la 70 de ani. Proiectul propus de Ministerul Muncii, în urmă cu doar câteva luni, vine în contextul avertismentelor tot mai numeroase că actualul sistem de pensii nu va mai putea face față plăților în câțiva ani.

Ministrul muncii Raluca Turcan mai spune că acest proiect este un prim pas de reformă, asumat și în Planul Național de Redresare și Reziliență, pentru a elabora un cadru legal care să permită opțiunea persoanelor ce îndeplinesc condițiile de pensionare să rămână active și după limita de vârstă actuală de pensionare.

Discutăm pe acest subiect cu invitatul de astăzi al "Apelului matinal", analistul economic și financiar Adrian Câciu. Sunt numeroase avertismente, pe care le-am tot primit cu toții, privind stabilitatea sistemului public de pensie. Acum avem și un cadru legal, care să susțină plata pensiilor pe termen mediu și chiar pe termen lung.

Adrian Câciu: În momentul acesta, cadrul legal este același, respectiv în vigoare este Legea 127 pe 2019 la pensii, iar ceea ce vedem din partea Guvernului este doar un proiect, care va merge în Parlament. Dacă lucrurile erau chiar într-o situație, să spun așa critică, Guvernul putea da o ordonanță, numai că nu a vrut să dea această ordonanță tocmai pentru a permite celor care cumulează pensia cu salariul - și o să mă refer imediat de la cei care ocupă funcții de demnitate publică, adică cei numiţi, pentru că aceia, după cum observaţi în proiect sunt şi exceptaţi - le-ar permite să cumuleze în continuare pensia cu salariul. Deci e doar, din punctul meu de vedere, un joc de imagine şi nu o reformă reală sau un act normativ, care să stopeze o cheltuială dublă, aşa cum se invocă.

Realizator: Proiectul de lege, într-adevăr, prevede şi o serie de excepţii. Sunt justificate?
Adrian Câciu: Nu. Din punctul meu de vedere, excepţiile trebuiau să se refere la profesori, la medici și la personalul din companiile de stat și mai puțin la funcționarii publici sau la funcţiile de demnitate publică numite, pentru că dacă ne deranjează pe noi ca societate civilă ceva, ne deranjează acei, să spun aşa, „pensionari speciali” la 45 de ani, care continuă, şi după ce au luat pensii destul de mari, prin această pensionare anticipată, continuă să lucreze la stat, poate câteodată pe acelaşi post, încasând şi salarii destul de mari, şi atunci asta a deranjat societatea şi de fapt asta făcea şi risipa, pentru că nu pensia unui profesor care, să spun e 1.500-2.000 de lei, cumulat cu un salariu de 2.000-3.000 de lei făcea sau rezolva sau crea o risipă la bugetul de stat.

Din păcate, observăm că tocmai ceea ce face risipă este exceptat, adică acele funcţii de demnitate publică numite şi chiar şi funcţionarii publici care au salarii destul de mari. După cum ştiţi, în administraţia centrală salariile sunt mai mari cam cu 40% decât salariile din mediul privat, dacă discutăm în termeni medii.

Realizator: Da, s-a tot vorbit, sunt cazuri, mai ales prin Ministerul de Interne, ele îmi vin acum în minte, cu oameni pensionați la nici 40 de ani și acum angajați, chiar unii secretari de stat. Dar această practică a pensionării anticipate și apoi a reangajării pe diverse funcții în instituțiile publice este sau nu contrară principiilor moderne și europene?

Adrian Câciu: Eu zic că este contrară. Eu cred că se putea rezolva exact, chirurgical, dacă vreți. Se făcea ordonanță de urgență și se spunea că în administraţia centrală şi specific, doar în administraţia centrală, nu e permis cumulul pensiei cu salariul pentru funcționarii publici și pentru funcțiile de demnitate publică. Avem un secretar de stat, iată, numit recent la Ministerul de Interne, care cumulează o pensie de vreo 13.000 de lei cu un salariu de 17.000 de lei. Cred că pentru toată lumea din ţara asta, acest lucru e revoltător. Acest proiect de lege nu rezolvă problema. El poate să stea în Parlament şi doi-trei ani de zile şi până la urmă acea persoană îşi va încasa şi salariul şi pensia, deci n-am rezolvat o problemă de sustenabilitate sau de risipă.

Aici, la sustenabilitate, totuşi, aş vrea să nuanţez un pic critica instituțiilor financiare, pentru că ele nu s-au referit neapărat la cheltuielile care se fac cu sistemul de pensii, ci s-au referit, mai ales, la faptul că nu sunt acoperite de venituri, ori, noi aici avem o problemă, într-adevăr, de sustenabilitate a sistemului, în sensul în care nu încasăm, nu colectăm contribuțiile pe care angajații le plătesc în companiile la care lucrează, pentru că sunt foarte multe companii care reţin aceste contribuţii şi nu le virează la bugetul de stat. Şi nu aduc o critică mediului privat, cât aduc o critică chiar şi mediului public.

Companiile de stat, sunt foarte multe, vreo 60% din cei care sunt rău platnici la contribuții reprezintă companii de stat, în contextul în care dau indemnizații foarte mari, dau salarii mari sau dau retribuţii la directorii de companii, reţin CAS-ul, dar nu virează. Nu vi se pare că lucrurile astea ar fi trebuit reglate? Eu aşa aş fi început, cu elementele de input resurse și după aia să mă uit ce pot să fac și cum să le redistribui.

Realizator: Dumneavoastră sunteți specialistul, dar revin la o nouă afirmație a ministrului muncii, Raluca Turcan. Spunea domnia sa că executivul caută o formulă, astfel încât să se aibă în vedere toți factorii de contributivitate. Şe pot sau cum se pot elimina inechitățile?
Adrian Câciu: Aspectele sunt puţin diferite. Inechităţile au fost introduse de Legea 263/2010, în care tot doamna Turcan a fost promotoare împreună cu domnul Boc, în guvernarea Boc, în 2010. Aceste inechităţi au vizat faptul că nu se iau în calcul o serie de venituri suplimentare obținute în timpul desfăşurării activităţii de muncă, respectiv orele suplimentare sau veniturile din acordurile globale și așa au apărut primele discrepanţe între cei care erau deja pensionaţi şi aveau o pensie şi cei care s-au pensionat ulterior.

Realizator: Pe de altă parte, a revenit acel indice de corecție care a fost, dacă vreți, distorsionat de indictatorii de inflație de-a lungul timpului şi /iar/ a creat la rândul lui, în principiul bulgărelui de zăpadă, o serie de inechităţi în volum de pensie, dacă vreţi, în valori nominale. Deci tot dânşii au introdus aceste inechităţi. Acum, separat de asta este partea de contributivitate. Da, planşa de contribuții ar trebui să se extindă la toți care prestează activități economice legate de muncă și ar trebui să plătească contribuții de asigurări de stat. Evident, lucrurile se pot tranşa, se pot discuta într-un nou regim fiscal, care poate fi revizuit.

Realizator: Apropo de acest proiect de lege despre care vorbim, știm cu toții că se poate ieși la pensie, în viitorul apropiat, la 70 de ani, dar benevol. Vârstnicii, însă, de regulă au dificultăți; cei peste 50-60 de ani își vor găsi greu un loc de muncă. Poate fi o soluție?
Adrian Câciu: Aici sunt mai multe elemente; încerc întotdeauna să fac departajarea între ipocrizie politică sau normativă și realitate, pentru că situaţia e în felul următor: şi pe legile actuale, pe Codul Muncii, oamenii care ies la pensie pot continua activitatea, cu acordul angajatorului, deci și la privat și la stat se poate se poate face această derogare. Deci faptul că introduci o nouă prevedere că poți lucra până la 70 de ani este o chestie care are un efect neutru, dar din păcate introducând o anumită vârstă într-o lege, s-ar putea să te lovești de un element de neconstituționalitate, pentru că Constituția spune că dreptul la muncă este neîngrădit, neîngrădit însemnând prin asta inclusiv să nu nominalizezi o anumită vârstă până la care omul poate munci. Asta, unul la mână.

Al doilea aspect mai dur decât vârsta de pensionare eu cred că este acea continuare fără ca angajatorul să aibă dreptul să spună dacă ești apt de muncă sau nu ești apt de muncă în continuare. Eu înțeleg nevoia ca, de exemplu, în mediul rural să avem profesori şi chiar o susţin, sau medicii să continue să profeseze, dar nu poți să nu treci printr-un filtru al angajatului, care până la urmă răspunde de tot sistemul, această prelungire a vârstei de pensionare sau prelungirea, de fapt a activităţii în muncă.

Realizator: Rămâne să...
Adrian Câciu: Şi sper să nu fie un... Cum să vă spun, un vârf de lance pentru o viitoare apariţie a unei rigori, se creează o cutumă și după care poate fi obligatorie; da, domnule, lucrăm până la 70 de ani.