Marian Staş, expert în educație: ”Universitățile sunt capabile să ofere și să genereze resursă umană”

Emisiunea: "Matinal" - Rubrica: "Apel matinal" - Realizatori: Daniela Petrican şi Cătălin Cîrnu

Universitățile românești au 63 de apariții, cu șase mai mult decât înregistrau la ediția precedentă, în cele 11 domenii luate în considerare de cel mai nou clasament global Times Higher Education. Ediția din acest an a analizat mai multe universități din întreaga lume, dar majoritatea celor din România figurează în ultima parte a listelor pe domenii de studiu și doar câteva apar în zona medie.

În total, în ierarhia pe domenii apar 22 de universități românești. Universitate Babeș-Bolyai are nouă apariții, este urmată de Universitatea din București și de Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, fiecare cu câte șapte nominalizări, Universitatea Transilvania din Brașov are cinci apariții, iar în clasamentul Times Higher Education mai apar Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu și Universitatea de Vest din Timișoara, fiecare cu câte patru apariții. România însă nu este prezentă în meniul Drept nici anul acesta. Iar invitatul "Apelului matinal" de joi este profesorul Marian Staş, expert în educație și președinte al Asociației Clubul "Liderii Mileniului Trei". Bună dimineața!

Bună dimineața! Mulțumesc pentru invitație și la mulți ani pe 2025!

Mulțumim și mulți ani sănătoși pentru noi toți!

Doamne ajută!

Vestea bună este că urcăm în ierarhie, dar tot pe la jumătatea clasamentului ne aflăm. Ce credeţi că ne ține sub jumătatea ierarhiei internaționale, când avem totuși atât de multe universități și cadre didactice la nivel național?

Scurt și direct, încremenirea în blestemul mediocrității, ca societate şi ca sistem public al educației în ansamblul său. Și, vorba francezului, I mind no this respect - am toată preţuirea pentru toți oamenii valoroși, dar aici povestea revine la ceea ce înseamnă mediocritatea asta insidioasă, așa cum e igrasia în pereți de zeci și zeci de ani. Și atunci este greu de ieșit la performanța aia autentică, ceea ce nu înseamnă că lucrurile sunt imposibile, după cum ați menționat și dvs. Şi aici am să vă dau așa un pic să facem analiză un pic pragmatică, și specifică, și măsurabilă, ca să știm despre ce vorbim. De pildă, două /.../ legate de calsament, ca să ştim la ce se uită şi se clasifică universitățile din lume. Sunt cinci criterii, care combinate dau un scor total. Cele cinci sunt următoarele: Teaching, Research Environment, Research Quality, Industry and International Outlook, respectiv: calitatea predării, ecosistemul de cercetare, calitatea cercetării, prezența sau legătura cu industria și, respectiv, expunerea internaționaă. De pildă, prima universitate clasată, Oxford, a 9-a oară consecutiv în clasament, are toate scorurile la criteriile despre care vorbim undeva către 98-99-97 și așa mai departe. E, m-am uitat la noi și am constatat următorul lucru, există o veste bună și există patru vești mult mai puțin bune. Vestea bună este în felul următor, că potențial avem. Dintre toate cele cinci criterii scorurile cele mai ridicate pe care le văd aici, undeva către peste 40-50-60, chiar 70, sunt cele privind calitatea cercetăriii. Deci, oamenii ăștia pot să facă lucrurile astea. În schimb, celelalte criterii, cum ar fi, de pildă, Teaching, au scoruri vai sufletul lor: 18-20-25-26. Legătura cu industria: 18 -28 și așa mai departe. Adică scoruri mediocre, nu relevante punct din vedere al unei forțe de prezență în top universități la nivel mondial. Și am să închei cu al doilea comentariu, legat tot așa de Universitatea Oxford, pentru că aici e bine să ne uităm așa la benchmark-uri, la ceea ce înseamnă cei care fac bine și foarte bine lucrurile. M-am uitat la o statistică importantă, care spune în felul următor, că Universitatea Oxford aduce anual în jur de vreo 15-16 miliarde de lire sterline economiei Marii Britanii. Deci, cu alte cuvinte, o universitate care este de cercetare aduce în jur de 16 miliarde, 15,7 pe statistica anilor 2018-19, la economia Marii Britanii și sprijină, deci, e legată direct de peste 28.000 de joburi, de slujbe, de job-uri full time pe care le asigură. Cea mai interesantă și amuzantă pentru mine, dar relevantă este așa, că din astea 15 miliarde de lire sterline, o componentă foarte importantă este impactul generat în turism. N-o să vă vină să credeți. Deci, Oxford University aduce peste 600 de milioane lire sterline anual Marii Britanii doar din pasiunea și dorința și interesul oamenilor de a o vizita. Păi, înseamnă că trebuie să se petreacă ceva relevant acolo, de 15 miliarde de lire sterline, astfel încât 600 de milioane să vină numai din dorința și interesul turiștilor de a vedea celebra universitate.

Mai mult decât tradiția universității, mă gândesc.

Mai e mult până departe și aici, așa, sigur, mizez pe calitatea conversație noastre și pe calitatea ascultătorilor, fără doar și poate, așa, mai în glumă, mai în serios, la 1100-1200, când Oxford și Cambridge intrau în funcțiune, ce făceam noi? La 1630, când Harvard University intra în funcțiune, unde eram noi și ce făceam? Ce spun eu este în felul următor, că drumul către o performanță autentică și către o prezență autentică, pe mine nu mă interesează foarte mult așa să ne uităm în stânga, în dreapta să ne comparăm, ci mă interesează ca noi să fim buni prin noi în șine. De pildă, cum să zic așa, eu dacă aș fi un înger păzitor al universităților din România acum, le-aș sufla în urechi așa, și în suflete, și în inimi să facă două lucruri pe termen mediu și lung, astfel încât în zece ani de zile lucrurile să fie și mai bine decât sunt acum. În primul și în primul rând să apese cât pot, până la blană, pe transformarea sistemului modelului preuniversitar, care este mediocru, de o mie de ori mai mediocru decât școala universitară.

Păi, şi atunci, ce perspective de creștere au universitățile din România în acest clasament global și cât de mult contează să fim acolo?

Păi, exact. Asta spusei și eu, că în condițiile în care învățământul preuniversitar scoate la dreapta absolvenţi vai sufletul lor, din care 40% sunt analfabeți funcțional, din care 20-25% nu ajung să își mai termine studiile, în condițiile în care universități dintr-o astfel de calitate de absolvenți pierd după anul întâi peste 30-40%, e limpede că un aspect important și o pledoarie importantă și o acțiune importantă a universităților ar putea fi sau ar trebui să fie să întoarcă /.../ de bună calitate, astfel încât școala preuniversitară să facă ce are de făcut. Și un al doilea aspect important, după cum ați constatat, unele dintre cele mai reduse, cele mai scăzute scoruri la universitățile noastre sunt cele legate de teaching. Este esențial ca universitățile noastre să apese foarte, foarte puternic pe ceea ce înseamnă formarea pe filieră didactică: creșterea, nașterea, creșterea și dezvoltarea următoarelor generații de profesori. Or, asta nu se întâmplă de pe un an pe altul. E un proces care, pentru a funcționa bine și eficient, să zicem, în 8-12 ani are a fi pornit ieri.

Dar cum arată prioritățile mediului universitar la nivel mondial în 2025?

Asta e o întrebare foarte bună. Păi, nu întâmplător am menționat Universitatea Oxford, și aici susțin pledoaria ministrului Daniel David pe ceea ce înseamnă segmentare și clasificare a universităților, care sunt pe teaching, care sunt pe research ș.a.m.d. Adică, prioritățile esențiale în zona asta, așa după cum le-am perceput, eu sunt cele legate de împingerea frontierei cunoașterii - și aici am să aduc în discuție anunțul de ieri al președintelui Trump de a investit 500 de miliarde de dolari, 500 de miliarde de dolari pentru dezvoltarea zonei IT pe o frontieră încă nemaivăzută, nemaicunoscută. Și e limpede că asta nu poate fi făcută numai la nivel de corporații, fără intervenția și fără participarea directă și implicarea directă a universităților. Și un alt aspect esențial pe care eu l-am perceput este legătura organică, dar nu /.../, cromozomială în universiăți și mediul de afaceri. Am avut o situaţie ca fiul nostru să trăiască şi să lucreze cu familia în Marea Britanie, la Coventry, el lucrează la Jaguar, și acolo am constatat și am fost și am văzut, am vizitat anul trecut, am fost și am făcut o vizită la ORIC Universities, unde nu știi acolo dacă e companie, corporație sau e universitate. Sunt departamente, și departamente, și departamente care generează cunoaștere și care testează cunoaștere directă, organică, în parteneriat cu liderii mondiali în diverse industrii. Și am menționat, de pildă, industria auto, ca să zic așa. Prin urmare, și mai ales, mai este iarăși un aspect important, universitățile sunt capabile să ofere și să genereze resursă umană de pe următoarea frontieră a cunoașterii. Adică, cu alte cuvinte, zona de cercetare și zona de dezvoltare, să zic așa, și academică, dar și de cercetare științifică, e croită în așa fel, sigur că te bazezi și pe acumulările anterioare, dar e croită în așa fel încât să genereze cunoaștere în stare pură. Și eu m-aș bucura ca ai noștri rectori, și prorectori, și câți or mai fi şi ce or mai fi ei pe acolo, membrii în Senat ș.a.m.d, să se rupă mai puțin pe câte mandate și pe câți ani ș.a.m.d, că deocamdată discuția noastră prevalentă în universitar este câte mandate are fiecare și ce mai face cu ele, cum să își prelungească, eu știu, existența la nivel de funcție de conducere. Sigur, am exagerat așa un pic.

Da.

Dar m-aș bucura să aud și teme un pic mai consistente, așa, legate de ceea ce înseamnă frontierele vremurilor pe care le trăim și mai ales ale următoarelor vremuri, pentru că ritmul de schimbare este, cum să zic așa, ne culcăm seara într-o realitate și dimineața ne trezim într-o cu totul altă realitate economică și științifică.

Da, cunoaștem și sintagma triumful mediocrității, apropo de România educată, dar ca idee, universitățile din țara noastră s-au mișcat mai bine pentru că au început să vină din ce în ce mai mulți străini. E o soluție, până la urmă, pentru a crește cota, vizibilitatea?

Da, e foarte relevantă și tema pe care o deschideți acum. S-a mai întâmplat încă un lucru foarte important: pe lângă deschiderea evidentă, mult mai consistentă în ultimii cinci, șapte, opt, zece ani, către ceea ce înseamnă internaționalizare de învățământ, și la nivel de student și la nivel de schimburi academice, şi aici eu sunt întotdeauna hipermândru, să zic așa, de țara mea și de echipa de la Târgu Mureș, condusă de rectorul Lenard Azamfirei. Oameni buni, deci, Universitatea de Medicină de acolo are filiară în Hamburg, în Germania. Despre ce vorbim aici? Medicii noștri și profesorii de la Târgu Mureș se duc și au normă în partea cealaltă, în Germania, să predea. În același timp s-a mai întâmplat un lucru relevant, pe care l-am constatat și în zona medicală, și anume, migrația inversă. Deci, faptul că sunt din ce în ce mai mulți tineri profesioniști, oameni maturi, care încep să vin acasă și încep să vină acasă nu numai pentru antreprenoriat, dar încep să vin acasă și pentru medicină de mai bună calitate și pentru învățământ de mai bună calitate. La un moment dat, ascultam ieri sau alaltăieri la televizor și era o știre despre un spital în care media de vârstă era de vreo 40 de ani și erau vreo cinci sau șase medici în vârstă de peste 50. Asta înseamnă, de fapt, un fenomen firesc, natural, îmbucurător, în care resursa umană, de fapt, revine și se fixează mai bine aici. Și sigur că oamenii ăștia vor pune o presiune pozitivă inclusiv în calitatea educației universitare. Dar, repet, aici, lucrul care mie mi-a atras atenția când m-am uitat pe verticală, așa, pe toate universitățile, a fost potențialul nostru bun de cercetare. Vă spuneam, scoruri de 50-60, care sunt foarte bune, 70, în schimb calitate foarte precară în zona de teaching şi de ecosistem, adică de ceea ce înseamnă /.../

Ştim exact unde ar trebui să mai lucrăm, până la urmă, grație acestui clasament. E foarte interesant. În top 10 regăsim opt universități din Marea Britanie și din Statele Unite ale Americii.

Păi, da.

Una singură din Elveția și una din Singapore. Dar promitem să mai discutăm despre învățământul superior din România.

Mulțumim pentru discuția pe care am purtat-o la "Apel matinal"!

Cu mare bucurie! Şi felicitări pentru deschiderea subiectului, un subiect important, așa, esențial pentru România noastră mâine.

Invitatul "Apelului matinal" profesor Marian Staş, expert în educație și președinte al Asociației "Clubul Liderii Mileniului Trei"./editor Florin Lepadatu/