Discursul Asistentului Secretarului de Stat al SUA, Wess Mitchell

Discursul integral al Asistentului Secretarului de Stat al SUA pentru Europa şi Eurasia, Wess Mitchell, la Universitatea din Bucureşti. Discursul a fost oferit spre publicare de Ambasada SUA de la Bucureşti.

"Vă mulţumesc pentru prezentarea extrem de amabilă, domnule rector Mircea Dumitru. Îi spuneam acum câteva minute domnului rector că am conferenţiat la această universitate cu câţiva ani în urmă, iar audienţa a fost atunci mult mai puţin numeroasă decât acum.

Nu am nici cea mai mică idee care este motivul, sunt foarte bucuros că aţi venit să mă ascultaţi astăzi şi doresc să transmit recunoştinţa mea universităţii pentru ospitalitate. Şi doresc să vă mulţumesc dumneavoastră, tuturor, pentru că aţi venit. Doresc de asemenea să acord recunoaştere şi să mulţumesc ambasadorului Hans Klemm şi echipei sale extraordinare de la Ambasada SUA din România pentru activitatea nemaipomenită pe care o desfăşoară într-o ţară importantă, într-un moment important. Vreau să spun de asemenea cât de plăcut este să vezi câteva chipuri prietenoase în public. Unii dintre dumneavoastră ştiu probabil că România este o ţară pentru care am o afecţiune deosebită şi de-a lungul anilor mi-am creat mulţi prieteni în România, de aceea mă bucur să îi văd în public pe unii dintre acei prieteni.

România este un aliat şi un partener strategic foarte apropiat al Statelor Unite. Militarii români şi-au îndeplinit misiunea alături de militarii americani în Irak şi Afganistan şi ştiu cât de apreciate sunt forţele armate române de către forţele armate americane. În numele poporului american, doresc să mulţumesc poporului român pentru sacrificiile făcute în sprijinul atât de multora dintre aceste misiuni importante. Doresc să transmit recunoştinţa mea în special familiilor celor opt militari români răniţi la Kandahar în această primăvară.

Mâine vom participa la o întâlnire în cadrul Dialogului Strategic România-SUA. Vom discuta despre cooperarea continuă şi foarte robustă dintre Statele Unite şi România în domeniile securităţii, energiei şi comerţului. Şi vom căuta modalităţi de a extinde această cooperare în zilele următoare.

Este de bun augur momentul în care are loc acest dialog. Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la crearea României pe care o cunoaştem astăzi. În urmă cu 100 de ani, în oraşul Alba Iulia, trei regiuni s-au unit pentru a forma un nou stat naţional care avea să devină România modernă. Statele Unite au jucat un rol foarte însemnat în acel eveniment. Noi ne-am numărat printre primele ţări care au stabilit relaţii diplomatice oficiale cu România, în 1880. Iar după Primul Război Mondial, mai mult decât orice altă putere Statele Unite au fost cele care au făcut eforturi să asigure întemeierea unei Românii independente. Libertatea a fost înscrisă în construcţia României încă de la început.

Astăzi ne amintim cuvintele lui Iuliu Maniu: "Noi voim să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor şi a tuturor cetăţenilor." A fost nevoie de o perioadă foarte lungă şi de sacrificii semnificative ale poporului român, trecând prin ororile nazismului, noaptea lungă a comunismului, corupţia şi poliţia secretă a lui Ceauşescu, pentru a obţine premiul independenţei politice. Iar astăzi, românii continuă să demonstreze vigilenţă şi determinare în valorificarea întregului potenţial al ţării dumneavoastră.

Aş dori să ne gândim pentru o o clipă cât de departe a ajuns România. În urmă cu 30 de ani, în ajunul lui 1989, România era una dintre cele mai sărace, mai izolate şi mai retrograde ţări din Europa. PIB-ul său era de aproximativ 40 de miliarde de dolari. Românul de rând câştiga mai puţin de 150 de dolari pe lună, se obişnuise cu lipsurile frecvente şi cozile la pâine. De asemenea, românul de rând putea fi torturat sau executat rapid la cel mai mic indiciu al lipsei de loialitate faţă de regimul comunist.

Astăzi, România este membru NATO şi UE. Are un PIB de 187 de miliarde de dolari, PIB-ul pe cap de locuitor a crescut de cinci ori, iar economia românească este una dintre cele mai dinamice din Europa, cu o creştere de aproape 7% anul trecut. România şi-a construit un sistem judiciar puternic şi instituţii de luptă împotriva corupţiei pe care victimele comunismului nu şi le-ar fi imaginat nici în cele mai îndrăzneţe vise. Românii se bucură astăzi de libertăţi ample; vă puteţi exprima liber, şi vă puteţi întruni fără teama de represiune; puteţi călători neîngrădiţi prin toată Europa; aveţi o bază solidă.

Odiseea României o transformă într-un puternic simbol al libertăţii occidentale la frontiera de est. Cred că încă şi mai remarcabil este faptul că această odisee prin care a trecut România a avut loc într-o regiune cu un important rol geopolitic de-a lungul istoriei. România nu ocupă un teritoriu uşor. Ea se află la intersecţia a trei mari regiuni şi este poarta istorică spre Europa Centrală şi Balcani. Ea s-a aflat întotdeauna la răscrucea imperiilor. De secole, puterile mari şi mici încearcă să domine strâmtorile, porturile şi drumurile României. În apropiere, pe fâşia îngustă de pământ dintre Porţile de Fier şi Marea Neagră s-au luptat ruşii şi austriecii pentru controlul gurilor Dunării. Şi tot în apropiere a avut loc Criza Strâmtorilor Turciei, care a dat naştere Doctrinei Truman, ce a semnalat angajamentul Statelor Unite de a împiedica Uniunea Sovietică să domine regiunea.

La încheierea Războiului Rece, consensul general părea a fi că regiunea Mării Negre şi restul Europei de Est şi-au diminuat valoarea strategică. Rusia era enervată şi distrasă, NATO şi UE se extindeau, iar geopolitica părea a fi, cel puţin pentru Europa, o chestiune a trecutului.

Aceste presupuneri erau premature. Istoria nu se încheiase. Rusia lui Vladimir Putin nu a încetat niciodată să considere această regiune parte a sferei sale naturale de influenţă. Ea nu a acceptat niciodată alegerea românilor de a se alătura liber Occidentului. Invadarea Georgiei şi Ucrainei de către Rusia, preluarea Crimeii, destabilizarea sistematică şi prelungită a Moldovei, intervenţia în Siria şi consolidarea flotei Mării Negre, toate acestea evidenţiază seriozitatea cu care Moscova abordează competiţia pentru influenţă şi teritoriu în această regiune.

Însă Rusia nu mai este singură. Există şi China. Influenţa chineză se extinde rapid în regiunea Mării Negre. Beijingul foloseşte diplomaţia bazată pe acordarea de împrumuturi ţărilor care nu le pot returna pentru a crea relaţii de dependenţă care pot părea neglijabile astăzi, dar care în cele din urmă vor reprezenta o influenţă reală asupra guvernelor şi societăţilor din Europa Centrală. Scopul iniţiativelor 16+1 şi "Centura şi drumul" (Belt/Road) este să creeze alternative la influenţa Occidentului. Prin banii săi, China le oferă ţărilor un fel de ipotecă asupra viitorului lor.

Atât Rusia, cât şi China, doresc în felul lor să înfrângă Occidentul: Rusia doreşte să-l fragmenteze, China doreşte să-l înlocuiască. Şi nicăieri nu sunt mai hotărâte să facă acest lucru decât aici, în regiunea Mării Negre. Obiectivul lor este însăşi construcţia politică, economică şi socială din care este alcătuită România.

Un mesaj central al Strategiei de securitate naţională a SUA este că Occidentul trebuie să recunoască ameninţarea crescândă reprezentată de aceşti rivali şi să o ia în serios. Acest lucru începe acordând importanţa cuvenită apărării. America se achită de sarcina sa. În ultimele luni, am contracarat anii de reducere a bugetului forţelor noastre armate şi am început să reconstruim arsenalul nuclear american. Am reafirmat Articolul 5 al NATO, am alocat noi fonduri de peste 11 miliarde de dolari pentru Iniţiativa Europeană de Descurajare şi am oferit Ucrainei şi Georgiei ajutor în domeniul apărării. În prezent avem peste 4.800 de militari în Europa de Est, cel mai mare contingent al unui stat membru NATO, inclusiv circa 1.200 de militari în România. Prin prezenţa înaintată adaptată a NATO, consolidăm activităţile de descurajare în regiunea Mării Negre, cu componente cheie precum Comandamentul Multinaţional de Divizie Sud-Est şi Brigada Multinaţională Sud-Est din România.

Şi România se achită de sarcina sa. Felicităm România pentru decizia sa de a aloca 2% din PIB pentru apărare şi de a-şi îndeplini astfel angajamentul asumat la Summitul din Ţara Galilor. Prin asumarea responsabilităţii pentru securitatea occidentală în regiunea Mării Negre, România dă exemplu celorlalte state membre NATO. Dumneavoastră demonstraţi spirit de conducere. Alte ţări v-au văzut exemplul şi îl urmează. În total, din ianuarie 2017 până în prezent, cu excepţia uneia, toate ţările membre NATO şi-au crescut cheltuielile pentru apărare; numărul ţărilor membre care şi-au asumat angajamentul de a aloca 2% pentru apărare până în 2024 s-a triplat, iar numărul celor care vor aloca 20% pentru echipamente militare de importanţă majoră a crescut de aproape două ori.

A trata concurenţa cu seriozitate înseamnă şi a fi mai strategic în promovarea securităţii energetice şi a prosperităţii economice în regiunea Mării Negre. Împreună trebuie să susţinem proiecte regionale care sporesc securitatea energetică a Europei şi să ne opunem celor care încearcă să o submineze. Promovăm diversificarea tipurilor de combustibili, a rutelor şi surselor acestora, precum şi conductele de interconectare dintre ele. În acest scop, sprijinim gazoducte intra-europene precum Interconectarea Grecia-Bulgaria şi gazoductul BRUA (Bulgaria-România-Ungaria-Austria). Alături de UE şi multe dintre statele sale membre ne opunem Nord Stream 2. Şi ne opunem gazoductului TurkStream cu mai multe conducte, care ar oferi Rusiei modalitatea de a-şi păstra practic monopolul asupra importurilor de gaze în sud-estul Europei.

Date fiind atât sa poziţia geografică, cât şi abundenţa resurselor sale, România este o componentă crucială a securităţii energetice a Europei. Astăzi, companiile americane au un rol în explorarea şi exploatarea de noi zăcăminte descoperite la ţărm şi în Marea Neagră, care au potenţialul de a transforma România în exportator de gaze naturale. Aceste noi surse de importanţă vitală vor consolida economia României şi vor promova securitatea energetică a întregii regiuni. Aşteptăm cu interes adoptarea Legii Offshore şi lăudăm dezvoltarea rapidă de către România a infrastructurii şi resurselor necesare pentru gazoductul BRUA pe teritoriul său.

În paralel, Statele Unite sprijină România şi pe vecinii săi în eforturile lor de creştere a cooperării regionale. România demonstrează spirit de iniţiativă conducând Iniţiativa celor Trei Mări, pe care o considerăm un catalizator pentru un grad de integrare economică şi infrastructură nord-sud care lipseşte de mult timp în Europa. Felicităm România pentru găzduirea Summitului celor Trei Mari în această toamnă şi îi încurajăm pe membri să identifice şi să finanţeze proiectele concrete care vor transforma această iniţiativă într-o platformă pentru schimbare. Iniţiativa celor Trei Ţări nu este proiectată să concureze cu UE. Rolul său, care ar trebui să fie, cred eu, şi scopul nostru, al tuturor, este să identifice modalităţi de stimulare sistematică a unei implicări occidentale mai mari în Europa Centrală şi de Est, din punct de vedere financiar, comercial şi al infrastructurii. Invităm o mai mare participare a UE în acest proiect şi în alte proiecte regionale şi îi încurajăm pe aliaţi să facă eforturi mai mari pentru a găsi soluţii la lipsa de legături care alimentează insecuritatea în această regiune.

Cu toate acestea, concurenţa pentru influenţă strategică nu are legătură doar, sau în principal, cu bugetele de apărare şi gazoducte. Ea presupune şi a concura mai eficient pentru inimi şi minţi şi câştigarea războiului ideilor.

Împreună, Rusia şi China reprezintă un model coerent: stabilitate întemeiată pe autoritarism şi forţă brută, strâns legate de anumite aspecte ale competiţiei pe piaţă şi asociate cu o politizare a economiei de către stat. Ceea ce împărtăşesc ele este o negare fundamentală a individului şi a demnităţii inerente a omului; o acumulare a autorităţii centrale mai presus de libertăţile individuale; o nerăbdare de a reprima şi pedepsi orice constituie o provocare la adresa statului; o îmbrăţişare a cleptocraţiei, venalităţii şi corupţiei pentru a-i îmbogăţi pe cei care conduc statul.

Toate aceste lucruri sunt în antiteză cu tradiţiile politice ale Occidentului, întemeiate mai presus de orice pe ideea că fiecare viaţă merită protejată şi că individul trebuie protejat de abuzurile puterii statului. România este parte a Occidentului prin origine, istorie şi cultură, din vremurile când soldaţii şi coloniştii romani au adus legea romană pe aceste pământuri. Dar sunteţi occidentali şi în urma alegerii, prin decizia de a adera la NATO şi la Uniunea Europeană.

Indiferent cât de importantă este amplasarea geostrategică a României, cea mai mare contribuţie a sa este cea la lumea ideilor. România reprezintă un simbol de neşters al succesului democraţiei. În ultimii ani, aţi înregistrat un progres istoric în lupta împotriva corupţiei. Nu sunteţi singuri în această luptă. Fiecare ţară din lume trebuie să lupte împotriva corupţiei.

Ştiţi din perioada comunistă cât de subtilă poate fi o forţă precum corupţia. Şi, aşa cum ştiţi mai bine decât oricine, lupta împotriva corupţiei solicită o aplicare eficientă a legii şi un sistem judiciar eficient şi echitabil. Ea necesită curaj şi spirit de iniţiativă. Înfiinţarea de către România a instituţiilor anti-corupţie atestă faptul că românii sunt curajoşi în apărarea libertăţilor câştigate în 1989. Oameni cinstiţi şi curajoşi din aceste instituţii şi din sistemul judiciar trebuie să apere întâietatea legii asupra politicii care constituie din antichitate principalul dar făcute de civilizaţia occidentală lumii. Aşa cum spune Constituţia dumneavoastră: "nimeni nu este mai presus de lege". Această declaraţie constituie esenţa a ceea ce înseamnă să fii occidental.

Progresul înregistrat de România în combaterea corupţiei este impresionant. Este evident în locul constant îmbunătăţit ocupat de România în clasamentele Transparency International şi în numărul în creştere de companii străine care au încredere să investească în România şi să aducă locuri de muncă şi capital. Aplaudăm progresul României şi vă încurajăm să continuaţi pe această cale, nu doar spre binele cetăţenilor dumneavoastră şi pentru că aţi devenit un adevărat model pentru ţările vecine, ci şi pentru că făcând acest lucru eliminaţi vulnerabilităţile pe care puteri ostile le-ar folosi pentru a va submina statul din interior. Aşa cum spunea preşedintele Trump în luna iunie, "Statele Unite vor susţine întotdeauna lupta României împotriva corupţiei."

În toate aceste domenii - apărare, energie, democraţie - România dă dovadă de spirit de iniţiativă. Exemplul pe care îl oferiţi este incredibil de important pentru vecinii dumneavoastră, pentru regiune şi pentru Europa. În toate aceste domenii, provocarea este aceeaşi: apărarea câştigurilor obţinute de Occident, apărarea tuturor elementelor cheie pentru identitatea noastră ca naţiuni, alianţe, şi a unei civilizaţii politice împotriva unor rivali decişi. Aşa cum a spus preşedintele Trump anul trecut la Varşovia, trebuie să avem dorinţa şi curajul de a apăra Occidentul de aceia care l-ar submina şi distruge.

Nu putem presupune că vom avea în mod automat succes în această sarcină pentru că istoria "este de partea noastră". Trebuie să fim implicaţi activ şi să privim cu seriozitate această competiţie strategică, în caz contrar să ne aşteptăm să pierdem teren. Istoria recentă a României ne dovedeşte că vom câştiga. Libertatea, căldura şi determinarea poporului român constituie un exemplu, o sursă de inspiraţie pentru noi toţi şi ne reamintesc pentru ce luptăm. Aşa cum spunea Iuliu Maniu în 1918: 'În aceste momente solemne ne vom purta vrednici de timpurile pe care le trăim'.

Fie ca această afirmaţie să fie adevărată şi astăzi, în cazul nostru".