Asociația Companiilor de Utilități: România exportă când electricitatea e ieftină și cumpără când e scumpă

Emisiunea: "Matinal" - Realizator: Cătălin Cîrnu

Plafonarea prețurilor a fost discutată de guvern în comitetul interministerial pentru protejarea consumatorilor vulnerabili și combaterea sărăciei energetice. Ministerul Energiei va pune acum în transparență instituțională, până la finele săptămânii, actul normativ privind schema de plafonare-compensare pentru perioada de după 1 aprilie 2025. Potrivit Ministerului Energiei, scenariul de bază este continuarea actualei scheme pentru minimum trei luni la energia electrică, iar pentru gazele naturale - pentru 12 luni, astfel încât să poată fi realizat inclusiv procesul de reumplere a depozitelor de gaze pe parcursul anului. Mai mult - spun aceiași oficiali guvernamentali - dacă nu s-ar lua în calcul măsura prelungirii plafonării, poate exista riscul unei posibile creșteri accelerate a costurilor cu energia pentru populație și mediul economic la finalul lunii martie. Este un subiect care ne arde pe toți și pe care îl vom discuta alături de invitatul "Apelului matinal", Daniela Dărăban, directorul executiv al Federației Asociațiilor Companiilor de Utilități din Energie. Bună dimineața!

DEOCAMDATĂ NU AVEM BUGETAT NIMIC

Bună dimineața! Mulțumesc pentru invitație!

Noi vă mulțumim că ați acceptat-o! Cum ați ajuns la birou, apropo, că tot ninge, ninge?

Mai greu, ca toți. Dar știm că iarna este iarnă, deci nu ne surprinde neapărat.

Da. Sau, altfel spus, iarna nu-i ca vara, ca să parafrazăm din clasici. Așadar, guvernul a alocat deja un buget inițial de trei miliarde de lei pentru începutul acestui an, destinat susținerii schemei de plafonare-compensare. Este necesară continuarea acestor măsuri privind la piață? Ce spun furnizorii?

Aș vrea doar o chestiune să corectez; alocările care s-au făcut în bugetul pentru 2025 sunt, de fapt și de drept, destinate plăților restante pe care statul român nu le-a achitat furnizorilor pentru discounturile aplicate clienților în cursul anului 2024. Deci este o plată parțială a unor cheltuieli restante pe care statul le-a angajat, dar nu le-a achitat încă. Pentru 2025, cu toată responsabilitatea, nu avem încă bugetat nimic.

Lipsesc banii.

Da, da. Totul se reduce la bani, da.

Deocamdată, doar discuții?

Deocamdată sunt discuții, da. Deocamdată sunt discuții și probabil acum, ca să dau și să spunem, așa, un context guvernului, probabil că, neavând o decizie încă finală vizavi de ceea ce se întâmplă după 1 aprilie, probabil că și sursa de finanțare a măsurilor ce urmează a fi dispuse lipsește până la momentul la care guvernul va decide cum dorește să continue sprijinul acordat clienților.

PROBLEMA E SĂ FIE AJUTAȚI CEI CE AU NEVOIE

Au existat mai multe scenarii. Suma de plafonare actuală, după opinia dumneavoastră, rămâne potrivită sau ar trebui adaptată la noile condiții din piață?

Dacă ne întoarcem la contextul anului 2021, când, într-adevăr, în toată Europa și chiar și la nivel global s-a înregistrat o criză a prețului pe piața angro, pot să spun că o măsură un pic mai largă decât cele de obicei care vizau strict în condiții normale protejarea clientului vulnerabil, așa cum era el definit la data respectivă, se impunea. Acum, cred că, un pic, noi am mers prea departe, nu am ajustat-o, deci nu a fost o schemă... în primul rând a fost o schemă foarte birocratică, o schemă greu de administrat, atât de către operatorii din piața de furnizare, dar și de către statul român, și o schemă care nu s-a ajustat, în timp, condițiilor de piață. Adică, anul trecut am văzut niște reduceri pe piața angro și, totuși, ajustările pe care statul român a decis să le facă nu au reflectat acest context, motiv pentru care acum suntem în situația în care, în al patrulea sezon, ieșim din al patrulea sezon rece cu aceste scheme de plafonare care se adresează întregii piețe, adică toți clienții, că au nevoie, că nu au nevoie. Și, în sfârșit, ne gândim, totuși, cum să facem o măsură un pic mai adecvată, în sensul în care banii pe care-i punem la dispoziție, pentru că, indiferent dacă îi dau în prima fază furnizorii, ulterior îi luăm de la bugetul de stat, sunt, totuși, bani publici. Dacă aceste fonduri le alocăm, cât de eficient le alocăm, în sensul în care trebuie să ne asigurăm că cei care au nevoie de acești bani trebuie să îi aibă la dispoziție, iar cei care pot plăti aceste facturi fără acest sprijin, această reducere achitată ca diferență de la bugetul de stat, o vor achita. Adică asta este marea problemă pe care o avem: cum facem ca aceste fonduri pe care statul le pune la dispoziție să ajungă la cei care au nevoie.

NU CRED CĂ SUNTEM ÎNTR-UN GRAFIC DE EXTRACȚIE ÎNGRIJOTĂTOR

Da, cred că aici trebuie căutat algoritmul. Ninge, ninge în București, ninge și în sudul României. Temperaturile au scăzut peste tot, în mod logic, pe cale de consecință, a crescut și consumul de gaz. Din informațiile noastre și ale presei, scad rapid și rezervele de gaze stocate, undeva sub 50% gradul de umplere al depozitelor. N-a fost chiar o iarnă grea. Întrebarea, curiozitatea: de ce scad atât de repede aceste rezerve? Consumul e chiar uriaș?

Eu cred că trebuie să facem o comparație cu o iarnă similară. Ultimele, în ultimii doi ani, anul trecut și anul anterior chiar a fost o iarnă mai ușoară. Faptul că noi înmagazinăm este, de fapt și de drept, toată cantitatea pentru înmagazinare este destinată sezonului rece, sezon rece care se închide la finalul lunii martie. Nu cred că suntem într-un grafic de extracție din depozite care să ne îngrijoreze. Cred că ce ne îngrijorează pe noi, și aici este o temă care poate statul român o abordează cu seriozitate și o să facă un plan de investiții în capacitățile, în tehnologiile pentru extracția zilnică din depozite, deci problema nu este nivelul din depozite, problema este limita pe care noi o avem tehnic în ceea ce putem să extragem din aceste depozite, care limită se reduce pe măsură ce se reduc și volumele din depozite. Este o problemă tehnică care ține de investițiile care trebuie făcute în tehnologia necesară, ca să putem să ne folosim de aceste gaze fără să ne mai îngrijorăm că ajungem sub un anumit nivel. Adică suntem un pic, cum ați spus dumneavoastră, sub jumătate capacitatea de înmagazinare, dar suntem și peste, am trecut și peste jumătatea sezonului rece. Deci nu cred că ar trebui să ne îngrijoreze volumul. Într-adevăr, îngrijorează capacitatea tehnică de extracție zilnică, adică limita pe care o ai zilnic de a extrage din depozit, pentru că ceea ce nu poți să extragi se completează din import, și aici este o problemă, într-adevăr, pentru că prețurile sunt mai mari.

Exact! Ajungeam imediat și la acest subiect. Înmagazinăm, extragem de la noi, dar și importăm gaze. Nu știu cum se întâmplă, și dumneavoastră sunteți specialistul, România exportă energie electrică la un preț, dar când e să importe, plătește mai mult. Cam așa stă situația și în ceea privește gazele. Pot fi repercusiuni?

Vorbim de momente. Adică România exportă la un moment la care electricitatea este ieftină peste tot și o cumpărăm în momentul în care este foarte mare nevoie peste tot, și atunci este scumpă. Deci tot... și ține tot de niște decizii care să asigure cumva capacitatea de stocare, posibilitatea de a utiliza energia pe care o ai în momentul în care ai nevoie. Deci noi trebuie să ajungem să putem să utilizăm ce avem la maximum în momentele în care avem nevoie, la fel ca înmagazinarea. Adică noi avem destul, dar nu putem să extragem destul cât am avea nevoie. Deci nu... Dacă statul român își asumă cu toată responsabilitatea pentru următorii ani un program de investiții realist, care să răspundă nevoilor care sunt cunoscute, să știți că oamenii tehnici din acest sector cunosc foarte bine nevoile, dar, din nefericire, aceste investiții au fost amânate, pentru că, de cele mai multe ori, banii care vin din sectorul energetic s-au transformat în sursă la bugetul de stat, sursă care s-a împrăștiat pentru alte nevoi, ca să spun așa. Nu s-a întors în sector, ca acest sector să fie la potențialul maxim al beneficiului pe care țara asta îl poate avea din producția pe care de energie.

OAMENII NU DISPUN MEREU DE BANI PENTRU FACTURI

Adică banii au fost investiți în altă parte sau au fost cheltuiți altfel, cam cum s-a întâmplat și cu autostrăzile, la un moment dat, până când s-a decis în sfârșit ca drumarii să accelereze. Mai am totuși o întrebare: cât de mare este riscul creșterii valorii facturilor odată cu eliminarea plafonărilor, de exemplu, dacă se va întâmpla asta? Pentru că am făcut un calcul și, da, am rămas cu ochii mari.

Da, acum trebuie să înțelegem un lucru. 0,68, plafonul cel mai mic, care se acordă pe un anumit prag de consum, da, este un plafon foarte mic. Acest plafon nu va fi, nu va putea fi confirmat de piața liberă. Adică, în orice moment am ieși din plafon, nu va putea fi confirmat, pentru că, cu toate taxele aferente, doar dacă statul român decide să ajusteze taxele, TVA-ul, adică să le facă mai mici la facturile de energie, ăsta este un alt scenariu despre care nu se discută în momentul de față...

N-ar mai ieși nimic pentru stat... sau ar ieși mai puțin...

Corect, corect. Deci, pentru cei care sunt în acest plafon, în orice scenariu, în orice moment vom decide ieșirea din plafon, pentru cei care vor rămâne fără sprijinul direct acordat /.../ vor vedea un procent de creștere. Acum, ce înseamnă această creștere? Putem să ne ducem de la 35 de lei, cât este astăzi factura medie, vorbesc de preț mediu, către, să spunem, 40, 45, 50. Deci depinde de moment, într-adevăr, și de cât este prețul pe piața angro. Acum, sunt oameni în momentul de față, clienți, care ar putea să plătească această factură chiar dacă ajunge la 50, 60, 70 de lei; sunt oameni care nu. Și asta este marea dilemă a statului român. Cum se asigură că banii pe care trebuie să-i acorde ca sprijin ajung la acești oameni care au nevoie? Și mai este o dinamică pe care statul român trebuie s-o aibă în calcul: evoluția. Adică trebuie să aibă o schemă care să poată să ajusteze de la lună la lună, de la trimestru la trimestru, să spunem așa, aceste ajutoare, pentru că anumiți oameni, astăzi, să zicem așa, un muncitor sezonier poate să aibă o sursă de venit suplimentară și își poate plăti factura, luna viitoare îi lipsește această sursă și nu-și poate plăti factura. Aici este marea problemă pe care o avem: cum ajungem la cei care au nevoie?

Am priceput. Da, unii pot plăti tot timpul anului, alții - doar din când în când, în funcție de câștiguri. Poate se vor găsi sau se va găsi algoritmul de către guvernanți, în condițiile în care deocamdată sunt mai multe idei de joc, să fiu plastic. Am priceput. Mulțumiri pentru precizări.

Mulțumesc și eu!

Daniela Dărăban, directorul executiv al Federației Asociațiilor Companiilor de Utilități din Energie, invitatul de marți al Apelului Matinal. Câteva lucruri, pe scurt, ca o radiografie: depozitele de gaze înmagazinează în acest moment o cantitate suficientă pentru a ieși bine din iarnă, dar sunt multe alte dificultăți apropo de schemele de plafonare./ editor Florin Lepadatu/