70 de ani de la "Katynul românesc"
Vineri, în incinta Mănăstirii Putna, s-a desfăşurat ceremonia de sfinţire a unei troiţe închinate memoriei victimelor masacrului de la Fântâna Albă, la 70 de ani de la tragicul eveniment.
Articol de Mihaela Buculei, Suceava, 01 Aprilie 2011, 15:28
La Mănăstirea Putna a avut loc ceremonia de sfinţire a troiţei închinate victimelor masacrului de la Fântâna Albă, anul acesta împlinindu-se 70 de ani de la tragicul eveniment.
La Fântâna Albă, pe data de 1 aprilie 1941, în Duminica Paştelui, aproape 3.000 de români din satele de pe valea Siretului din Bucovina, care doreau să fie repatriaţi din Uniunea Sovietică în România, au fost împuşcaţi de către trupele sovietice.
Evenimentul tragic este numit de istorici şi Katynul românesc.
Troiţa a fost realizată la iniţiativa Departamentului pentru Românii de Pretutindeni din cadrul guvernului României.
Potrivit secretarului de stat pentru românii de pretutindeni, Eugen Tomac, troiţa a fost amplasată la Putna şi nu la graniţa cu Ucraina, pentru că în fiecare an la Putna ajung mii de români.
Troiţa a fost sfinţită în prezenţa Înalt Prea Sfinţitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor.
Au participat senatori, deputaţi din cadrul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi tineri din grupul de iniţiativă a românilor din Basarabia.
Aproape 3.000 de români şi-au pierdut viaţa la Fântâna Albă
La începutul anului 1941, s-a zvonit că sovieticii ar permite trecerea graniţei în România.
Drept urmare, la 1 aprilie 1941, un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului, purtând în faţă un steag alb şi însemne religioase, a format o coloană de peste 3.000 de persoane şi s-a îndreptat spre noua graniţă sovieto-română.
În Poiana Varniţa, la circa trei kilometri de graniţa română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească.
După ce coloana a ignorat somaţia, sovieticii au tras în plin cu mitralierele. Supravieţuitorii au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu sabia.
Răniţii au fost legaţi de cozile cailor şi târâţi până la cinci gropi comune săpate dinainte, unde au fost îngropaţi, unii fiind în încă în viaţă.