Revista editorialelor, 8 ianuarie

"Bugetul ar putea ieşi pe plus, chiar în aceste vremuri de criză, dacă jaful pe contracte publice ar putea fi adus sub control." - este credinţa lui Ion M. Ioniţă, care priveşte cu mânie din paginile Adevărului, felul în care guvernul se plânge că n-are bani pentru pensii, educaţie şi sănătate.

Sunt rapoarte cât se poate de documentate care arată de câte ori plătim noi mai mult pentru un kilometru de drum, faţă de vecinii noştri din Uniunea Europeană. Achităm sume exorbitante pentru lucrări care nu ţin mai mult de o ninsoare. Scump şi prost.

N-am văzut până acum vreo mare lumină de finanţist care să vină şi să zică: „Băi fraţilor, ia mai strângeţi cureaua şi voi ăştia, regii asfaltului, care faceţi miliarde la puşculiţa personală din aşa-zisa întreţinere a drumurilor!" Să-i îmbogăţeşti în continuare pe monopoliştii din relaţia cu statul şi să iei de la cei care nu au, asta nu are de-a face cu economia de piaţă, pentru că însuşi mediul de afaceri este distorsionat de relaţiile privilegiate ale banilor publici cu anumiţi întreprinzători."

În Gândul, Rodica Ciobanu anticipează cum vor reacţiona guvernanţii la propunerea proaspătului ministru al Sănătăţii de supra taxare a alimentelor nesănătoase. "Nu ce mănâncă populaţia îi frământă, ci cum să mai stoarcă bani de la ea. Nu există programe guvernamentale de dezvoltare a agriculturii ecologice, de sprijinire a produselor bio, de educare a populaţiei privind alimentaţia sănătoasă. Editorialista scrie că "Deranjantă este ipocrizia cu care îşi prezintă guvernul iniţiativa, când, de fapt, speră că românii vor consuma la fel de mult produse proaste, dar mai scumpe, fiindcă numai astfel se va alege cu un miliard de euro la buget. Mâncătorii de fast food pot sta, totuşi, liniştiţi. Cei care le îngroaşă arterele cu hrana industrială sunt mulţi şi puternici, iar guvernanţii nu par toţi foarte convinşi de oportunitatea măsurii."

În articolul semnat în Evenimentului Zilei, poetul Mircea Cărtărescu spune că, în afacerea privind redeschiderea exploatării de aur de la Roşia Montană, "toţi vom pierde".

"Transferarea acestei afaceri acolo unde ea n-are ce căuta, în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, nu este decât un pumn în gură pus opiniei publice, ONG-urilor şi instituţiilor care, până în prezent, s-au arătat împotriva proiectului Roşia Montană: Ministerul Culturii, Academia Română şi Biserica Ortodoxă.

Ele sunt acum excluse de la dezbatere, ca şi al doilea partid de la guvernare, UDMR, care n-are niciun reprezentant în CSAT. Aprobarea proiectului va depinde deci, practic, de PDL şi Adriean Videanu, ministrul economiei, principalul său susţinător. Roşia Montană este un ţinut fermecător, un colţ de Rai.

Să dăm frumuseţea nepământească a locurilor (care e adevăratul lor tezaur) pe cioara de pe gard înfăţişată nouă drept papagal de firma Gabriel Resources, care vrea să deverseze în zonă 250.000 de tone de cianură de sodiu mi se pare, dintru început, o nebunie şi o crimă.

Din orice punct de vedere ai privi-o, afacerea Roşia Montană este perdantă: pentru cetăţean, pentru stat, pentru patrimoniul naţional." - conchide Mircea Cărtărescu.