Ministrul Baconschi respinge acuzaţiile de rasism

Reacţia intervine după ce mai multe organizaţii antidiscriminare l-au acuzat, într-o scrisoare, pe ministrul Teodor Baconschi, că ar fi făcut declaraţii rasiste la adresa cetăţenilor români de etnie romă în timpul întâlnirii din 11 februarie cu secretarul francez de stat, Pierre Lellouche.

Semnatarii scrisorii de protest, printre care ActiveWatch-Agenţia de Monitorizare a Presei, Alianţa Civică a Romilor din România (ACRR), Asociaţia ACCEPT şi Romani CRISS, susţin că „Ministrul asociază în mod direct infracţionalitatea cu etnia, mai mult decât atât, într-o manieră de maximă gravitate, dă o explicaţie biologică asocierii în infracţionalitate, explicaţie caracteristică Germaniei naziste în motivarea Holocaustului, Baconschi nu este la curent cu faptul că asocierea infracţionalităþii cu etnia, acel 'racial profiling' nu este nici în spiritul, nici în litera legii europene a secolului 21 pe care o invocă, dimpotrivă”.

Ministerul Afacerilor Externe (MAE) a precizat pentru Radio România că şeful diplomaţiei, Teodor Baconschi, a avut în vedere existenţa unei anumite rate de infracţionalitate, considerată ca fiind „naturală”, în interiorul oricărei comunităţi, dar formula utilizată nu a transmis în mod adecvat mesajul dorit de ministru.

Din punctul de vedere al MAE nu există în comunităţile de români din străinătate o rată de infracţionalitate mai ridicată decât cea care se găseşte în interiorul altor comunităţi de imigranţi iar infracţionalitatea este o chestiune care ţine de comportamentul individual şi nu de etnie.

MAE mai precizează că formula utilizată de ministru a fost deja îndepărtată din declaraţia postată pe site-ul ministerului şi atrage atenţia că nominalizarea unui consilier al ministrului pentru problematica roma şi promovarea constantă a iniţiativelor legate de acest subiect la nivel internaţional sunt dovezi că ministerul şi ministrul nu fac decât să coopereze cu reprezentanţii etniei roma şi să promoveze o abordare la nivelul UE a chestiunilor care ţin de această etnie.

Demnitarul francez Pierre Lellouche declara, săptămâna trecută, înainte de sosirea la Bucureşti, că obiectivul vizitei sale este de a obţine garanţii din partea autorităţilor române că romii expulzaţi din Franţa nu se vor întoarce.

Partea română şi cea franceză două părţi au înfiinţat un grup comun de lucru pentru incluziunea socială şi administrarea fluxurilor de imigraţie. Prima sesiune de lucru a avut loc deja, săptămâna trecută.

România poate să crească cooperarea poliţienească cu Franţa pentru limitarea infracţionalităţii dar orice soluţie trebuie să fie în acord cu legislaţia europeană şi cu principiul liberei circulaţii.

În ce priveşte repatrierea persoanelor expulzate şi controlul la frontiere, o astfel de soluţie poate fi avută în vedere, cu condiţia ca respectivele acorduri să respecte jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene în materia liberei circulaţii a persoanelor şi cu privire la posibilitatea unui stat membru de a restrânge dreptul la liberă circulaţie.

Libera circulaţie a persoanelor este unul dintre drepturile fundamentale ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi este strâns legată de noţiunea de cetăţenie europeană.

Condiţiile practice în care aceasta poate fi exercitată şi eventualele limitări pe care statele membre le pot impune, sunt stabilite, în principal, prin Directiva din 2004 a Comisiei Europene privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora.

În 2007, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a stabilit că autorităţile naţionale ale unui stat membru pot restrânge dreptul unui resortisant al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul altui stat membru, respectând următoarele condiţii: conduita acestui resortisant să reprezinte o ameninţare reală, prezentă şi suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societăţii; măsura restrictivă avută în vedere să poată garanta realizarea obiectivului pe care îl urmăreşte; măsura restrictivă să nu depăşească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv (principiul proporţionalităţii).

Aşadar, măsura restrângerii dreptului la libera circulaţie pentru cetăţenii europeni (inclusiv pentru populaţia roma) nu poate fi luată decât cu respectarea strictă a acestor condiţii după o analiză de la caz la caz.

Motivele pentru care cetăţenii români pot fi îndepărtaţi din alte state membre ale UE sunt limitativ prevăzute de legislaţia europeană (de exemplu când nu îndeplinesc condiţiile prevăzute pentru şederea pe o perioadă mai mare de 90 de zile).

În esenţă, cerinţele sunt să fie angajaţi sau să dovedească existenţa unor mijloace suficiente de subzistenţă. În afară de cazurile de şedere ilegală, există o a doua categorie de motive, mai grave, care pot determina îndepărtarea unui cetăţean al Uniunii Europene - motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică.

În ce priveşte propunerea de control la frontiere, chiar dacă ar exista mijloace financiare, conform acquis-ului Schengen, poate fi reintrodus temporar controlul la frontierele interne, însă numai în mod excepţional şi doar pentru ameninţări serioase la adresa ordinii publice sau a securităţii interne. Această măsură poate fi luată doar pentru o perioadă limitată de timp şi trebuie să respecte principiul proporţionalităţii.

Între România şi Franţa se află în vigoare Acordul privind readmisia persoanelor aflate în situaţie ilegală, semnat la Bucureşti, pe 12 aprilie 1994 şi intrat în vigoare pe 10 septembrie 1994.

Autorităţiel române consideră că nu este nevoie şi nici nu este oportună încheierea vreunui alt acord de readmisie. După aderarea României la UE, acordurile de readmisie încheiate cu statele membre (deci şi cu Franţa) sunt aplicabile numai în măsura în care nu contravin dreptului comunitar (în special directivelor Parlamentului european şi Consiliului privind dreptul la libera circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora).