Iată şi jucăriile horror!

Vă plac mai mult variantele horror ale animăluțelor și vreți să aveți și voi acasă unul?

Nimic mai simplu! Asiguraţi-vă că aveţi toate materialele necesare şi apucaţi-vă de treabă voi înşivă ca să fiţi cât mai siguri că vă iese totul exact aşa cum vă doriţi!

De unde şi până unde acest îndemn?

Păi, copiii din zilele noastre nu mai sunt atraşi – cel puţin aşa spun producătorii şi distribuitorii de jucării – de mascotele pufoase, roz şi cu boticul umed.

Dacă în urmă cu câţiva ani, Păpuşa Barbie şi serialul cu Hannah Montana readuceau în preferinţele publicului tânăr şi foarte tânăr rozul şi aşa-zisele fiţe cosmetizate, spre disperarea parcă a adulţilor şi mai ales a adolescenţilor gata oricând să înceapă războiul contra pastelului şi micilor animale de companie, astăzi tendinţa pare să se fi schimbat cu totul!

Pe fondul preferinţei din ce în ce mai mari, însă, pentru obiectele handmade, lucrurile pot deveni şi mai naturale – mă rog, cât se poate de naturale!

Capcana pentru coşmaruri

Roxana Tudor este în viaţa de zi cu zi soţie, mamă a trei copii şi lucrează ca funcţionar public într-o instituţie guvernamentală.

Puţini ştiu totuşi că ea şi face cu mâna ei bijuterii, quilt-uri ( un fel de păturici), încălţări unicat pentru tango, mascote ( adesea cu aspect de zombie), ouă de Paşti, Brăduţi de Crăciun, Elfi şi ouă de dragoni...

Să nu uităm, desigur şi de capcanele pentru coşmaruri adresate în special celor mici care suferă din cauza viselor urâte şi insistente.

Dacă vrei să aflii cum se face o astfel de capcană pentru coşmaruri .... vezi aici!

De altfel, cu toţii ştim cât de important este un somn liniştitor, iar un asemenea dispozitiv îţi poate garanta o odihnă ferită de monştrii, vrăjitoare şi alte dihănii prin preajmă!

Este suficient – spune Roxana Tudor – să îţi montezi capcana pentru coşmaruri deasupra patului tău sau să ţi-o agăţi la tocul uşii de la intrarea în camera unde dormi şi totul se rezolvă ca de la sine.

Coşmarurile vor fi atrase în interiroul ei, se vor rătăci pe acolo şi vor fi păzite cu străşnicie de un gardian de temut.

În situaţia în care visele urâte revin, deşi capcana ar trebui să le ţină prizoniere pentru tot restul vieţii, înseamnă că întregul ansamblu-amuletă a fost făcut greşit şi procesul de fabricaţie trebuie luat de la 0.

Ideea capcanei de coşmaruri – după cum ea însăşi povesteşte – i-a venit într-o noapte de Halloween, când s-a decis să nu-şi lase copii să piardă timpul „uitându-se la cine ştie ce nebunii de filme sau prostindu-se cu nişte costume cumpărate. Atunci, am început de grabă un atelier cu tema capcana de coşmaruri, sau aşa-numitul dreamcatcher. Capcana de coşmaruri vine, de fapt, din tradiţia amerindienilor şi constă într-un cerc cu o ţesătură de sfloară înăuntrul său şi o mărgică în mijloc. Toate aceste lucruri reprezintă ceva, pentru că cercul este o intrare, plasa este labirintul, iar mărgica de la mijloc este gardianul labirintului. Şi acum traducerea ( râde): toate coşmarurile vor fi oprite în capcană, se vor rătăci în labirint, iar gardianul – mărgica din mijloc – nu le va mai lăsa niciodată să iasă.

O mămică atrasă de stitul gotic

Roxana Tudor îşi aminteşte că au trecut mulţi ani de când s-a apucat să facă jucării pentru copii. De altfel, în atelierul ei de pe strada Doamna Oltea din Capitală încă mai păstrează jucării de tip clasic.

Mărturiseşte că o sursă de inspiraţie i-au fost în special copiii săi, care s-au oferit şi s-o ajute de fiecare dată când au văzut-o la masa de lucru.

„Ideea este că nu i-am atras; de fapt, nu că nu i-am atras, ci nu i-am chemat direct. Ei au venit, însă, au deschis uşa, s-au uitat şi m-au întrebat ce fac, le-am spus ce fac şi din vorbă în vorbă, au făcut şi ei.”

Mama din ea recunoaşte că nu i-a fost dintotdeauna simplu să le accepte sprijinul şi aceasta pentru că materialele folosite nu sunt întru totul prietenoase.

Atelierul Roxanei Tudor. Foto: Roxana Tudor

Foarfecele, acele, plasticul înfierbântat, ciocănelele, lamele tăioase şi cuţitele pot fi foarte periculoase pentru cei mici.

Cu zâmbetul pe buze şi cu acelaşi aer jovial care m-a fermecat de-a lungul întregului interviu, m-a asigurat că: „ I-am ameninţat că nu-i mai primesc niciodată în atelierul meu, dacă păţesc ceva, din neatenţie. Şi mulţumesc Lui Dumnezeu, dar până acum n-am avut niciun fel de probleme!”

Şi ar mai fi ceva – aşa şi-a responsabilizat propriii copii, pentru că fiecare a început cu timpul să-i poarte de grijă celuilalt!

Iată deci cum micuţii au ajuns să se implice şi în „politica de imagine” şi să genereze o nouă modă – cea a jucăriilor horror!

„E adevărat că în ziua de astăzi şi adulţii mi se par – unii dintre ei, cel puţin – foarte atraşi de astfel de jucării de tip zombie. Ideea însă a prins contur după ce mi-am văzut copiii cu ce fel de jocuri se joacă pe calculator şi la ce fel de filme şi-ar dori să se uite în mod special. Bineînţeles că aici depinde foarte mult şi de părinţi pentru că în prima parte din viaţă, cel puţin, cei mici sunt influenţaţi de ei. Or, când am căutat mai atent, am constatat că şi mie îmi place foarte mult stilul gotic. Cu ocazia asta, am înţeles că eu trebuie să fac nişte jucării „altfel” decât cele obişnuite”, mai povesteşte Roxana Tudor.

Păpuşa Zombie, la control!

Trebuie să mărturisesc la rândul meu că de-a lungul acestui interviu, eu însămi muream de curiozitate să aflu noutăţi despre lumea aceasta a jucăriilor horror şi i-am cerut detalii inclusiv despre modul de fabricare a unora dintre ele.

De exemplu, dacă e s-o asculţi până la capăt pe Roxana Tudor, vei descoperi, dragă cititorule, că întreaga procedură de creare a unui animăluţ horror este chiar interesantă şi nu atât de complicată pe cât pare.

Aşadar, se ia o mascotă după un animăluţ normal! I se ajustează pe rând câte un picioruş, ca şi cum ar fi fost ciopârţit.

În final, el trebuie să aibă o mână mai lungă şi alta mai scurtă.

La fel şi în cazul membrelor inferioare! Nu uitaţi că animăluţeţe au şi două urechiuşi, din care una trebuie sigur sacrificată!

În loc de ochi, se cos nişte nasturi mari şi închişi la culoare, eventual cu o cusătură în formă de cruciuliţă, astfel încât ochiul să pară închis, vânăt, sau lovit.

Se mai schiţează şi alte lovituri, vânătăi, sau cicatrici - tot cu ajutorul cusăturilor, de regulă ... şi iată avem un animăluţ horror!

Puteţi să alegeţi pentru această operaţiune orice animăluţ vă doriţi: de la iepuraşi, pisicuţe, sau căţeluşi ... Şi spor la joacă!

Dintr-o altă categorie, dar aceeaşi familie a jucăriilor, fac parte şi Păpuşa Rozie şi Elful Eglin.

Dacă vrei să aflii cum se face un astfel de elf .... vezi aici!

Ghici despre ce jucărie este vorba !?

Roxana Tudor mai are în atelierul său şi o altă colecţie de jucării – ea o numeşte o colecţie specială pentru că de fiecare dată i-a plasat pe micuţi cel puţin cu o treaptă mai sus decât mai marii lor părinţi.

Este vorba despre familia de jucării-triunghi, în care fiecare dintre ele este în formă de triunghi şi are două sau trei caracteristici ale unui animal – culoarea, coada, sau o coroniţă – iar copilul trebuie să recunoască animalul.

“Seria aceasta de animăluţe-triunghi a prezentat un foarte mare succes în rândul copiilor. Ei mi le-au recunoscut fără greş de fiecare dată. Adulţii, însă, au nimerit pe de lături. De exemplu, într-un pinguin, ei au văzut un Dracula. Eh, perversităţi! ( Râde!) Eu, din postura mea de adult, îi înţeleg, dar din postura de copil mă gândesc oare ce-o fi în capul lor?”

Acestei colecţii i se adaugă cea a ouălor de dragon.

Dacă vrei să aflii cum se face un astfel de ou de dragon … vezi aici!

Cheia este să rămâi copil în suflet

La început, Roxana Tudor a lucrat în mod direct cu copiii, învăţăndu-i la clasă ce înseamnă „ a creşte mare într-un mod frumos!”

Şi astăzi este convinsă că acel moment a format-o în plus ca om şi ca etern copil mare, pentru că a determinat-o să-şi caute eliberarea şi liniştea în a face lucrurile într-un mod original.

„Cred că eu însămi nu prea am atins stadiul maturităţii. Nu ştiu dacă neapărat din cauza sau datorită faptului că lucrez, am lucrat şi întotdeauna am fost înconjurată de copii ...

Poate că ţine un pic şi de structura mea mai naivă, dar într-adevăr munca alături de copii şi cu copii m-a învăţat să-mi păstrez o minte deschisă mereu şi-o disponibilitate continuă pentru nou.”

Păturicile sunt bune pentru orice

Ce poate fi mai frumos – vă întreb pe dumneavoastră, astăzi de ziua copilului – decât să-ţi dai seama că cineva se prinde în jocul tău şi că ideile tale nu rămân fără răspuns?

Şi o fac ca să înţelegeţi ce am simţit eu când am realizat că Roxana Tudor are într-adevăr energie pentru un veac, pe care o pune la bătaie, la orice oră, jucându-se!

Şi totul a început de la o simplă întrebare a mea: „Roxana, vrei să ne jucăm? Sigur că da, doar că trebuie să alegem o direcţie. De-a ce vreţi să ne jucăm şi încotro să o luăm cu joaca? – Uite, să ne jucăm cu noua ta colecţie de păturici, despre care spui că sunt foarte bune de ... – (Zâmbeşte) ... de iubit, de tăvălit, de-mbrăţişat, de dormit cu ele, de făcut absolut orice cu cea mai iubită păturică dintotdeauna! – Se poate face pipi pe ea? – Se poate. Sunt perfect spălabile în maşină, nu pun mari probleme mămicilor la întreţinere şi vor fi ani de zile în posesia dumneavoastră într-o stare foarte bună. De fapt, păturicile mele nu sunt chiar obişnuite”.

Model de păturică. Foto: Roxana Tudor

Mai exact, păturicile Roxanei Tudor se numesc quilt-uri şi vin din tradiţia americană.

Tehnica de producere a lor a avut la bază recuperarea bucăţilor de pânză din veşmintele uzate, care într-adevăr meritau efortul.

Aşa s-a obţinut o învelitoare din mai multe straturi, care ţine loc de pătură, dar poate fi orice obiect decorativ, de la faţă de masă, la aranjament pentru pereţi.

Quilt-ul are o faţă făcută din petice – pur şi simplu, bucăţi de material tăiate şi reasamblate – o umplutură şi o parte de dedesubt, care se cos împreună.

Poveştile spuse, însă, de partea de deasupra a păturicii (prin intermediul desenului său) sunt dintre cele mai variate.

„Se poate absolut orice! Aici, nu avem niciun fel de limită şi putem crea tot ceea ce ne dorim! Familia mea îmi asigură o grămadă de bucurie. Copiii şi soţul meu îmi umplu viaţa cu atât de multă bucurie încât trebuie să dau şi mai departe un pic şi asta încerc să fac prin poveştile mele!”

Joaca Handmade

Roxana Tudor mărturiseşte, pe de altă parte, că nu-i place să-şi facă planuri de viitor, pentru că le asociază mai mult cu adulţii serioşi, dar îşi doreşte să poată trăi numai din pasiunea ei, să elimine cu totul din viaţa ei orice este gri şi să se mute definitiv în atelierul său colorat, unde visele sunt bune şi frumoase pentru toată lumea, cum îi place să spună!

„Copii din ziua de astăzi sunt la fel de plini de originalitate ca şi cei de până acum, dar nu mai au timp pentru că sunt prea expuşi la informaţie. Parcă nu mai apucă să se bucure de copilărie, de urcat în copac, de rupt o mână la cursele cu bicicleta, de furat corcoduşe şi mai ştiu eu ce lucruri din astea! Sunt conectaţi de mici la o tabletă, la tehnologie, la un telefon, la ceva şi atunci se regăsesc în lumea adulţilor foarte repede ... mult prea devreme! Dacă ar fi după mine, le-aş spune părinţilor să-şi folosească tot timpul pe care-l au pentru a face „un ceva” cu copilul lor, nu să meargă cu el la film, sau să se joace jocuri pe calculator cu el. Pur şi simplu, să lipească împreună două frunze pe o foaie de hârtie, să meargă în parc ca să studieze două gâze, sau la bunici la ţară şi să tragă mâţa de coadă – activităţi de felul acesta! Iar copilului i-aş spune – dar nu ştiu dacă m-ar asculta! – să iasă afară la soare, să se joace, iar când vrea să stea în casă să citească şi să se bucure de copilărie cât o are, pentru că nu o are la nesfârşit şi păstratul ei, mai târziu, presupune eforturi foarte mari!

Audio: Ascultaţi şi în format audio un interviu cu Roxana Tudor despre joaca handmade, fie ea şi cu obiecte scary!