Album nou Om la lună, în 2025, masterizat în America

Solistul trupei Om la Lună, Doru Pușcașu a vorbit în ediția de vineri a emisiunii Poiana lui Johann despre momentul în care a prins viață acest proiect drag sufletului său, cum s-a dezvoltat, dar și despre albumul pe care Om la lună îl va lansa anul viitor.

Pornind de la definiția pe care ai dat-o proiectului inițial Om la Lună: a fost la început o poezie colectivă ce s-a transformat apoi într-un cântec și mult mai târziu într-o identitate. Ai fost un lup singuratic?

Da, așa a început proiectul, pe sistemul de lup singuratic, dar care și-a găsit haita ușor, ușor și s-a transformat haita asta în ceva foarte mare.

De unde vine Om la Lună?

Om la Lună, ca nume, e de la strigătul “Om la Apă!”. Acesta este strigătul pe care îl găsești ca mesaj pe toate ambarcațiunile în ideea că, dacă cineva pică în apă, călătorii sunt rugați să strige “Om la Apă” și să indice către cel căzut în apă, în așa fel încât salvatorii să poată să îl salveze. Cumva acesta a fost de la început gândul și mesajul proiectului meu: fie un drum. În toată călătoria asta de o viață suntem pe rând salvatori și salvați și ne adresăm oamenilor la Lună care sunt visători, poate neadaptați sau nealiniați cu lucrurile care se întâmplă în fiecare zi.

Mi-am amintit cum m-am întâlnit cu voi prima dată, muzical vorbind, și mi-am adus aminte de “Strunga”, “Sunt de cei ce pușcă-n Lună”. Rough acoustic poetry, așa e definit proiectul vostru; l-am tradus poezie acustică în stare brută, așa ar suna în română. Cum am putea spune pe înțelesul tuturor?

El așa a pornit: cu un om și o chitară, ceva foarte puțin șlefuit, de fapt asta ar fi, poezie neșlefuită, așa într-o stare brută și fără pretenții de poezie, fiind de fapt niște încercări. Doar că, de la momentul acela în care am început eu proiectul, poeții au tot adăugat straturi, că tot vorbeam mai devreme de haita care s-a adunat în jurul meu și în jurul ideii. Și dintr-un om și o chitară am ajuns, la al patrulea album, să fie ceva foarte sofisticat, cu foarte multe instrumente, cu multe influențe, cu rock , cu muzică electronică, cu folk. Sunt de fapt niște straturi puse peste celelalte ca să dea ceea ce este Om la Lună astăzi, 6 ani mai târziu.

De la lup singuratic la formație rock

Au venit pe rând în proiect : Dragoș, Cătălin și Adrian. Cum a fost trecerea pentru tine, de la lupul singuratic la formație?

A fost ceva neașteptat. Nu m-am gândit că la un moment dat o să ajung să fac asta. Eu m-am reapucat de cântat pentru mine, pentru nevoile mele emoționale . Lucrurile s-au întâmplat de la sine, fără să le programez. A fost un șir de întâmplări fericite și un șir de întâlniri fericite, care ne-au adus laolaltă și ne-am dat seama că suntem foarte compatibili muzical și uman și putem să încercăm să punem lucruri și straturi peste ceea ce începusem noi la momentul respectiv. În acești șase ani a devenit din ce în ce mai mult despre noi, este deja doar despre noi și nu mai e despre mine și despre drumul meu. E o combinație foarte frumoasă de personalități, de influențe muzicale, de momente în viață unde ne regăsim fiecare dintre noi.

Este misiunea fiecărui artist să scoată din el emoții, sentimente, frici

Pentru că vorbeai despre voi, pandemia a venit cu o poveste interesantă: ați reușit să faceți al doilea album înainte să lansați LP-ul de debut.

Da, planul nostru era să lansăm un album. Eram gata cu el, aveam și mostra de la fabrica de viniluri și a venit pandemia. Eram chiar pe punctul să apăsăm start și să ieșim, dar planurile nu s-au potrivit cu ceea ce a vrut soarta. Pandemia a venit pentru noi așa… ne-a zguduit, dar ne-a și obligat să redefinim, să regândim proiectul și locul și timpul unde eram și am avut șansa să putem să stăm, să ne izolăm împreună vreo două săptămâni, în care ne-am dat seama că, de fapt, suntem compatibili muzical. Pentru că noi, în două săptămâni am scris un album nou de la zero. Am stat în mansardă și am scris un album despre ceea ce simțeam noi atunci și ni s-a părut extrem de relevant și că nu putem să îl lansăm altă dată decât atunci, așa că am lansat albumul doi înaintea albumului de debut, făcând lucrurile pe dos. Așa s-au aranjat lucrurile.

Cât de important e versul pentru voi?

Proiectul meu de la vers a plecat, de la nevoia mea de a scoate pe gură ceea ce simțeam, pentru că am descoperit în toți anii aceștia că lucrurile pe care le trăiești și le simți și nu le spui, nu le dai o formă, reușesc să își facă cuib în niște locuri unde nu ai dori să rămână prea mult sau încep să iasă pe alte părți. Atunci, planul era să pot să fac asta. Mereu am simțit nevoia să mă exprim artistic și cred că aceasta e misiunea fiecărui artist pe lumea asta: să scoată din el într-o formă artistică emoții, sentimente, frici, bucurii și așa mai departe. Lucrul ăsta devenind relevant și pentru alții: cititori , privitori, ascultărtori.

Voi cântați în română. Nu v-ați regăsit în engleză? Nu aveți senzația că dacă nu vă duceți spre engleză pierdeți o oportunitate acum, când lumea e la un click distanță?

Ne-am gândit la treaba asta, dar cred că pentru mine e mult mai ușor să scriu în română. Am încercat să scriu și în engleză. Nu e ceva îngrozitor, dar mă identific mult mai ușor cu scrisul în română, îmi este mai la îndemână pentru că simt, trăiesc, iubesc în română. Și am mai descoperit ceva odată cu noul album pe care o să îl lansez la anul. Albumul acesta nou e masterizat în America și inginerul de sunet care s-a ocupat de el ne-a spus că e tare frumos și că se bucură că poate să facă asta și că fredonează niște versuri în română fără să înțeleagă ce înseamnă, dar că muzica e atât de puternică și profundă că nu simte nevoia să știe exact ce cântă acolo și că fredonează într-o limbă complet necunoscută. Mi se pare că muzica a început să spargă barierele limbii, că nu mai e neapărat nevoie să înțelegi exact ce cânți și asta vezi și în muzica pe care o asculți în tot felul de limbi pe care nu le înțelegi.

Care e relația cu internetul și cu rețelele sociale? Cum se raportează Om la Lună la ce înseamnă internet în 2024?

Cred că suntem foarte conectați pentru că este mijlocul principal de comunicare cu lumea și față de punctul în care m-am apucat eu de muzică, acum vreo 20 de ani, acum e mult mai ușor să ajungi la oameni și acolo te găsesc oamenii. Iți adaptezi comunicarea în funcție de publicul pe care îl ai și cred că e foarte ușor pentru un artist, astăzi, să fie independent, atâta vreme cât are un mesaj relevant și are un fel personal de a spune lucrurile. E marele beneficiu al timpului în care trăim.

Sunteți în turneu acum, cu oprire la Sibiu, vineri. Ce urmează?

După Sibiu, urmează sâmbătă, Cluj, apoi, săptămâna viitoare suntem la Timișoara și la Craiova. Apoi o să mai avem patru concerte în București , în decembrie. Avem un soi de ritual al nostru: încheiem anul în club Control din București, unde a început visul nostru și avem trei concerte la rând pe 18, 19 și 20 decembrie. Incheiem anul acolo unde am început totul.