"To Leave" sau "To Remain" - Aceasta-i întrebarea! #Brexit

Noi sondaje de opinie publicate în Marea Britanie cu puţin timp înaintea referendumului european de joi confirmă revenirea în simpatie a taberei favorabile rămânerii în Uniunea Europeană, dar diferenţele nu sunt decisive.

Analiştii concernului bancar JP Morgan spun că diferenţele mici nu le permit să identifice câştigătorul, însă pieţele asiatice, precum cele din China sau Hong Kong, au reacţionat deja pozitiv astăzi la ceea ce este perceput totuşi drept revenirea în popularitate a taberei pro-UE.

Am discutat pe larg despre implicaţiile acestui referendum, naţionale, cât şi internaţionale, cu analistul senior Joan Hoey, de la Economist Intelligence Unit, organizaţie care publică anual rapoarte şi prognoză.

Pavel Ionescu: Ce credeți că a declanșat organizarea acestui referendum, ce anume l-a pus în mișcare? Marea Britanie nu are un exercițiu în organizarea de referendumuri naționale...
Joan Hoey: Elementul declanșator vine din interiorul establishmentului politic, din interiorul Partidului Conservator condus de David Cameron. Vreme de mai multe decenii euro-scepticismul a fost o tendință definitorie în această țară în întregul spectru politic, atît la conservatori cît și la laburiști dar și, la un nivel mai amplu, în societate, fără să aibă însă o pondere foarte substanțială. Așa că personalitățile atașate euroscepticismului erau considerate excentrice, ciudate, sau reprezentând o minoritate. Dar multe s-au schimbat in ultimii 10-20 de ani așa că euro-scepticismul a devenit o forță în creștere în politica britanică. Și mai ales, aș spune, în ultimii 5-10 ani ponderea euro-sceptismului a devenit mult mai dominantă în partidul conservator. Pînă într-acolo încît David Cameron a făcut o promisiune partidului și țării întregi că, dacă va fi reales (cum s-a și întîmplat anul trecut) va organiza un referendum asupra apartenței țării la Uniunea Europeană. A fost apoi reales și și-a dus la îndeplinire promisiunea de organizare a referendumului. Privind retrospectiv, probabil că regretă acea decizie, dacă e să privim cum a evoluat campania pentru referendum, cît de apropiat va fi de fapt rezultatul votului, cît de vociferantă și polarizată a ajuns campania, și, nu în ultimul rînd, în chiar partidul său. Așa că, indiferent de rezultatul votului de joi, 23 iunie, partidul domnului Cameron a ajuns extrem de divizat, iar unele dintre rănile din interiorul partidului vor fi foarte greu de vindecat și asta e valabil chiar la nivelul întregii țări. Așa cum spuneați, Marea Britanie nu prea e obișnuită cu referedumurile dar cel de acum a devenit un moment definitoriu în politica britanică, e probabil cea mai importantă decizie pe care electoratul britanic e chemat să o ia de-a lungul vieții noastre. E greu de înțeles cum de se poate ca dezbaterea de ambele părți ale campaniei într-o chestiune așa de importantă, a ajuns extrem de polarizată, foarte pătimașă (trebuie remarcat și cît de lungă a fost campania, așa că mulți se vor bucura cînd se va termina).
Cam asta e ideea de bază, dar ar mai fi ceva de adăugat: apropierea campaniei de euro-sceptisimul în creștere din Europa. Ori aici nu este vorba doar de Marea Britanie... Acum cîteva săptămîni Pew Research Center (un think-tank de cercetare sociologică din Statele Unite – n. red.) a dat publicității o cercetare care relevă nivele record ale euro-scepticimului la nivelul Uniunii Europene. Marea Britanie nu este nicidecum unică în această privință așa că poate putem vorbi mai mult de această tendință. Ceea ce am observat de-a lungul campaniei a fost o foarte extinsă și profundă lipsă de satisfacție a publicului în raport cu elitele politice, atît cele britanice cît mai ales cele europene. Aceasta a fost mult subestimată dar corespunde trendului din Uniunea Europeană: creșterea sprijinului pentru partidele populiste, pentru cele anti-sistem...
PI: ...de extremă dreapta...
JH: ...nu neapărat de extremă dreapta. Și de stînga, dar predomină cele de dreapta. Vedem deci Grecia, unde un partid de stînga a capitalizat (nemulțumirile), sau în Spania – PODEMOS, dar mai sînt și altele care s-au conectat cu această nemulțumire populară în creștere față de elitele politice naționale. Ori asta rezonează bine cu euro-scepticismul pentru că, ce spun de fapt oamenii și ceea ce-i face să reacționeaze este senzatia unei distanțări în creștere între electorat și elitele politice. Ei simt că nu mai sînt reprezentați de partidele politice tradiționale sau de elita politică, fie că vorbim de cea din Westminster, Bruxelles sau Strassbourg ori din alte capitale naționale. Parisul, de exemplu, este și cazul Franței...avem situații din astea peste tot. Așa că trebuie să răspundem la întrebarea: ce se întîmplă de fapt în UE? Pentru că nu e nimic special cu Marea Britanie, vedem același lucru peste tot pe continent.

A uzurpat UE puteri suverane aparținînd Marii Britanii?

PI: Dar mai rămîne referendumul un instrument valid pentru a răspunde la probleme? Am văzut toți cum ambele tabere au recurs la atîtea argumente emoționale, populiste sau manipulatoare. Acționează acum electoratul de o manieră informată sau bazată pe emoție?
JH: Cred că referendumul rămîne un răspuns potrivit în fața problemelor. Cînd vorbim de chestiuni care sînt, cum spuneam, majore, cruciale, de care depind multe lucruri, atunci cred că toată țara trebuie chemată să răspundă. Problema trebuie adusă în fața demos-ului, astfel ca poporului să poată să decidă. Iar David Cameron, spre lauda lui, a organizat acest referendum. Am avut alegeri care au decis cine să guverneze țara dar acum se pune întrebarea: permite calitatea noastră de membru al UE ca poporul să decidă cine conduce cu adevărat Marea Britanie? Pentru că asta e întrebarea: dacă nu cumva UE, ca entitate politică, a uzurpat puteri suverane aparținînd Marii Britanii? Aceasta sînt problemele: gradul în care UE legiferează, legile europene care sînt mai puternice decît cele britanice, măsura în care Marea Britanie mai are încă controlul asupra frontierelor, libertatea de mișcare a oamenilor....toate acestea sînt elemente centrale ale dezbaterii.
Așa că, da, alegerile generale pot stabili cine guvernează țara. Acum discutăm însă dacă nu cumva suveranitatea Parlamentului britanic a fost subordonată sau uzurpată de puterile tot mai mari dobîndite de UE.

Oameni gata să accepte suferința unei lovituri la buzunar

PI: Am văzut văzut opinia exprimată de liderul UKIP Nigel Farrage într-o dezbatere televizată cu premierul David Cameron, cand spunea: „trebuie să acordăm mai multă valoare calității vieții oamenilor și standardului lor de viață dacît cifrelor Produsului Național Brut”. Ce arată asta despre mersul campaniei?
JH: Nu știu ce a vrut să spună acolo Nigel Farrage, nu sînt la curent cu declarația lui. Dar e interesant că, din varii motive, lumea nu a plecat cu totul urechea la relatările și argumentelor susținătorilor rămînerii în UE care sugerează că ieșirea ar fi dezastruoasă economic pentru Marea Britanie, și în care au apelat la temerile oamenilor legate de securitatea joburilor, de șomaj sau standardul de viață. Lor li s-au alăturat rapoarte ale Trezoreriei, FMI, ale Băncii Angliei care au prezis și ele scăderea standardelor de viață ale oamenilor. Nu aș subestima influența acestora asupra oamenilor, a recurgerii la tactica speriatului și a impunerii fricii centrate pe ideea că economia va avea de pierdut dacă părăsim UE. Vedem în ultimele zile creșterea susținerii acordate taberei care promovează rămînerea în UE.
Pe de altă parte e de remarcat procentul surprinzător de oameni care par pregătiți să respingă aceste lucruri și să accepte suferința unei lovituri la buzunar în schimbul, așa cum percep ei, a recîștigării controlului democratic și a suveranității asupra propriei vieți.
Cum spuneam, nu știu la ce s-a referit Nigel Farrage dar sînt foarte mulți oameni, în special în afara capitalei, spre nordul Angliei și în alte locuri, care simt că standardul lor de viață, calitatea traiului nu au fost protejate de acest guvern. Au trecut cîțiva ani de la criza economico-financiară din 2008 și mulți oameni simt că guvernul de acum nu-i reprezintă pe ei și interesele lor. Și sînt destui care consideră că în pofida revenirii economiei țării nu au văzut asta reflectîndu-se în standardul lor de viață. Și, în plus, mulți semnalează presiunea în creștere asupra Sistemului Național de Sănătate, a educației, lucruri pe care le percep drept foarte apropiate. Și asta a jucat un rol important.
Apoi, pentru mulți, problema migrației a jucat un rol proeminent. Mulți pun dificultățile economice pe seama imigranților veniți în Marea Britanie din interiorul și din afara UE, exercitînd astfel presiune asupra sistemului de sănătate și a educației. Așa că migrația reprezintă o problemă economică, este problema legată de nivelul de salarizare și de standardele de viață. Imigrația muncitorilor fără pregătire sau cu pregătire redusă veniți din UE a dus la scăderea salariilor și a standardelor de viață.

Banner publicitar la Canary Wharf al unui trust de presă în care e anunţată acoperirea mediatică "a celui mai important meci al acestei veri", o trimitere la campionatul european de fotbal aflat în plină desfăşurare în Franţa. Foto: Pavel Ionescu.

Scoția şi Irlanda de Nord, așezate ferm în tabăra pro-europeană

PI: Ați vorbit de problemele din Nord. Cel puțin despre Scoția se știe că este pro-europeană. Ce se va întîmpla cu unitatea Regatului în cazul unui vot în favoarea ieșirii din UE?
JH: Am avut acum un an referendumul asupra independenței Scoției. Și acolo am văzut aceeași tactică a impunerii fricii de către același guvern și de Parlament care avertizau, atunci cu succes, asupra consecințelor economice ale ruperii Scoției. SNP – partidul naționaliștilor scoțieini - a pierdut votul și a ratat dezbaterea....
PI: ...dar acum a ajuns mai puternic...
JH: Așa e. Și, la un moment dat, dorește să organizeze un nou referendum. Și, dacă va cîștiga votul favorabil ieșirii Marii Britanii din UE, vom avea un nou referendum asupra independenței pentru că Scoția și SNP doresc să aparțină UE. Scoția este așezată ferm în tabăra pro-europeană și la fel Irlanda de Nord. Așa că pentru ca tabăra anti-UE să cîștige referendumul, trebuie să obțină cel puțin 52-53% din voturile din Anglia și din Țara Galilor.
PI: Și se poate întîmpla așa ceva?
JH: Se poate. Am văzut sondaje conform cărora opțiunile sînt foarte apropiate. Pînă acum aproape o săptămînă tabăra anti-UE părea că se stabilizase în frunte. Dinamica îi era favorabilă și sondajele îi dădeau 5-6 procente avantaj. Săptămîna trecută s-a întîmplat însă un lucru șocant – îngrozitorul asasinat căruia i-a căzut victimă în Yorkshire parlamentarul laburist Jo Cox. A fost o pauză în campanie care se pare că a tăiat elanul taberei anti-UE iar sondajele arată acum cele două tabere umăr la umăr. Așa că vom avea un vot foarte strîns care va duce la o țară foarte divizată, un Partid Conservator divizat și o opoziție divizată.
PI: ...dar și o Uniune Europeană slăbită.
JH: Credeți că se va întîmpla asta în ambele situații: și dacă învinge tabăra pro și dacă înving anti-europenii?
PI: Poate nu în aceeași măsură ca în Marea Britanie dar este de așteptat ca și UE să sufere.
JH: Chiar și la un vot în favoarea rămînerii?

Repercusiuni politice serioase asupra UE

PI: Dacă o țară ca Marea Britanie a ajuns să ridice problema apartenenței la UE poate, cine știe, poate mai tîrziu și alte țări ar putea să încerce, cu mai mult succes...
JH: Într-adevăr, aveți dreptate. Dacă votul va fi în favoarea ieșirii Marii Britanii vom avea repercusiuni politice serioase asupra UE. Vom avea probabil referendumuri similare în Olanda, probabil în Danemarca, în Finlanda sau în țări precum Republica Cehă pentru că euro-scepticismul a ajuns o forță formidabilă în UE.
Indiferent de ce se va întîmpla în Marea Britanie, chiar cu un vot în favoarea rămînerii (UE s-ar simți stimulată dacă Marea Britanie ar decide să rămînă membru după asemenea campanie tumultoasă dar ar și răsufla ușurată), UE traversează o perioadă critică. Dacă urmărim toate simtomele acestei crize, trebuie să recunoaștem că acest proces de fragmentare (care va fi accelerat în cazul unui Brexit) se petrece indiferent de rezultatul votului britanic. Cînd m-am referit la simptome, am privit la ce se întîmplă în UE, la sondajul Pew Research care arată nivele record de euro-scepticism, la scăderea susținerii pentru UE în aproape toate țările membre, inclusiv în țări aflate în centrul proiectului european, precum Franța. Aici este îngrijorarea Bruxellesului: șomajul, în special în periferia sudică a UE e foarte ridicat. Șomajul în Grecia atinge 25%, cel în rîndul tinerilor e aproape dublu, iar în Portugalia și Spania se apropie de 40%. De la criza din 2008 încoace, performanța economică a UE a rămas foarte scăzută iar perspectivele, în pofida reluării creșterii anul trecut și anul acesta, nu sînt strălucitoare. Perspectivele pe termen mediu nu sînt chiar bune și se înregistrează, fără îndoială, un deficit de democrație care este perceput de mare parte din populația comunitară. Vedem ascendența partidelor populiste, care reflectă această atittudine, numărul în creștere a celor care nu mai crede că partidele tradiționale care au condus Europa după al doilea Război Mondial îi mai reprezintă, vorbesc în numele lor sau le susțin interesele. Oamenii consideră că aceste partide sînt mai degrabă dispuse să negocieze în spatele ușilor închise la Bruxelles decît să discute cu ei problemele cu adevărat importante.
În plus, avem și această criză a refugiaților care este deocamdată ținută sub control dar în condițiile în care Europa și-a închis granițele în calea lor și a încheiat un acord cu Turcia ca să-i țină blocați acolo în loc să vină aici. Dar, de exemplu, Suedia sau Germania trebuie acum să se descurce cu influxul masiv de un milion de refugiați sosiți în 2015, iar oamenii din aceste țări trebuie să se descurce în fața situației.

Perioadă de instabilitate politică și de criză, atît în Marea Britanie cît și în UE

Și mai avem, pe deasupra, amenințarea teroristă care s-a intensificat în ultimul an, apoi este criza dintre Rusia și lumea Occidentală în problema Ucrainei, dar sînt și sînt țările din Balcanii de Vest care doresc să se alăture Uniunii Europene, care au rămas acum într-un teritoriu al nimănui și pentru care perspectiva aderării rămîne tot mai îndepărtată. Așa că avem, aș spune, toate condițiile unei inflamări a instabilității în Balcanii de Vest.
Ori aceste evenimente au loc indiferent de cum va fi votul în Marea Britanie la 23 iunie. Orice decizie va fi luată la referendum, atît Marea Britanie cît și Uniunea Europeană traversează o perioadă de instabilitate politică și de criză. Dacă votul va fi în favoarea părăsirii Uniunii, cred că vom vedea o accelerare pentru unele din aceste probleme.
PI: Făcînd acum un pas înapoi în fața unui proces cu învingători și perdanți, cine din peisajul internațional credeți că vor fi principalii cîștigători dar și perdanții în fața acestui, să presupunem, succes al campaniei pro-Brexit?
JH: Dacă va fi ca Marea Britanie să iasă din Uniune putem cred vorbi de mai multe canale de impact. În primul rînd cele politice, dim domeniul securității, al economiei, poate și altele. Dacă aș începe cu consecințele economice cred că pentru perioada următorilor cinci ani în zona Euro sau, în general, în Uniunea Europeană impactul va fi relativ mic. Noi estimăm o scădere a creșterii economice de 0,2-0,3%. Desigur unele țări se vor găsi mai expuse, de exemplu în termeni de schimburi comerciale, de un vot britanic în favoarea ieșirii. Irlanda ar fi primul exemplu dar și țări mai mici cu care avem legături strînse precum Cipru sau Malta.

Miza este autoritatea morală a întregului proiect european

Impactul economic global nu va fi mare dar percepția populației din Europa este că un vot în favoarea ieșirii Marii Britanii din UE va avea totuși un impact semnificativ asupra creșterii lor economice. Asta probabil din cauza efectelor secundare care vor reieși din instabilitatea politică și din sentimentul de nesiguranță pe care un Brexit le-ar genera. Cred însă că impactul politic va fi cel mai mare, și că implicațiile lui vor fi extinse. Am menționat deja cîteva: dacă Marea Brtanie va vota pentru ieșirea din UE aceasta va pune în discuție legitimitatea și autoritatea morală a întregului proiect european. Bruxelles-ul va suferi o adevărată lovitură dacă a cincea putere economică a lumii decide să părăsească UE, în condițiile în care aceasta are de făcut față multor probleme dificile legate de gestionarea propriilor afaceri și în fața diverselor crize. Și cred că va fi foarte dificil pentru Uniunea Europeană să-și reafirme vitalitatea proiectului său și nu mi-e clar nici măcar cum va încerca să facă acest lucru. Dacă privim în trecut, o modalitate prin care UE a încercat să dea proiectului său o viziune expansionistă a fost să promoveze procesul de extindere ori în momentul de față aceasta reafirmarea acestui proiect nu ar mai fi posibilă. Nu va fi ușor iar acesta va fi primul impact negativ.
PI: România a fost una din țările care și-au dorit mult să adere la UE. Găsește o țară ca România vreo lecție în acest referendum?
JH: Sînt connvinsă că referendumul le-a dat multor țări o pauză de gîndire, și în special celor recent intrate în UE, mai ales în privința avantajelor pe care aderarea le-a adus-o dar și a costurilor puse de calitatea de membru UE. Cred că în special țările din ultimul val: România, Bulgaria, Croația au înțeles deja că intrarea în Uniune nu este un panaceu pentru nici una dintre problemele lor și că nu le rezolvă neapărat vreuna din problemele cărora trebuiau să le facă față, fie că vorbim de probleme politice, economice, structurale sau de dezvoltare. Și aici cred că exemplu Greciei este probabil cel relevant: vorbim de o țară care e de mult mai mult timp membră a UE decît România, Bulgaria sau Croația...
PI: ...e și membră a zonei euro...
JH: ...asa e. Dar e în același timp și o țară Balcanică. Nu o țară Balcanică fostă comunistă dar o țară condusă acum doar cîteva decenii de o dictaută militară, chiar pînă la începutul anilor 70. Așa că pentru Grecia apartenența la UE și la zona Euro a reprezentat un important simbol, dacă vreți, al re-întoarcerii la valorile europene ca o putere economică, ca o democrație. Opinia multor greci rămîne pozitivă față de UE dar, dacă priviți la sondajul Pew Research, Grecia se numără printre țările comunitare cel mai puțin satisfăcute de UE. Și totuși, majoritatea grecilor nu doresc să părăsească UE sau zona euro ceea ce îmi spune că acolo există un puternic “factor frică“ legat de posibilele alterative. Ascunsă sub aceste lucruri veți regăsi o lipsă de încredere a grecilor în capacitatea propriei elite politice de a le gestiona competent problemele. Așa că ei văd UE ca răul mai mic, în loc să își rezolve singuri problemele. E chiar trist să vezi cum se pierde încrederea unei țări în capacitatea de a-și gestiona propriile afaceri și a impune schimbări de o manieră pozitivă.
Așa că, da, cred că referendumul britanic a provocat multe cercetări și reflecție în multe țări europene, inclusiv în România dar și în Grecia dar și pentru vecini mai apropiați cum ar fi Franța sau Olanda.
Așa că, vorbind despre perspectivele politice ale referendumului, despre impactul asupra încrederii și a sentimentului misiunii UE, cred că o a doua consecință va fi stimularea formațiunilor euro-sceptice și a celor anti-UE care deja înfloresc. Vedem ce se întîmplă în Italia, în Spania...
PI: ...în Austria...
JH: Da. Ascendența Frontului Național în Franța și același lucru se întîmplă în Scandinavia cu democrații suedezi, cu partidul Adevăraților Finlandezi și alte formațiuni în Danemarca. Scandinavia nu este imună la toate acestea, deși acolo se află cele mai bogate țări din blocul comunitar. Așa că, aproape neîndoielnic, vor fi apeluri la organizarea de referendumuri similare în Danemarca sau Olanda. Cred că se va pune problema stabilității în regiuni precum Balcanii de Vest, unde am amintit de țările care așteaptă să fie primite în UE și care devin tot mai sceptice asupra perspectivelor lor, într-o perioadă de timp realistă. Dacă aderarea lor nu se va întîmpla în următorii cinci ani, ancora de stabilitate reprezentată de UE...
PI: ... vor încerca să și-o caute spre est...
JH: Da. Dacă regiunea va fi lăsată în așteptare, fără îndoială că țările de acolo își vor căuta propriile alternative și influențe, iar Balcanii se vor întoarce la rolul lor istoric de zonă tampon, supusă influențelor marilor puteri, de un fel sau altul. Dar eu mai cred și că, dată fiind slăbiciunea celor societăți, cu economii slabe, unele nici nu sînt state-națiuni a fost nevoie de un proces de supraveghere al UE, precum în Kosovo, Bosnia-Herțegovina sau chiar în Macedonia. Toate sînt foarte fragile, sînt state recent create, cu slabe tradiții democratice și ale funcționării instituționale, cu economiii care au suferit puternic de pe urma crizei și de-abia ce au început iar să crească. Așa că acolo foarte ridicat riscul de instabilitate, într-un moment în care UE trebuie să facă față la tot felul de crize.
PI: Vă mulțumesc.
JH: Și eu mulțumesc.