Premierul israelian, "ţinta unui poem german"
Laureatul premiului Nobel pentru literatură, Günter Grass, a starnit o dezbatere aprinsa in Germania sustinand ca programul nuclear israelian ar trebui monitorizat international.
08 Aprilie 2012, 17:21
Câştigătorul premiului Nobel pentru literatură Günter Grass, contestat pentru o poezie critică la adresa Israelului, se apără spunând că versurile sale fac referire doar la guvernul statului, nu la ţara ca un întreg.
Poemul a beneficiat de recenzii dure în Germania şi în Israel, însă a fost lăudat de un oficial de rang înalt din Iran, informează Associated Press.
În poezia publicată de contidianele europene miercuri, autorul german în vârstă de 84 de ani critică ceea ce a descris ca fiind ipocrizia Occidentului privind programul nuclear israelian.
El a catalogat Israelul drept o ameninţare "la o pace mondială deja fragilă".
Într-un interviu publicat sâmbătă de cotidianul Sueddeutsche Zeitung, Günter Grass a afirmat că poemul ţinteşte guvernul israelian a cărui politică "creează mai mulţi duşmani Israelului şi sporeşte şi mai mult izolarea ţării".
"În opinia mea, în prezent, omul care dăunează cel mai mult Israelului este premierul Netanyahu. Ar fi trebuit să includ asta în poezia mea", a spus poetul german.
În opera sa, Günter Grass a făcut apel la "un control strict şi permanent a capacităţii nucleare a Israelului şi a facilităţilor atomice ale Iranului printr-o instituţie internaţională".
De asemenea, el a criticat cerinţa Israelului "de a lovi primul" în cazul unei escaladari a tensiunilor cu Iranul.
În opinia sa, o asemenea desfaşurare a evenimentelor "ar avea consecinţe devastatoare".
| Poemul original în limba germană | Poemul tradus în limba română |
Warum schweige ich, verschweige zu lange, was offensichtlich ist und in Planspielen geübt wurde, an deren Ende als Überlebende wir allenfalls Fußnoten sind. Es ist das behauptete Recht auf den Erstschlag, der das von einem Maulhelden unterjochte und zum organisierten Jubel gelenkte iranische Volk auslöschen könnte, weil in dessen Machtbereich der Bau einer Atombombe vermutet wird. Doch warum untersage ich mir, jenes andere Land beim Namen zu nennen, in dem seit Jahren - wenn auch geheimgehalten - ein wachsend nukleares Potential verfügbar aber außer Kontrolle, weil keiner Prüfung zugänglich ist? Das allgemeine Verschweigen dieses Tatbestandes, dem sich mein Schweigen untergeordnet hat, empfinde ich als belastende Lüge und Zwang, der Strafe in Aussicht stellt, sobald er mißachtet wird; das Verdikt "Antisemitismus" ist geläufig. Jetzt aber, weil aus meinem Land, das von ureigenen Verbrechen, die ohne Vergleich sind, Mal um Mal eingeholt und zur Rede gestellt wird, wiederum und rein geschäftsmäßig, wenn auch mit flinker Lippe als Wiedergutmachung deklariert, ein weiteres U-Boot nach Israel geliefert werden soll, dessen Spezialität darin besteht, allesvernichtende Sprengköpfe dorthin lenken zu können, wo die Existenz einer einzigen Atombombe unbewiesen ist, doch als Befürchtung von Beweiskraft sein will, sage ich, was gesagt werden muß. Warum aber schwieg ich bislang? Weil ich meinte, meine Herkunft, die von nie zu tilgendem Makel behaftet ist, verbiete, diese Tatsache als ausgesprochene Wahrheit dem Land Israel, dem ich verbunden bin und bleiben will, zuzumuten. Warum sage ich jetzt erst, gealtert und mit letzter Tinte: Die Atommacht Israel gefährdet den ohnehin brüchigen Weltfrieden? Weil gesagt werden muß, was schon morgen zu spät sein könnte; auch weil wir - als Deutsche belastet genug - Zulieferer eines Verbrechens werden könnten, das voraussehbar ist, weshalb unsere Mitschuld durch keine der üblichen Ausreden zu tilgen wäre. Und zugegeben: ich schweige nicht mehr, weil ich der Heuchelei des Westens überdrüssig bin; zudem ist zu hoffen, es mögen sich viele vom Schweigen befreien, den Verursacher der erkennbaren Gefahr zum Verzicht auf Gewalt auffordern und gleichfalls darauf bestehen, daß eine unbehinderte und permanente Kontrolle des israelischen atomaren Potentials und der iranischen Atomanlagen durch eine internationale Instanz von den Regierungen beider Länder zugelassen wird. Nur so ist allen, den Israelis und Palästinensern, mehr noch, allen Menschen, die in dieser vom Wahn okkupierten Region dicht bei dicht verfeindet leben und letztlich auch uns zu helfen. | Ce trebuie spus
Traducere neoficială |
Poemul lui Grassa stârnit reacţii pro şi contra
Premierul Netanyahu a catalogat afirmaţiile poetului drept "ignorante şi demne de dispreţ".
"Timp de şase decenii, domnul Grass a ascuns faptul că a fost membru Waffen SS (n.r unitate de elită a regimului nazist). Nu este deloc surprinzător faptul că acuză singurul stat evreu că pune în pericol pacea mondială şi că se opune dreptului Israelului de a se apăra", a declarat Benjamin Netanyahu.
De partea cealaltă, adjunctul ministrului iranian al culturii, Javad Shamaqdari, a afirmat că prin poezia sa, Günter Grass şi-a "asumat într-un mod agreabil responsabilitatea de a spune adevărul".
"Prezentarea adevărului poate trezi conştiinţa adormită a Occidentului", a adăugat oficialul.
Având în vedere trecutul său nazist, în ultimele decenii, Germania a sprijinit Israelul, însă recent, mulţi locuitori ai ţării au început să fie deranjaţi de tonul ameninţător al guvernului lui Netanyahu, notează AP.
Prestigioasa publicatie Der Spiegel scrie in editia sa internationala ca pozitia exprimata de scriitorul german provoaca o "dezbatere legitima" in tara si la nivel mondial.
Der Spiegel afirma intr-un comentariu ca Israelul si Iranul "sunt doua tari mici care au ajuns sa impuna agenda internationala". Asa incat in prezent cele doua state de fapt ar depinde unul de altul pentru a-si potenta reciproc influenta, mai scrie Der Spiegel.
Născut la 16 octombrie 1927 la Danzig, Günter Grass s-a consacrat pe plan literar în 1959, prin publicarea romanului "Toba de tinichea", care a câştigat premiul Nobel pentru literatură în 1999.
În cartea sa, artistul i-a îndemnat pe germani să se confrunte cu dureroasa istorie nazistă a ţării în deceniile ce au urmat încheierii celui de-al Doilea Război Mondial.
Imaginea sa a avut însă de suferit în 2006, când a recunoscut în autobiografia sa că la 17 ani a fost recrutat în Waffen SS, o unitate de elită a regimului nazist.
