Bilanţul cutremurului din Izmir
Bilanţul cutremurului care s-a produs ieri în apropierea orașului turc Izmir a ajuns la 27 de morți și peste 800 de răniți.
Articol de Radiojurnal, 31 Octombrie 2020, 13:43
Bilanţul cutremurului care s-a produs ieri în apropierea orașului turc Izmir a ajuns la 27 de morți și peste 800 de răniți.
Cutremurul s-a resimțit și în Grecia continentală și insulele grecești din Marea Egee, în special Samos, unde doi adolescenți care se întorceau de la școală au fost uciși de un zid care s-a prăbușit peste ei.
Cele mai serioase pierderi și pagubele materiale s-au produs însă în Izmir, al treilea oraș ca mărime al Turciei, unde cel puțin 20 de clădiri au fost distruse. Autoritățile au anunțat că aproximativ o sută de persoane au fost salvate de sub dărâmături, iar eforturile echipelor de urgență continuă.
La Izmir se află și câțiva români, însă nu există informații privind victime în rândul acestora.
Colegul nostru Cătălin Gomboș a discutat mai devreme cu profesorul universitar de Științe Politice Dragoș Mateescu, care i-a spus care este atmosfera în oraș și cum s-a resimțit seismul.
Dragoş Mateescu: Atmosfera este de o aşteptare tensionată, pentru că imediat după cutremurul de ieri au avut loc replici, opt sau nouă replici, mai uşoare bineînţeles. Sunt clădiri care sunt avariate, în jur de 20 s-au prăbuşit, dar sunt unele avariate. Şi avem memoria altor ani, mai ales anul 2006, când în luna mai a avut loc, la fel, un cutremur de 5,2 - 5,3 grade și după aceea au venit peste 800, am pierdut șirul, peste 800 de replici şi ne este teamă.
Reporter: Spuneaţi că acest cutremur a fost cel mai intens pe care l-aţi experimentat de când sunteți acolo.
Dragoş Mateescu: Da, sunt de 19 ani, mai bine de 19 ani am rezidenţă aici, am pierdut şirul, sunt mii de cutremure pe care le-am trăit. Este o zonă seismică extrem de activă. Dar cutremurele au fost întotdeauna suportabile, clădirile sunt elatice. Se simt cutremurele, cât ar fi ele de mici, dar clădirile rezistă. Dar în acest an într-adevăr eu nu am trăit, am prins, aveam 7 ani la cutremurul din '77 de la noi din țară, dar o asemenea violență eu nu am văzut în viața mea, pentru că pur și simplu nu reușeam să mă țin pe picioare, a trebuit să mă las jos pe podeaua apartamentului, pentru că nu reuşeam să mă ţin pe picioare.