Avuţia, de la stat la privat

Ministerul economiei a scos la vânzare pachetul majoritar de acţiuni pe care-l are la Oltchim, dar şi două creanţe pe care le deţin Electrica şi AVAS.

În cursă au rămas patru oferte, după ce joi a expirat termenul de depunere a documentaţiilor pentru cumpărarea combinatului, iar dacă licitaţia eşuază, combinatul va intra într-o administrare specială.

Companiile PCC SE, Aisa Invest, Chimcomplex şi Dan Diaconescu au depus joi oferte pentru privatizarea Oltchim Râmnicu-Vâlcea. De la licitaţie lipsesc marii investitori străini.

Premierul Victor Ponta a promis că statul va alege acel investitor care va asigura reluarea producţiei şi menţinerea locurilor de muncă.

Analiştii spun însă că astfel de asigurări sunt prea optimiste şi că impunerea de condiţii la vânzare reprezintă chiar o restricţionare a dreptului de proprietate.

Privatizări postdecembriste

La sfârşitul epocii comuniste, aproape întreaga activitate economică se afla în mâinile statului comunist centralizat, a cărui competenţă managerială nu putea fi lăudată, ci dimpotrivă.

Odată cu schimbarea orientării politice, de la comunism spre capitalism, soarta întreprinderilor comuniste este pecetluită, majoritatea dintre acestea urmând să intre în proprietate privată, sloganul "nu ne vindem ţara!" transformându-se în prizatizare în masă.

Primele intreprinderi care se privatizează o fac prin metoda MEBO (Management Employee Buyouts), aceasta fiind practic singura metodă de privatizare relevantă pentru primii cinci ani ai tranziţiei din România.

Mai târziu, când a început privatizarea în masă şi vânzările au devenit tot mai utilizate, metoda MEBO continua să fie aplicată unui număr semnificativ de societăţi.

Numărul societăţilor aflate în proprietatea angajaţilor era mare, dar în mare parte a lor angajaţii deţineau majoritatea acţiunilor, în multe din cazuri chiar şi 100 de procente.

Aceste societăţi aparţin de numeroase ramuri industriale având dimensiuni variate în ce priveşte numărul angajaţilor, de la câteva persoane până la 10.000 de angajaţi.

Unele dintre întreprinderi au dat faliment, altele au trecut din proprietatea muncitorilor în mâna câtorva persoane, prin vînzarea acţiunilor, dar destul de multe au avut succes.

Rombat, o secţie de stat înfiinţată în 1980 sub numele Acumulatorul Bistriţa, a fost privatizată prin MEBO în 1996.

În 2012, Rombat, liderul pe piaţa de acumulatori aftermarket din România, a fost vândut unei companii din Africa de Sud.

Compania din Bistriţa este furnizorul de acumulatori ai Dacia şi deţine 11 centre logistice în România.

Africanii de la Metair International Holding Cooperatief au cumpărat 99.1% din acţiunile Rombat contra sumei de 42.8 milioane de euro.

Cifra de afaceri a companiei a crescut cu 600% din 1990 până în 2010.

Un alt exemplu de succes pentru privatizarea MEBO este ELBA Timişoara, o firmă cu 90 de ani de experienţă în domeniul iluminatului.

Privatizare în stil mare

--fb1Din ce în ce mai multe întreprinderi vor fi scoase la privatizare, iar pentru aceasta se vor înfiinţa noi structuri, statul rămâne să deţină controlul, prin ministere, doar asupra regiilor.

Drepturile de proprietate ale societăţilor comerciale au fost delegate celor două organizaţii nou-create: Fondul Proprietăţii de Stat (FPS) şi unuia din cele cinci Fonduri ale Proprietăţii Private (FPP).

Primului îi reveneau 70% din acţiunile fiecărei societăţi, iar cel de-al doilea primea cele 30 de procente rămase.

Procesul de privatizare propriu-zisă începe, după lege, în 1991.

Atribuţia de privatizare a societăţilor comerciale aflate în proprietatea statului revenea unei instituţii specializate, nou-create, denumită Fondul Proprietăţii de Stat.

Instituţia şi-a schimbat denumirea în 2001, în Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Proprietăţii Statului (APAPS), iar în 2004 a fost redenumită Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS).

În 1993 a început practic, în România, procesul de privatizare.

Până la sfârşitul anului 1996 au fost supuse acestui proces circa 2700 societăţi comerciale, din care 710 societăţi mijlocii şi mari.

Ca rezultat, la sfârşitul anului 1996, sectorul privat participa cu 54,9% la formarea PIB, faţă de 26,4% la finele anului1992.

Marile privatizări

La indicaţiile forurilor europene sau mondiale, România se îndreaptă spre marile privatizări, dar acestea demarează cu adevărat la sfârşitul anilor 90, cînd nevoia de bani a statului, aflat în pragul falimentului, va face ca solicitările Băncii Mondiale sau a FMI să fie luate în seamă, iar marile bănci, combinate siderurgice sau firme producătoare de automobile vor trece în proprietatea firmelor străine.

Cele mai multe privatizări se fac la final de mandat - 1999, e adevărat şi pe fondul nevoii stringente de lichidităţi a statului aflat în pragul falimentului ( BRD, Dacia) şi 2004 (Petrom) sau la început de mandat în 2001 (SIDEX), sau în 2006 (BCR).

Sumele de privatizare, considerate mici, în cazul unor active mari, cum este cazul Sidex sau Petrom, se datorează pierderilor mari înregistrate de respectivele companii, aduse în pragul falimentului prin fenomenul numit "căpuşare", când firme apropiate conducerii întreprinderilor cu capital de stat realizează un profit uriaş pe seama pierderilor făcute de firma aflată încă de stat.

Profitul viitor al întreprinderilor privatizate se va realiza chiar şi doar prin îndepărtarea firmelor "căpuşă", dar şi prin creşterea productivităţii muncii, prin disponibilizări de personal.

BRD

Contractul de privatizare a Băncii Române de Dezvoltare prevedea vânzarea a 42,1% din acţiunile băncii la un preţ de 20,15 USD/acţiune, respectiv 135 milioane USD per pachet.

Capitalului social al BRD se va mări cu 20% , astfel încât în final, Societe Generale să deţină 51% din capitalul social al băncii.

Valoarea totală a tranzacţiei cu investitorul a ajuns astfel la 200,3 milioane dolari, sumă care a fost plătită la 18 martie 1999, dată de la care Societe Generale controlează BRD.

ROMTELECOM

Compania greaca OTE a fost desemnată, în 98, câştigătoarea licitaţiei organizate de statul român pentru vânzarea a 35% din acţiunile operatorului naţional de telecomunicaţii RomTelecom.

OTE a oferit pe cele 35% din acţiuni 675 milioane dolari, una din clauzele ofertei financiare stipulând completarea acestei sume cu încă 400 milioane dolari, după trei ani de la preluarea RomTelecom, in condiţiile în care va fi consemnată o creştere a activitătii societatii, declara Sorin Pantiş, fostul ministru al comunicatiilor.

În 2003, tranzacţia s-a finalizat, grecii devenind proprietari până la 54%.

Restul a rămas statului.

BANCPOST

În anul 1997, Fondul Proprietatii de Stat propune Bancpost pentru privatizare şi lansează oferta pentru evaluarea financiară a băncii, iar în anul 2002 Bancpost devine prima bancă din sistemul bancar românesc privatizată integral.

În noiembrie 2003, Eurobank EFG (EFG Eurobank Ergasias SA) devine acţionarul majoritar al Bancpost.

DACIA

Renault a cumpărat pachetul majoritar al Dacia în 1999.

În anul 1999, statul roman, prin Fondul Proprietăţii de Stat, încheia contractul de vânzare a 51% din acţiuni la Uzina Dacia către grupul Renault pentru 269,7 milioane de dolari, dintre care 219,7 reprezentau investiţii, iar 50 de milioane de dolari era suma virată către buget.

Firma revine pe profit abia în 2006.

SIDEX

Privatizarea Sidex Galaţi s-a realizat la 15 noiembrie 2001, când LNM Holdings NV, parte a LNM Group, a achiziţionat pachetul majoritar de acţiuni de la combinat.

Valoarea tranzacţiei a fost de 70 de milioane de dolari.

Tranzacţia a inclus angajamente investiţionale de 351 milioane de dolari.

PETROM

OMV a cumpărat în 2004 de la stat 33,34% din acţiunile Petrom pentru 669 milioane euro şi a majorat capitalul social cu 830,6 milioane euro pentru a ajunge la participaţia de 51%.

Tranzacţia totală prin care OMV a preluat controlul Petrom s-a ridicat astfel la 1,5 miliarde de euro.

BCR

"Banca Comercială Română merge la Erste Bank", a anunţat Sebastian Vlădescu, preşedintele comisiei de privatizare, amintind de stilul decernării premiilor Oscar.

"Preţul oferit pe acţiune este de 7,65 euro, ceea ce înseamnă că preţul final este în jur a 3,751 miliarde de euro", a apreciat Sebastian Vlădescu.

Cele 3,75 miliarde de euro plătite de Erste pentru pachetul majoritar de acţiuni al BCR plasează tranzacţia pe locul şase în topul achiziţiilor europene în domeniu, preciza un studiu al PricewaterhouseCoopers.

Firme de renume, privatizări eşuate

După mai multe încercări de privatizare, uzina Tractorul Braşov a fost închisă, a intrat în lichidare, iar firma care a cumpărat ce mai rămăsese din uzină, va dezvolta în zonă un complex imobiliar.

Înfiinţată în 1925 ca fabrică de avioane (IAR Braşov), după venirea în 1946 a autorităţilor sovietice au fost confiscate o mare parte din utilaje în contul despăgubirilor de război pentru
URSS, producţia fiind orientată spre fabricarea de tractoare.

Şi ARO dispare după privatizare.

ARO (Auto România) a fost un producător de vehicule off-road din Câmpulung-Muscel.

Şi-a început producţia în 1957 şi a produs peste 380.000 de vehicule, dintre care două treimi au fost exportate.

În septembrie 2003, statul român a vândut, pentru preţul de 180.000 USD, 68,7% din ARO companiei americane "Cross Lander", deţinută de John Perez.

În contractul de privatizare erau prevăzute investiţii de 2 milioane de dolari în ARO, dar nici o investiţie nu a avut loc, iar echipamentul ARO a fost vândut.

Conform raportului parlamentarilor întruniţi, în 2006, într-o comisie de anchetă, "patrimoniul ARO S.A., de peste 50 de milioane USD, s-a vândut cu un preţ total de doar 150.230 USD, iar firma Cross Lander, abuzând şi de ambiguitatea contractului, a vândut, ulterior, la rândul său, fabrica de scule şi matriţe a ARO pentru suma de 2,7 milioane de dolari".

Bogăţia, vândută străinilor?

Bătălia pe resursele este mai aprigă ca oricând, după 4 ani de criză mondială.

Redevenţa pe petrolul extras din România şi primită de stat în urma privatizării Petrom a ridicat şi mai ridică încă multe semne de întrebare, chiar preşedintele Traian Băsescu dorind mărirea acesteia, "ca în statele arabe", anunţând că a rupt orice legătură cu Petrom ca semn de protest faţă de profitul pe care l-a obţinut pe timp de criză, el adăugând că politica acestei companii este "incorectă".

O altă problemă apare acum, atunci cînd petrolul descoperit în Marea Neagră, dar şi gazele naturale par a fi făcute cadou, în opinia unora, companiilor străine.

Aceeaşi problemă se ridică şi în cazul exploatărilor de aur, argint sau cupru vândute sau pe cale de a fi vândută, prin privatizare sau prin concesionare, companiilor străine.

Problema investiţiilor străine nu este de azi de ieri, ci încă din 1973, când la Washington, consilierul lui Nicolae Ceauşescu, Vasile Pungan, discuta cu secretarul de stat al SUA, Henry Kissinger, despre implicarea firmelor americane în exploatarea resurselor naturale ale României.

Şi atunci şi acum se vorbea de slaba tehnologizare şi cantitatea mică de resurse găsită în zăcăminte.

O companie cu o cifră de afaceri de trei milioane de euro, Roman Copper Corp. din Canada, a cumpărat Cupru Min Abrud cu 200,77 milioane euro, după o licitaţie cu strigare.

Preţul achitat este mult peste preţul de pornire, de doar 57,3 milioane euro.

Dar,doar resursele de minereu de cupru au o valoare estimată la circa 6 miliarde euro, afirmă specialiştii.

Aur contra cianură

Roşia Montană Gold Corporation dezvoltă proiectul minier de la Roşia Montană, din Munţii Apuseni, cu costuri proiectate de un miliard de dolari, prin care compania estimează că va extrage 626.000 de uncii Troy de aur pe an timp de cinci ani de la inaugurarea minei. O uncie Troy este echivalentul a 31,1 grame de aur.

Date recente arată că zăcământul din Munţii Apuseni ar conţine peste 300 de tone de aur şi peste 1.600 de tone de argint, fiind cel mai mare din Europa.

Compania Roşia Montană Gold Corporation a investit până în prezent 400 de milioane de dolari în proiectul din Munţii Apuseni.

Pentru tratarea aurului extras urmează să fie folosite zilnic 40 de tone de cianură.

Compania Roşia Montană Gold Corporation este controlată de firma canadiană Gabriel Resources, care deţine 80,46% din capitalul social, în timp ce statul român controlează 19,31% din acţiuni, prin firma Minvest Deva, iar alţi acţionari cumulează 0,7% din titluri.

Preşedintele Traian Băsescu s-a pronunţat în favoarea proiectului de la Roşia Montană, cu condiţia respectării standardelor de mediu europene, dar şi a reîmpărţirii beneficiilor.

Şeful statului a explicat că România are nevoie de o nouă exploatare auriferă, pentru a-şi dubla rezerva de aur, ca o măsură de siguranţă pe timp de criză economică.

Traian Băsescu a susţinut că "este obligatoriu de renegociat" contractul pentru exploatarea minieră din localitate, dar că nu este problema sa, iar statul are şi alte pârghii, pentru că "redevenţa e în lege, nu în contract".

Şeful statului a mai declarat că proiectul a stat îngropat din 1997 din cauza laşităţii politicienilor, care "nu au vrut să îi doară capul".

"Poate interveni şi laşitatea. Am văzut-o la foarte mulţi oameni politici. Dacă acest proiect stă îngropat din 1997 până acum, să ştiţi că unul din motivele serioase este laşitatea oamenilor politici, care nu au vrut să-i doară capul.

"Dacă ne găsea în plină exploatare creşterea de preţ la aur? Dacă se dădea drumul la proiect din '97 ne găsea creşterea preţurilor la aur în plină exploatare", a afirmat preşedintele.

Şeful statului a spus că România trebuie să-şi relanseze "mineritul nesubvenţionat".

El a afirmat că ar trebui luată o decizie cât mai repede cu privire la proiectul minier de la Roşia Montană, deoarece s-a vorbit foarte mult despre acesta.

Teama de gazele de şist

Chevron, al doilea mare grup petrolier din SUA, a anunţat oficial sistarea activităţilor de exploatare a gazelor de şist pe parcursul acestui an, în România.

Decizia companiei intervine dupa ce locuitorii din Dobrogea au ieşit în stradă, pentru a protesta faţă de perspectiva de a avea sonde de exploatare a gazului de şist în zona lor.

Oamenii au cerut ca acordurile petroliere de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare încheiate cu Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, publicate de guvern în Monitorul Oficial pe 28 martie, sa nu fie aplicate.

Sondele ar fi urmat sa fie amplasate in perimetrele Vama Veche, Adamclisi si Costinesti.

Exploatarea acestor gaze prin fracturare a fost interzisă în mai multe ţări ale lumii.

Referindu-se la problema exploatării gazelor de şist în Romania, ministrul mediului a afirmat că, în prezent, compania Chevron este deocamdată în faza de explorare.

Gaze naturale descoperite în Marea Neagră

Preşedintele Traian Băsescu a prezentat parlamentarilor informaţii despre forajul din zona Mării Negre, precizând că în primul depozit cantitatea calculată este de 100-110 miliarde de metri cubi de gaze.

"Iniţial, s-au anunţat 35-80 de miliarde de metri cubi, vă pot spune că în primul depozit cantitatea calculată după sondaj este 100-110 miliarde de metri cubi de gaze, ceea ce ar însemna o producţie extrem de bună, necesară economiei româneşti pe termen mediu. Dar în acelaşi perimetru mai sunt cinci depozite care au aceleaşi caracteristici.Prospectiunile vor continua, anul viitor, pentru celelalte cinci depozite", a spus preşedintele.

Energia, scoasă la privatizare

Agenţia de presa Reuters a făcut o analiză a stadiului privatizărilor din România şi consideră că guvernul, prin listarea la bursă a 15% din acţiunile Transelectrica, ar putea sa dea startul unui proces de privatizare ce îi poate aduce aproape 2 miliarde de dolari in 2012.

"România a picat un test major anul trecut, mergând împotriva sfaturilor şi stabilind prea sus un preţ minim pentru un pachet minoritar în compania producatoare de petrol si gaze Petrom. Alte vânzări planificate au fost amânate, punând atenţia pe premierul Mihai Răzvan Ungureanu, care a luat puterea in februarie, pentru a lista 15% din Transelectrica", scrie Reuters.

"Dar sunt semne că Ungureanu poate pune lucrurile în mişcare şi strânge 64 de milioane de dolari, pentru inceput. Crucial, guvernul a pus un preţ rezonabil, un semn de flexibilitate pregătind alte afaceri care i-ar putea aducă aproape 2 miliarde de dolari", apreciază Reuters.

Printre privatizările prevăzute se numară vânzarea pachetului minoritar pe care statul îl mai deţine la Petrom, care ar aduce peste 600 de milioane de dolari, vânzarea a 10% din Transgaz, dar şi pachete de acţiuni la Hidroelectrica şi Nuclearelectrica, ce ar băga în vistieria statului 1,2 miliarde de dolari.

Prin acordul cu FMI, guvernul s-a angajat sa vanda actiuni reprezentand cate 15% din Romgaz, Transelectrica, Transgaz şi 10% din Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi OMV Petrom.

De asemenea, în documentul elaborat de FMI se vorbeşte despre privatizarea Companiei Naţionale a Huilei, prin vânzarea activelor viabile şi, până în septembrie, lichidarea celor nerentabile, mai scrie Reuters.

Privatizări care nu s-au realizat. Încă

S-a vorbit mult şi s-a încercat vânzarea CEC Bank, a spitalelor, a CFR Marfă, a TAROM dar până acum privatizările nu s-au mai realizat.

La sfârşitul lui 2006, procesul de privatizare al CEC a fost oprit pentru ce a fost depusă o singură ofertă, de la National Bank of Greece, cu o valoare considerată prea redusă la vremea aceea, respectiv 560 de milioane de euro.

Sumele vehiculate acum pentru vânzare a capitalului majoritar al CEC se învărt acum în jurul valorii de 1 miliard de euro, sumă considerată totuşi prea mare de posibilii învestitori, după cum apreciază preşedintele Raiffeisen bank România, Steven van Groningen.

Privatizarea Tarom considerată, de către stat, singura soluţie pentru companie a început însă să prindă contur.

Pachetul de 20% din acţiunile Tarom va fi pus la vânzare pe bursă, iar statul se asteaptă să primească minim 20 de milioane de euro şi maxim 60 de milioane de euro.

Guvernul şi Fondul Monetar International au convenit ca CFR Marfă să fie vândută unui investitor strategic, într-un proces care să fie implicate BERD şi IFC, divizia de investiţii a Băncii Mondiale.

VTB Capital, unitatea de investiţii a celei de-a doua cea mai mare bancă de stat din Rusia, plănuieşte să investească câteva sute de milioane de euro în Balcani în următorii ani, a anunţat conducerea băncii.

În România, instituţia este interesată de vânzarea unităţilor feroviare de transport marfă din Romania, CFR Marfa, informează Bloomberg.

Sistemul de sănătate urma să fie, măcar în parte, privatizat, dar mişcările de stradă izbucnite în urma demisiei subsecretarului de stat în ministerul sănătăţii, Raed Arafat, care protesta astfel la trecerea în sectorul privat chiar şi a serviciilor de urgenţă, a dus la scoaterea din dezbatere publică a viitoarei legi a sănătăţii, o altă lege urmând să fie realizată.

Deşi privatizarea a fost uneori contestată şi chiar privită ca o vânzare a bogăţiei comune a românilor, zona privată aduce cei mai mulţi bani la bugetul statului.

Conform datelor oferite de BNR, sectorul privat are o pondere crescândă în realizarea PIB-ului, din 2004 se ajunge la valoarea de 70 de procente, în 2007 ajunge la 72%, iar în 2008 această pondere a scăzut la 71 de procente.