O libertate de care nu trebuie să profităm
Prezentare de carte: Tom Nichols, "Cel mai mare dușman al nostru. Atacul din interior asupra democrației moderne", editura Polirom, 2022.
Articol de Ionuţ Iamandi, 09 August 2022, 17:58
Se pare că editura Polirom și-a propus să-și țină cititorii aproape (chiar foarte aproape) de noutățile editoriale importante din Occident, unele încă mirosind proaspăt a cerneală tipografică. Exemple? Cu duiumul, în ultima vreme: Bernard-Henri Lévy, „Pe urmele celor fără nume”, apărută la Éditions Grasset & Fasquelle, în 2021, iar la Polirom în 2022; Adrian Wooldridge, „Aristocrația talentului. Cum a creat meritocrația lumea modernă”, Skyhorse, 2021 - Polirom 2022; Michel Houellebecq, „Un pic mai rău”, Flammarion, 2020 - Polirom 2022. Din această serie, pe lângă multe altele, este și cartea asupra căreia mă opresc acum, Tom Nichols, „Cel mai mare dușman al nostru. Atacul din interior asupra democrațiilor moderne”, publicată anul trecut la Oxford University Press și, iată, lunile acestea la Polirom.
Politolog american deja consacrat mai ales prin eseul „Sfârșitul competenței” (tot Polirom, 2019), Tom Nichols argumentează de această dată că discreditarea publică a științei și expertizei semnalată în „Sfârșitul competenței” este doar un epifenomen al unui proces mai larg și mai periculos - contestarea democrației. Desigur, admite el, nu este pentru prima oară când se petrece așa ceva. În istoria europeană, de exemplu, un proces asemănător a avut loc în anii ‘30 ai secolului trecut. Există însă o deosebire între cele două manifestări. În vreme ce atunci, acum aproape o sută de ani, era vorba de o nemulțumire socială condensată, dată de criza economică și de șomaj, de sărăcie și de înapoiere, de data aceasta amenințarea vine tocmai din interiorul democrației, de la oameni care au profitat și profită din plin de binefacerile ei. De ce s-a ajuns aici? Cum se explică audiența largă a populismului contemporan, care speculează această „țâfnă” politică - termenul e al lui Tom Nichols - pe care oamenii o manifestă atât de ușor și de des? Autorul menționează printre cauze o doză importantă de consumerism, atât la nivelul bunurilor, cât și al informației, care ar crea în societățile occidentale un nivel „nerealist” al așteptărilor - de la cei din jur, de la serviciu, de la societate, de la politicieni, de la democrație în general. „Ni s-a urât cu binele”, pare a spune în concluzie Tom Nichols, cu referire la ultimele decenii de rateuri în materie de acțiune și responsabilitate civică. Democrația ne permite să fim dezordonați, ignoranți și delăsători, pare el să spună; dar aceasta este o libertate de care nu trebuie să profităm, ci din contră, să ne străduim încontinuu să fim disciplinați, harnici, vigilenți și mai dispuși să acceptăm că nu toate ies așa cum ni se năzare nouă.
Cartea lui Tom Nichols este scrisă în anii de pandemie și acoperă inclusiv momentul delirant al asaltului Capitoliului de către susținătorii fostului președinte american Donald Trump. Ce nu a apucat să cuprindă aici autorul este însă războiul din Ucraina. El remarcase în carte faptul că „țâfna” actuală se manifestă în ciuda evidenței că nu experimentăm o cădere economică severă, de proporțiile celei de acum o sută de ani, și nici nu am asistat la „un conflict interstatal major”. Ei, iată că între timp ambele condiții tind să se împlinească, cu o criză majoră în desfășurare a prețurilor la energie și cu invazia rusească în Ucraina. Este ceva ce politologul american nu anticipase. Amenințarea cea mai gravă la adresa echilibrului politic contemporan nu a venit din interiorul democrațiilor sătule de ele însele, ci dintr-o democrație de fațadă - în fapt, o autocrație frustă - cum e cea a Rusiei. Într-un fel, păstrând comparația cu începutul secolului trecut, istoria se repetă. Revoluția bolșevică nu a avut loc în capitalismul matur occidental, cum estimaseră Marx și Engels, ci în înapoiata Rusie țaristă.
Fragmente din cartea „Cel mai mare dușman al nostru. Atacul din interior asupra democrațiilor moderne”, editura Polirom, 2022.
"Ne confruntăm încă o dată cu consecințele propriilor fapte. Dar, în loc să-şi asume responsabilitățile de cetățeni, un număr important de persoane din democrațiile din întreaga lume au ales să dea vina pentru degradarea guvernării lor democratice pe diverse forțe malefice şi misterioase venite din toate direcțiile, alegând astfel calea funestă care ne-ar putea îndepărta, fără să ne dăm seama, de libertatea şi siguranţa pe care le-am dobândit în decursul a aproape trei secole şi ne-ar purta înspre întunericul violenței și autoritarismului. Existenţa democrațiilor nu întâmpină nicio amenințare reală din exterior; în prezent, cele mai mari pericole pândesc din interior. Suntem, în acest moment, cel mai mare duşman al nostru. Este timpul să ne gândim cum am ajuns aici și ce putem face în acest sens." (pag. 25 - 26)
"Analogiile cu anii '30 şi ascensiunea fascismului au devenit populare în anii 2000, dar aceste temeri nu sunt legate neapărat de istorie. Lumea nu a trecut printr-o depresiune economică globală sau printr-un război major interstatal de aproape un secol. (Am intrat în pandemie, dar ascensiunea iliberalismului în interiorul democrațiilor a început înainte de prima infectare cu coronavirus.) Nu există regimuri totalitare sau alți contestatari ai democrațiilor care să se alieze în vreme ce se înarmează până în dinți pentru a remodela ordinea mondială. Totuşi, aceste condiții mai bune creează pericole care, sub anumite aspecte, sunt mai mari decât în anii '30, deoarece acum democrația nu este sub asediul unor duşmani declarați, ci al abandonării cotidiene a obiceiurilor şi virtuților care întăresc temeliile liberale ale regimurilor democratice. Toate acestea înseamnă că autoritarismul poate veni, precum ceața lui Carl Sandburg, pe tăcute, instalându-se liniştit în timp ce noi ceilalți suntem prea ocupați să ne uităm la televizor, să ne zgâim la telefoanele noastre şi să discutăm cu prietenii şi cu familia prin intermediul emoticoanelor.
Aceste atacuri asupra normelor democratice, după cum vom vedea, vin din partea unor oameni a căror furie este provocată mult mai mult de nedreptăți ipotetice și pericole imaginate decât de un rău real. Cetățenii nemulțumiți, iliberali de la începutul secolului XXI nu sunt armatele de şomeri care au luat cu asalt Washingtonul în timpul Marii Depresiuni deoarece familiile lor aproape că mureau de foame. Nu sunt americanii de culoare lipsiți de drepturi ai anilor '50 care încercau să meargă la școală fără să fie omorâți. Nu sunt sărmanii din Appalachia care dormeau direct pe pământ în anii '60 în timp ce oamenii orbitau planeta în spațiu. Nu sunt femeile din anii '70 care încă aveau nevoie de permisiunea soţului ca să-și facă un card de credit - sau ca să divorțeze. Nu sunt homosexuali din America anilor '80 cărora li se spunea că nu se pot căsători. Dimpotrivă, amenințarea la adresa democrației din America şi din alte părți vine acum din rândurile clasei muncitoare şi ale celei de mijloc - oamenii printre care m-am născut şi am crescut -, a căror mânie provine în mod covârşitor din nesiguranță culturală, aşteptări nerealiste, alianţe partizane tribale, obsesii în ceea ce priveşte etnicitatea şi identitatea, ambiție tocită şi înţelegerea naivă a limitelor guvernării." (pag. 35 - 36)
"La finalul unei astfel de cărţi - în care mi-am mustrat concetățenii pentru feluritele lor cusururi - s-ar cuveni să ofer şi soluții la numeroasele probleme pe care le-am identificat. Am veşti proaste.
Democraţia liberală depinde de cunoaştere şi virtute, iar amândouă sunt acum greu de găsit printre cetățenii lumii dezvoltate. Atât de multe dintre provocările pe care le considerăm acum pericole mortale pentru democrație sunt, de fapt, dileme privind politicile publice pe care le-am putea rezolva dacă am fi mai disciplinați în ceea ce priveşte dorința de a învăţa şi mai activi în viața civică. Peste tot în lume, cetăţenii resping cu îndârjire ambele modalități de redresare. Nu numai că par să caute activ fluxurile de dezinformare ce îi fac tot mai stupizi pe minut ce trece, ci după aceea şi cer guvernului lucruri contradictorii şi imposibil de realizat. După decenii de stabilitate internaţională şi de creştere a nivelului de trai, publicul vrea ceea ce vrea şi vrea aceste lucruri fără niciun fel de palavre ale aleşilor despre „costuri", „riscuri" sau „compromisuri". O astfel de societate nu este o democrație. Este mai degrabă o adunătură de copilași tâfnoşi." (pag. 205 - 206)
_________________
Tom Nichols, "Cel mai mare dușman al nostru. Atacul din interior asupra democrației moderne", editura Polirom, 2022, traducere din limba engleză de Doru Căstăian, 264 de pagini, format 15 x 23, preț pe site-ul editurii: 39,95 lei
