Posibile scenarii privind Libia

În timp ce secretarul de stat american Hillary Clinton şi câţiva consilieri ai preşedintelui Barack Obama cred încă în faptul că forţa aeriană va fi suficientă pentru a-l înlătura pe colonelul Gaddafi într-un timp relativ scurt de la putere, în interiorul administraţiei americane creşte numărul celor care cred că operaţiunea va dura mult timp.

Aceştia reflectează asupra unui scenariu care, spun ei, ar putea funcţiona.

Scenariul ar putea fi o alternativă acceptabilă pe termen mediu pentru o schimbare rapidă de regim.

Mai mult, potrivit scenariului Libia ar putea fi divizată temporar între cartierul general al colonelului Gaddafi de la Tripoli şi ariile controlate de rebeli, ca Bengazi.

Coaliţia ar face presiuni asupra lui Gaddafi în propria "citadelă”, supunându-l unei blocade prin embargoul asupra armamentelor şi îngheţarea conturilor bancare din străinătate, pentru a-i seca resursele financiare destinate loialiştilor şi mercenarilor.

Aspectul negativ al acestei strategii este că Muammar Gaddafi ar avea controlul asupra unei părţi semnificative a teritoriului şi ar fi în continuare liber să-i persecute sau să-i ucidă pe oponenţii săi.

Averea colonelului Gaddafi

Pe de altă parte, problema este că averea pe care familia colonelului Gaddafi şi guvernul său au acumulat-o cu ajutorul corporaţiilor internaţionale în anii de după ridicarea sancţiunilor economice impuse regimului de la Tripoli, a consolidat controlul lui Gaddafi asupra ţării.

Şi, în vreme ce rezultatul intervenţiei militare este încă incert, resursele colonelului Gaddafi, inclusiv zeci de miliarde de dolari în bani lichizi, cu care oficialii americani cred că îşi plăteşte soldaţii, mercenarii şi suporterii, l-ar putea ajuta să evite sau, cel puţin să amâne, înlăturarea sa de la putere.

După ridicarea sancţiunilor comerciale de către preşedintele Geroge W.Bush în 2004, companiile petroliere internaţionale şi firmele de telecomunicaţii care au intrat pe piaţa libiană, au descoperit că Muammar Gaddafi sau loialiştii săi urmăresc să extragă milioane de dolari în bonusuri şi "contracte de consultanţă" sau insistă ca fiii colonelului să primească parte din acţiuni prin parteneriate impuse cu forţa.

Guvernul libian nu a exploatat, însă, numai corporaţiile care au dorit să facă afaceri în Libia dar şi guverne care au dorit aceasta.

Băncile libiene au colectat plăţi ajutând Iranul să spele uriaşe sume de bani în ultimii ani, încălcând, astfel, sancţiunile internaţionale impuse Teheranului.

Pe de altă parte , după ce cu aproape două săptămîni în urmă Liga Arabă a cerut consiliului de securitate să aprobe impunerea unei zone de excludere aeriană desupra Libiei, acum există semnale că opinia publică arabă şi-a modificat poziţia, odată cu temerile crescânde că intervenţia militară condusă de SUA s-ar putea transforma într-o ocupaţie pe termen lung, similară războiului din Irak.

Secretarul apărării Robert Gates a fost pus în situaţia de a insista în Egipt asupra angajamentului Casei Albe de a nu trimite trupe terestre în Libia.

Robert Gates a fost unul din cei mai sceptici oficiali ai administraţiei în legătură cu o zonă de excludere aeriană, avertizând public, înaintea votului din Consiliul de Securitate că Washingtonul ar trebui să se pregătească pentru o reacţie populară violentă în rândul arabilor dacă se va implica într-un război într-o a treia ţară musulmană.

Preşedintele Barack Obama spune că speră ca, odată cu zona de excludere aeriană, rebelii să încerce să se organizeze şi să articuleze aspiraţiile poporului libian.

“S-ar putea să nu fie o chestiune de forţă militară ci , în schimb , o idee care să însămînţeze în mintea libienilor că a venit timpul pentru schimbare care să conducă la înlăturarea lui Gaddafi de la putere”.

Europa are o mare miză

Mulţi analişti spun, însă, că ideea este prea puţin în acest moment.

Suporterii preşedintelui spun, însă, că declaraţia lui Barack Obama se referă la multiplele instrumente pe care administraţia le are la îndemână pentru a face presiuni asupra colonelului Gaddafi, după cum explică John Negroponte fostul director al comunităţii naţionale a informaţiilor în timpul administraţiei George W.Bush.

"Avem, pe lângă cele militare, alte instrumente. Ca sprijinul de natură politică pe care îl putem da forţelor libiene, a-i încuraja pe europeni să rămînă angajaţi în mod substanţial. Cred că unul din mesajele de pînă acum ale acestei experienţe pe care Preşedintele încearcă să-l transmită este că Europa, atât de aproape cum se află de Libia are o mare miză şi că trebuie să joace un rol de conducere alături, desigur, de ţările lumii arabe. Cred că este un experiment foarte interesant. După ce SUA au fost acuzate de unilateralism în toţi aceşti ani, Preşedintele Barack Obama încearcă să facă să funcţioneze abordarea multialterală“.