Maşinile electrice: marile speranţe

Automobilele electrice se numără printre vedetele actualului Salon Mondial al Automobilului de la Paris (2-17 octombrie 2010).

Ocazia de a ne reaminti că şi în anii 1920, firmele constructoare îşi puneau mari speranţe în acest tip de vehicul. Insă descoperirea şi începerea exploatării unor mari zăcăminte de petrol nu i-au lăsat atunci nicio şansă.

Totuşi cercetările au continuat. Ele au primit un nou impuls după primul şoc petrolier, din anii 70 ai secolului trecut.

Cercetările cunosc acum un nou avânt, dar cu argumente noi între care decisivă pare să fie presiunea crescândă a opiniei publice în direcţia reducerii emanaţiilor de gaze cu efect de seră.

China, care a devenit cea mai mare piaţă de desfacere pentru automobile şi care în prezent are mult de suferit de pe urma poluării industriale, doreşte să evite o agravare a problemelor de mediu în urma dezvoltării furtunoase a parcului său de automobile şi mizează puternic pe automobilul electric.

Presiunile în direcţia protecţiei mediului sunt puternice şi în Uniunea Europeană, unde Parlamentul European a fixat ca obiectiv reducerea la 120 grame/kilometru a emanaţiilor de bioxid de carbon ale autovehiculelor in 2015. Uniunea Europeană îşi propune un parc de 20 de milioane de automobile electrice în 2020.

Obiectivul menţionat pare realizabil dacă ţinem seama că, în ciuda fluctuaţiilor de preţuri din ultimii ani de pe piaţa mondială a petrolului, se poate afirma că era petrolului ieftin începe totuşi să se apropie de sfârşit.

Performanţe în curs de ameliorare

Este adevărat că performanţele actuale ale automobilului electric nu sunt încă foarte satisfăcătoare în toate privinţele, dar ele nu încetează să se amelioreze. Totuşi, vor mai trece probabil destui ani până când automobilele electrice vor ajunge să reprezinte o pondere substanţială în parcul auto.

Dar tendinţa pare, de data aceasta, irezistibilă.

În prezent, principalele obstacole invocate de detractorii automobilului electric rămân lui preţul de vânzare ridicat (datorită mai ales costului mare al bateriei folosită ca sursă de energie) şi insuficienta autonomie de deplasare asigurată de această baterie.

Tehnologiile noi sunt scumpe

Promotorii automobilului electric recunosc că preţul lui de vânzare rămâne pentru moment prohibitiv pentru marele public, dar reamintesc faptul că, cel mai adesea, orice tehnologie nouă este iniţial scumpă.

Aşa s-a întâmplat si cu calculatorul portabil şi cu telefonul mobil şi cu multe alte produse considerate iniţial de lux înainte de a deveni veritabile bunuri de larg consum.

Odată cu creşterea cererii şi a producţiei de automobile electrice, şi nivelul preţului de vânzare al acestora va scădea.

În ce priveşte autonomia de deplasare, statisticile relevă că în Statele Unite majoritatea automobiliştilor parcurg mai puţin de 64 de kilometri pe zi, adică o distanţă mai mică decât le-ar permite cantitatea de energie stocată într-o baterie complet încărcată.

Ceea ce confirmă că automobilul electric acoperă de pe acum o foarte bună parte din nevoile de deplasare ale americanilor.

Dacă afirmaţia promotorilor autovehiculelor electrice că acestea nu poluează deloc mediul reprezintă o exagerare, este totuşi evident că acestea generează mai puţină poluare decât cele mai „curate” automobile clasice funcţionând pe benzină sau pe motorină. In plus, transportul energiei electrice de la centrală până la priza de încărcare de acasă sau de la serviciu este şi el mai eficient decât ciclul de extracţie, prelucrare şi transport al petrolului până la staţia de benzină.

Specialiştii subliniază că autovehiculul electric este mai puţin poluant decât automobilul mediu clasic chiar şi atunci când energia electrică cu care se încarcă bateria este generată într-o centrală electrică ce funcţionează pe bază de cărbune.

Un alt argument al detractorilor automobilului electric este acela că sistemul energetic nu ar face faţă consumului suplimentar provocat de răspândirea acestui mijloc de transport.

Nici argumentul acesta nu stă în picioare: chiar sistemele energetice existente sunt capabile să acopere cererea suplimentară din anii imediat următori, mai ales că alimentarea autovehiculelor electrice se face de obicei noaptea, deci în afara orelor de vârf de sarcină.

Dependenţa de petrol s-ar transforma în dependenţa de litiu

În sfârşit, există si cei care se tem că dependenţa de resursele străine de petrol va fi înlocuită cu o altă dependenţă, cea faţă de resursele folosite la fabricarea bateriilor, în primul rând de litiu.

Şi temerea aceasta este nefondată. Resursele mondiale de litiu cunoscute actualmente sunt suficiente, deşi gama utilizărilor acestui metal în industria electronică este foarte diversă: litiul este folosit la fabricarea bateriilor pentru calculatoare, pentru telefoane mobile, pentru aparate fotografice digitale şi alte aparate şi instrumente.

Principalele ţări producătoare de litiu sunt actualmente Chile, Argentina şi China, ultima pe bază de minereu importat din Australia. Acestora li se vor alătura Statele Unite, unde un zăcământ important, cel de la Kings Mountain, din Nevada, va fi exploatat, în anii imediat următori, de către societatea Western Lithium. In lume există şi alte zăcăminte care îşi aşteaptă valorificarea.

În următorii 10-15 ani, consumul mondial de litiu ar urma să crească de trei-patru ori, estima preşedintele societăţii Western Lithium, Jay Chmelauskas, cu ocazia unui forum consacrat investiţiilor în industrie minieră desfăşurat la Londra la sfârşitul lunii septembrie. Principalul vector de creştere a consumului va fi, şi în acest caz, cererea chineză.

În plus, nu trebuie uitat că litiul este perfect reciclabil, fără a-şi pierde din calităţi.
Deşi resursele de litiu sunt destul de abundente, marii consumatori şi-au luat măsurile necesare pentru a-şi securiza aprovizionarea.

Astfel societatea Tsusho, o filială a constructorului japonez Toyota, a creat o societate mixtă în Argentina pentru exploatarea unui zăcământ de litiu (proiectul Solar de Olaroz).

La rândul ei, societatea australiană Galaxy Resources s-a asociat cu investitori chinezi pentru construirea de mine in Australia.

Cea de la Mt Cattlin şi-a început activitatea la 5 octombrie 2010. Primele livrări de concentrat de litiu pentru piaţa chineză sunt aşteptate luna viitoare.