Libia post-Ghaddafi, o problemă cu răspuns necunoscut

Pe ecranele televizoarelor lumea a urmărit libieni euforici care deja se văd scăpaţi de cel care le-a fost lider vreme de 42 de ani, după un marş în forţă care a adus forţele rebele în capitala Tripoli.

Dar greul de-abia acum începe. Nimic nu este clar deocamdată.

Ghaddafi imprevizibil

Regimul Ghaddafi poate încă să ofere surprize, spun unii analişti, iar rebelii au de securizat terenul pe care l-au câştigat în ţară şi în Tripoli. În plus rămâne chestiunea destinului lui Ghaddafi.

Dacă el va negocia şi se va refugia în vreo ţară africană sau va fi prins de trupele rebele. Teoretic, odată prins el ar trebui predat Curţii Penale Internaţionale care a emis mandat de arestare pe numele său pentru crime împotriva propriului popor.

Dar, după cum a arătat reacţia libienilor la cererea Curţii de a-l judeca pe fiul lui Ghaddafi, Saif al Islam si el cu mandat CPI de arestare şi care a fost deja prins de rebeli, libienii vor ca Ghaddafi şi apropiaţii lui să fie judecaţi în ţară.

Refugii africane pentru Ghaddafi

Pentru Ghaddafi, nici refugiul undeva pe continentul african nu este o garanţie că nu va ajunge mai devreme sau mai târziu pe mâinile justiţiei. Zimbabwe şi Angola l-ar putea găzdui dar nu e clar pentru câtă vreme în condiţiile în care autorităţile de acolo sunt ele însele pe poziţii şubrede.

La fel Africa de Sud, deşi partidul la putere îl consideră pe Ghaddafi a fi fost un sprijin esenţial în trecut în lupta anti-apartheid, riscă oprobiul comunităţii internaţionale dacă nu îl predă pe Ghaddafi.

De altfel, guvernul sud-african s-a grăbit să declare că nu există negocieri pentru găzduirea lui Ghaddafi, că nu va interveni în treburile interne ale Libiei şi că libienii sunt cei care trebuie să decidă viitorul liderului şi al ţării.

Cert este că liderul libian are mai multe şanse să ajungă în faţa CPI şi să obţină închisoarea pe viaţă nu moartea, din altă ţară decât din Libia, unde cu siguranţă rebelii vor dori să îl judece ei, iar deznodământul în acest caz ar fi previzibil.

Felul în care vor fi trataţi de rebeli Ghaddafi şi apropiaţii lui poate fi un prim indiciu despre ce fel de viitor va avea noua Libie.

Un nou război civil

În plus, după 6 luni de lupte, ţara este marcată de insecuritate şi jafuri iar prima provocare majoră pentru rebeli va fi să asigure ordinea pe străzi, în condiţiile în care ei nu sunt antrenaţi pentru asta şi evident există riscul să pornească represalii împotriva celor care şi-au manifestat sprijinul pentru Ghaddafi.

Aici ar putea interveni comunitatea internaţională, eventual cu o forţă ONU de menţinere a păcii dar o astfel de decizie este dificil de luat, în condiţiile în care regiunea are alergie la tot ce poate semăna cu o ocupaţie străină.

În plus, Europa are de ce să se teamă, la doi paşi de Libia, că ţărmurile sale ar putea fi lovite de noi valuri de imigranţi africani, dacă în Libia se declanşează un război civil pentru putere între cei care până acum erau uniţi doar de lupta anti-Ghaddafi.

Libia este un mozaic de divergenţe, de peste 140 de triburi cu interese opuse şi o istorie de conflict, o ţară unde peste acest mozaic se suprapune şi o demarcaţie culturală şi economică între Est şi Vest.

Deocamdată populaţia din Tripoli pare să fi primit cu braţele deschise rebelii veniţi din Est dar nu e clar pentru câtă vreme îi vor mai considera prieteni. Noţiunea de naţiune este proclamată acum de toată lumea în Libia.

Rămâne de văzut dacă viitorul o va confirma, în lipsa mâinii de fier a lui Ghaddafi care a ţinut la un loc acest conglomerat de diferenţe.

Cine va controla petrolul libian?

Şi pentru ca lucrurile să fie şi mai complicate este chestiunea economică şi întrebarea cine va controla preţiosul petrol libian, principala resursă a ţării, cea de care depinde inclusiv reconstrucţia după război.

Regimul Ghaddafi reuşise să pună la punct un sistem public de asigurări sociale şi medicale, educaţie gratuită şi subvenţii care acopereau cea mai mare parte a populaţiei.

După ce va trece euforia victoriei acum declamate, aşa cum s-a întâmplat şi în Egipt, vor apărea cel mai probabil nerăbdarea şi nemulţumirile economice, într-o ţară devastată de luptele din ultimele 6 luni.

În plus, sunt analişti care în loc să salute o victorie a democraţiei, atrag atenţia că în Libia se poate dezlănţui un capitalism sălbatic care, prin privatizarea exploatărilor de petrol, să ia de la populaţie cea mai mare parte a profiturilor.

Ochii sunt îndreptaţi acum spre guvernele şi marile conglomerate petroliere din acele capitale care au fost cel mai des vizitate în ultimele luni de lideri libieni rebeli din Consiliului Naţional Interimar Libian.