Înzestrarea armatei şi situaţia geostrategică din zona Mării Negre

Emisiunea: "Agenda globală" - Realizator: Ianna Ioniţă - Discutăm despre înzestrarea armatei şi despre situaţia geostrategică din zona Mării Negre, cu invitaţii noştri din această seară.

Alături de mine, domnul Ştefan Popescu, analist de politică externă. Bine aţi venit la Radio!

Ştefan Popescu: Bună seara! Bine v-am găsit!

Realizator: Cum se poate caracteriza în acest moment situaţia geostrategică din jurul Mării Negre? Preşedintele Iohannis spunea că locuim într-un spaţiu cu evoluţii greu de anticipat.

Ştefan Popescu: Da, este o situaţie complicată, după încorporarea, includerea Crimeii în domeniul rus - sigur, ea făcea parte pentru că baza de la Sevastopol, în virtutea acordurilor încheiate cu Ucraina, după prăbuşirea Uniunii Sovietice, se afla acolo; investiţiile ruseşti tot mai mari şi, desigur, situaţia din Turcia, legăturile sale strategice cu Federaţia Rusă. Or, acest parteneriate între cele două puteri, practic cele mai mari puteri de la Marea Neagră, închid într-un fel jocul în această mare. Ştiţi, mă gândeam, în timp ce ascultam corespondenţa, la cele spuse de ambasadorul lui Ştefan cel Mare, în 1478, în faţa Senatului Veneţiei, şi anume, că cele două cetăţi, Chilia şi Cetatea Albă, care asigurau prezenţa Ţării Moldovei la Marea Neagră, reprezintă toată Ţara Moldova, şi prin ele ea poate constitui un zid faţă de înaintarea otomană spre ţara ungurească şi ţara leşească. Ştefan cel Mare, care a fost şi cel care a schiţat prima politică pontică a unei statalităţi româneşti, legăturile sale cu Principatul de Mangup, din Crimeea, arată o privire către Marea Neagră. Există într-adevăr o legătură indisolubilă între independenţa noastră, între securitatea României şi spaţiul Mării Negre. Prin urmare, România, ca stat riveran, nu poate fi indiferentă ce se întâmplă numai în apele sale teritoriale, ea trebuie să privească mai departe, spre Crimeea, ea trebuie să privească spre strâmtori, care asigură totuşi accesul nostru spre marea cea mare. Sigur că a avea o politică la Marea Neagră nu înseamnă doar parteneriate, nu înseamnă doar asigurarea unei armate puternice. Ai o armată puternică, ai o flotă puternică, dar aceasta serveşte la ce? Asta serveşte la libertatea ta de acţiune, asigurarea libertăţii tale de acţiune. Or, noi, în momentul de faţă, vorbim de mărirea capabilităţiilor pentru a fi utili doar aliaţilor noştri. Şi asta este importantă, pentru că importanţa unui stat se măsoară şi prin valoarea de întrebuinţare pentru marii noştri aliaţi, îndeobşte SUA. Dar, în acelaşi timp, pentru a avea cu adevărat o politică la Marea Neagră trebuie să ne gândim la Portul Constanţa, care este cel mai mare din Marea Neagră. Trebuie să ne gândim la flota noastră civilă, care este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire. Or, pentru a fi un actor demn de luat în seamă la nivel regional, România trebuie să îşi dezvolte cu adevărat o politică la Marea Neagră, iar asta, ştiţi, nu prea mai stă în conştiinţa noastră. Sănătatea unui organism nu se bazează numai pe armată; se bazează şi pe o societate puternică, sănătoasă, pe o economie puternică, care se poate exporta, şi pe o cultură care este o forţă de atracţie în regiune. De asta România, după ce am încorporat Dobrogea şi marele domnitor, şi apoi rege, Carol I, după 1878, a dezvoltat practic, a pus bazele politicii moderne româneşti la Marea Neagră.

Realizator: Îi dăm legătura şi domnului general Stan Petrescu, profesor universitar. Bună seara, domnule Stan Petrescu!

Stan Petrescu: Bună seara!

Realizator: Vorbim despre situaţia geostrategică în jurul Mării Negre şi despre Armata Românească, despre Forţele Navale. Cum ne poziţionăm în acest moment?

Stan Petrescu: L-am ascultat pe distinsul Popescu Ştefan, cu vocea lui inconfundabilă, cu declaraţia sau scrisoarea lui Ştefan cel Mare, la 1477, către Senatul veneţian, se referea, e adevărat, la cele două fortăreţe la care râvneau turcii - Chilia şi Cetatea Albă - şi el spunea că erau a toată Moldova, iar Moldova, cu aceste două cetăţi, reprezenta un zid de apărare pentru Ungaria şi Polonia.

Ştefan Popescu: Exact.

Stan Petrescu: Asta este preciziunea mea. Iar în legătură cu Armata, că nu este suficientă, ba da. Două lucruri trebuie să le reţinem. Că diplomaţia unui stat se face în funcţie de poziţia geografică a acelui stat. Noi trebuie să ţinem cont că suntem riverani la Marea Neagră, că avem o tradiţie mare în materie militară pe litoralul Mării Negre, dar, cum spunea Napoleon, dacă nu vreţi să daţi mâncare proprie-i armate şi să o întreţineţi foarte bine, riscaţi să răriţi armata invadatorului. Prin urmare, este foarte important să avem un flanc sud-estic european cu centrul pe o forţă navală puternică, pentru că având o forţă navală puternică şi chiar o armată forte, puternică, avem şi o diplomaţie, ca să fiu tot în registru napolean, el spunea că "am o diplomaţie bună pentru că am o armată o Imperiului foarte bună". Aşadar, nu este de glumit cu aceasta. Referitor la politica sau geopolitica Mării Negre, sigur că pe acest litoral, de la dominaţia greco-romană la acea euro-atlantică, a avut acest statut al lacului sau al mării închise o importanţă geostrategică extraordinară, importanţă care nu a dispărut nici astăzi. Istoric vorbind, spaţiul pontic a reprezentat teatrul de confruntare al marilor puteri, deoarece prin Strâmtorile Bosfor şi Dardanele, controlate de Turcia, mi se pare într-un mod forţat că ar fi într-un parteneriat cu Rusia, nu cred, deoarece rămâne încă stat membru al NATO, deci, aceste două strâmtori, controlate de Turcia şi obiect de dispută cu Rusia, şi Peninsula Crimeea - imaginaţi-vă că aici sunt baze navale de la Sevastopol, Simferopol -, deci Marea Neagră reprezintă un pol de atracţie pentru marii actori de putere ai zonei, dar în acelaşi timp Marea Neagră reprezintă şi o atracţie economică, având în vedere rezervele sale petrolifere submarine, dar nu numai. Şi, deci, capătă, sigur că da, o altă importanţă geopolitică şi geoeconomică astăzi. Aşadar, eu cred că miza actuală, Crimeea, care împarte Marea Neagră în două părţi simetrice, cum spunea şi un fost preşedinte al nostru, zice: păi, sunt 250 de km, pe care ruşii îi traversează în şase ore să ajungă pe litoralul nostru, care este complet nepregătit pentru a face faţă unei invazii. Mai ales că litoralul Mării Negre, care nu este abrupt, permite o debarcare rapidă a unor forţe foarte mari.

Realizator: Domnule general, o să vă întreb şi despre faptul că şase bombardiere ruseşti au fost interceptate deasupra Mării Negre de avioane britanice de vânătoare amplasate în România pentru a securiza spaţiul aerian al NATO. Cum trebuie să interpretăm acest lucru?

Stan Petrescu: Păi, trebuie să interpretăm în cheia foarte, foarte fair, puternică a Federaţiei Ruse, care a devenit sau bate, dacă vreţi, sau rebate la porţile poziţiei de mare superputere. Nu numai faptul că deţine importante cantităţi de /.../ nucleare, dar şi faptul că şi-a remodernizat armata, făcând investiţii de peste 150 de miliarde de dolari, şi-a reîmprospătat resursele de intelligence, şi le-a remodernizat, iar ofensiva spionajului rus pe toate căile sau în tot registrul de căutare a informaţiilor /.../ este extrem de puternică. Aşadar, bombardierele sale, care nu conţin bombe în cargourile acestor avioane, ci importante şi foarte puternice aparaturi de cercetare, ele nu fac altceva decât să stârnească unele reacţii; potrivit unui proverb spaniol, zice: spune o mare minciună şi descoperă un mare adevăr. Da, ei interacţionează la frontierea spaţiilor aeriene ale NATO, le încearcă, să vadă şi capacitatea de reacţie a statelor care păzesc această frontieră din Marea Nordului până aici, în flancul sud-estic european, unde /.../ şi poliţia aeriană./asalar/atataru/ Așadar, avioanele rusești de cercetare au survolat inclusiv Marea Nordului, unele submarine s-au apropiat foarte mult de anumite zone interzise, iar în Marea Neagră, sigur că da, este foarte simplu, de la bazele de la /Novosibirsk/n sau din Crimeea, sau din continent să facă așa o plimbarea deasupra Mării Negre, mă refer la spațiu internaționale, și, sigur fac, un survol, apoi fac un rondou, stânga sau dreapta, chiar la frontiera aeriană, ceea ce-i determină ca forțele de reacție existente la Mihai Kogălniceanu, și mă refer la avioanele Eurofighter Typhoon, ies imediat nu ca să acționeze cu rachete interceptoare, ci pur și simplu să tempereze zelul acestora de a culege informații, că despre asta e vorba. Nu se culeg numai informații satelitare pe spațiul Mării Negre, nu? De la 11.000 de metri Marea Neagră se vede în toate frontierele sale. Așadar, dacă schimbă registrul de înălțime, foarte ușor pot să controleze și radioelectronic, dar și fotografic acest obiectiv, această țintă imensă. Sigur că interesul Rusiei la Marea Neagră nu a slăbit, ci, dimpotrivă, dorește să controleze acest plan fizic est-european. Sigur că la frontiera de vest a Rusiei, de vreo două mii și ceva de kilometri, unde statele NATO fac poliție aeriană și țin sub control această frontieră, sigur că interacțiunile sunt dintre cele mai /.../ câteodată, alteori sunt foarte importante, dar nu sunt extrem de periculoase, pentru că rușii sunt extrem de inteligenți ca să nu stârnească, deși acum vreo câțiva ani de zile puţin a lipsit ca planurile unui avion de vânătoare rusesc să nu atingă catargul unei fregate americane. Așadar, interesul este foarte crescut la Marea Neagra și România are marea șansă de a fi până la urmă, dacă are în spate o flotă foarte puternică, dacă i se dă atenția cuvenită și nu umblăm cu dulcegării și declarații de genul, şi fac o mică paranteză, dacă îmi este scuzată această chestiune, submarinul acesta de clasa kilo și care plutește la cheiul Constanței de 20 și ceva de ani nu s-a găsit o sumă minimă necesară, de vreo 3 milioane de dolari, spre a asigura /.../ necesar, a-l /.../ și de a-l trimite nu în plutire, ci în inerție, pentru că acest submarin numai dacă adversarul știe că se află în inerție el intră într-o stare de panică. Așadar, poate să tempereze, chiar dacă este unul singur sau în contingență cu cele ale Bulgariei, alt stat NATO, și ale Turciei, că ăștia au vreo 30 și ceva de submarine, ar putea să tempereze zelul Federației Ruse în ceea ce privește controlul la sânge al Mării Negre. Revin, sigur că, și în cuvântarea de astăzi, președintele a reamintit, făcând o tușe asupra geopoliticii la Marea Neagră, că situația este volatilă și este volatilă și imprevizibilă pentru că intențiile unui asemenea adversar extrem de puternic și care a pus America la respect, și mă refer la liderul acestei federații, Putin, dovedește că au o mai bună diplomație, dovedește că stăpânesc foarte bine situația geopolitică a lumii și în același timp stâpânesc și flancul sudic, est-european, nu numai al Alianței Nord-Atlantice, ci și al Uniunii Europene. Eu îmi pun întrebarea de ce dacă acest flanc este foarte puternic, de ce suntem interesați, că, în sfârșit, era pe vremuri o terorie sau un termen, "elipsa Mării Negre" și, în sfârșit, că noi suntem furnizori de securitate, că suntem extrordinari, deși eu aveam îndoieli asupra lansării în spațiul public a acestor aserţiuni fără acoperire, sigur că da, eu pot să evit asemenea lucruri dacă am în spate, cum am spus, forțe foarte puternice. Ei bine, această elipsă a încetat. Această elipsă a rămas doar istorie în cărțile analiștilor și în articole ale analiștilor politici. Noi trebuie să avem o altă atitudine și să construiesc, cum am spus la început, distinsă doamnă, o diplomație, împletită cu forțele, potrivit poziției noastre geografice. Nouă ne lipsește această diplomație, am schimbat atâția miniștri de externe, nu există un lanț de comandă continuă, de la președinte și până la ultimul executant, în ceea ce privește îmbrăcarea diplomației sau poziției diplomatice la Marea Neagră și conducerea acestor forțe militare. Aproape că după această vinere neagră a demonstranților noștri la București am dedus, ca militar și ca analist politico-militar, că România din punct de vedere al puterii ei pe lanţul de comandă sau, cum spun anglo-saxonii, chain of command, avem o putere bicefală, că Ministerul de Interne a devenit al doilea minsiter al apărării, iar structurile militare care nu au ce căuta în subordinea ministrul de interne, ele au un singur loc, toate structurile militare din România trebuie să fie într-un singur loc, aşa sunt în democraţiile consolidate, la Ministerul de Război, la Ministerul Apărării. Orice structuri militară în afara acestei instituţii sunt ilegale, sunt neconstituţionale. De aceea structurile acestea speciale care au fost scoase în stradă au creat o falie /adâncită/, şi de încredere, mai ales a populaţiei, aceste structuri de ordine, pentru că ele şi-au depăşit cu obstinaţie misiunile sale reale.

Realizator: Vă mulţumesc, domnule general Stan Petrescu. Revenim în studiou alături de domnul Ştefan Popescu. Am vorbit de Marea Neagră, am vorbit de evenimentele recente.
Ştefan Popescu: Şi aş vorbi, dacă îmi permiteţi, importanţa Mării Negre trebuie văzută şi prin proximitatea sa cu anumite teatre, cum este Siria. Importanţa ei pentru Rusia a crescut şi mai mult după intervenţia în Siria, iar bazele militare ruseşti din Siria trebuie văzute ca o prelungire a Crimeii. În momentul de faţă, efortul Rusiei, unul dintre teatrele majore de reafirmare a puterii ruse, este Mediterana Orientală, iar această prezenţă în Mediterana Orientală trece în mod esenţial prin Marea Neagră.

Realizator: Nu uităm nici că acum 102 ani se declanşa Primul Război Mondial, în luna august, şi România era în acel moment tare nepregătită.

Ştefan Popescu: Da. Da, era tare nepregătită şi e bine că aţi spus asta, pentru că eu cred că în ciuda succesului reprezentat de Primul Război Mondial, pentru că până la urmă rezultatul la fost, nu îmi place să spun, naşterea României Mari, pentru că România Mare nu a fost, e o expresie nefericită, un nume nefericit, este România firească, România întregită în graniţele ei fireşti, mai ales că occidentalii au tendiţa să simplifice şi în foarte multe cărţi am văzut că se făceau paralele, Grecia Mare, Serbia Mare, România Mare, Ungaria Mare. Deci, trebuie să fim atenţi. Într-adevăr a fost nepregătită şi, din păcate, ştiţi remarca generalului Berthelot când a venit aici: "Sunteţi admirabil de dezorganizaţi", din păcate, acest succes nu a constituit şi un moment de bilanţ, pentru că asta spun tot timpul, şi, din păcate, nu constituie, şi iată că istoria nu este mereu în magistre vitae, adică un învăţător pentru prezent, pentru că degeaba, şi cred că domnul general îmi va da dreptate, achiziţionezi sisteme moderne, însă asimilarea lor, antrenarea personalului ia timp, nu, foarte mult. Deci, cred că acele evenimente din trecut trebuie să servească, să fie lecţii pentru viitor, mai ales că perioada neutralităţii, şi spune I. G. Duca în memoriile sale, spunea Argetoianu, boom-ul afacerist pe tema înarmării şi chiar cu acest boomm afacerist, până la urmă armata română a fost nepregătită, au fost şi elemente incapabile, inclusiv şeful Marelui Cartier General, cum era atunci Dumitru Iliescu, luat de Brătianu numai pentru ca, sigur Ionel Brătianu a adus servicii extraordinare statului român, dar numai pentru că era obedient, după cum îl pusese şi la Ministerul de Externe pe slabul Emanoil Porumbaru, dar au fost şi elemente capabile, cum a fost mareşalul Prezan, secondat de maiorul, apoi locotenent colonel Ion Antonescu, de generalul Alexandru Averescu, de generalul Dragalina, de Constantin Cristescu, Eremia Grigorescu, generali care s-au situat la înălţimea momentului şi care au făcut faţă cu succes provocărilor de atunci şi mai ales trebuie să amintim şi de soldatul român care a ştiut să se prezinte ca o forţă demnă de respectat atât pentru aliaţi, cât şi pentru adversari, odată ce a fost bine dotat, bine hrănit, bine îmbrăcat şi vara lui 1917, cu admirabilele victorii de al Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, a stat mărturie.

Realizator: Vă mulţumesc, domnule Ştefan Popescu, pentru participarea în emsiune.