Casa Albă, indecisă în privinţa Iranului

Sigur că secretarul american al apărării are în aceste zile o mulţime de priorităţi , de la reducerea bugetului apărării la reuşita retragerii forţelor americane din Afganistan.

Cea mai mare preocupare a lui, însă, este probabilitatea din ce în ce mai evidentă ca Israelul să atace Iranul în următoarele câteva luni.

Domnul Panetta crede că există o mare probabilitate ca Israelul să atace Iranul în aprilie, mai sau iunie, înainte ca Iranul să intre în ceea ce israelienii descriu drept ”zona de imunitate” , a începerii efective a construirrii bombei nucleare.

Cum se ştie, Israelul se teme că Iranul va avea în curând destul uraniu îmbogăţit pentru a construi arma nucleară şi că, odată ajunşi în acel moment, numai SUA vor mai putea pune capăt, dar numai militar, acesteia.

Iar primul ministru Benjamin Netanyahu nu vrea ca soarta Israelului să depindă de acţiunea americană.

Analiştii americani spun că, de fapt, ministrul israelian al apărării, Ehud Barak, ar fi semnalat perspectiva unui atac israelian în curând, atunci când a cerut amânarea unui exerciţiu militar americano-israelian care ar fi culminat cu o fază a aşa numitului foc deschis în luna mai.

Domnul Barak Obama şi-a cerut scuze pentru amânare, invocând faptul că Israelul nu ar putea dedica resurse în această primăvară, exerciţiului anual.

Unii spun că Preşedintele Obama şi domnul Panetta i-ar fi prevenit pe israelieni că SUA se opun unui atac pentru că el ar afecta programul internaţional de sancţiuni economice care are din ce în ce mai mult succes, ca şi alte eforturi non-militare de a împiedica Iranul să obţină arma nucleară.

Casa Albă, se pare, nu a decis încă, cum ar răspunde dacă israelienii atacă Iranul.

Administraţia Obama se află în intense dezbateri în legătură cu ce ar însemna pentru SUA dacă Iranul ar lansa lovituri asupra navelor americane din regiune sau dacă ar încerca să închidă strâmtoarea Hurmuz şi ce efect ar avea conflictul, cu creşteri consecutive ale preţului petrolului, asupra fragilei economii globale.

Administraţia de la Washington pare să favorizeze o poziţie care să se îndepărteze de la un potenţial conflict, în cazul în care Iranul nu va lansa lovituri împotriva intereselor americane.

Dacă o va face, America va răspunde.

Unii analişti spun că politica SUA, care semnalează că Israelul acţionează pe cont propriu, ar putea deschide o ruptură cu Israelul, ca cea din 1956 când preşedintele Dwight Eisenhower a condamnat un atac israeliano-european asupra canalului de Suez.

O chestiune care complică situaţia este faptul că în 2012 au loc campanile prezidenţiale , în care candidaţii republicani cer cu vehemenţă o mai mare susţinere a Israelului de către SUA.

Oficialii administraţiei au avertizat, de altfel, Teheranul că nu trebuie să primească un mesaj greşit pentru că America este angajată faţă de securitatea Israelului de 60 de ani încoace şi, în cazul în care ar fi atacate centre populate din Israel, America s-ar simţi obligată să ajute Israelul de a se apăra.

De altfel la 5 februarie, într-un interviu pentru televiziunea NBC, preşedintele Barack Obama a încercat să-i asigure atât pe americani cât şi pe aliaţii occidentali că Israelul şi SUA lucrează împreună, îndeaproape, asupra unei soluţii privind programul nuclear al Iranului, preferabil una diplomatică.

”Nu cred că Israelul a luat o decizie în legătură cu ce trebuie să facă privind o posibilă lovitură preventivă asupra programelor de dezvoltare nucleară ale republicii Islamice a spus Barack Obama care a adăugat că administraţia sa încearcă să resolve criza pe căi diplomatice dar că este pregătită pentru orice altă opţiune.

Administraţia Americană, două posibilităţi de a convinge Israelul să nu atace Iranul

Oficialii americani văd două posibilităţi de a convinge Israelul să nu atace: în cazul în care Teheranul ar deschide, în fine, negocieri serioase pentru o formulă prin care să garanteze că programul său nuclear va rămîne unul civil sau dacă SUA şi-ar escalada acţiunile sub acoperire pentru a afecta programul nuclear Iranian atât de semnificativ încât israelienii să decidă că nu mai este necesară o acţiune militară.

Oficialii americani nu cred că domnul Netanyahu a luat o decizie finală de a ataca şi observă că cei mai înalţi oficiali ai comunităţii informaţiilor rămân sceptici în legătură cu planul de a ataca.

În aceaşi timp, însă, oficialii americani se îndoiesc că israelienii ar face doar retorică privind un plănuit atac.

Ei sunt îngrijoraţi în legărură cu perspectivele unui atac în această primăvară şi cu potenţialele consecinţe ale acestuia.

Una dintre consecinţele unui atac împotriva Iranului ar putea fi o explozie a terorismului.

Iranul pare să fi relaxat restricţiile asupra militanţilor de rang înalt al Qaeda, aflaţi sub arrest la domiciliu, oferindu-le alternativa părăsirii ţării.

Oficiali americani spun că Iranul ar furniza bani, ar asigura transport şi asistenţă organizaţională reţelei al Qaeda.

Wall Street Journal scrie că aceste informaţii ridică mari îngrijorări la Washington în legătură cu ceea ce nu puţini se tem că ar fi legături din ce în ce mai strînse între Iran şi al Qaeda.

Alţii însă previn împotriva năpustirii către concluzii întrucât Iranul nu ar plănui, probabil, atacuri teroriste majore împotriva SUA de pe sol Iranian.

Ei reamintesc faptul că Iranul este şiit iar reţeaua al Qaeda este sunită.

Experţii în terorism spun, însă, că pentru al Qaeda, încă afectată de atacurile americane, o alianţă cu Iranul este ”una din cele mai mari speranţe ale ei de a se revigora”.

Arabia Saudită, factor major pentru stabilitatea Orientului mijlociu

Un factor major pentru stabilitatea Orientului Mijlociu în legătură cu Iranul, este Arabia Saudită.

Timp de mai bine de 60 de ani, Arabia Saudită a fost un aliat al SUA în Orientul Mijlociu.

Odată cu Primăvara arabă, însă, relaţia SUA cu Arabia Saudită a devenit una tensionată.

O întrebare care se ridică în mediile politice de la Washington este cum ar reacţiona Arabia Saudită dacă Iranul ar obţine arma nucleară şi ce ar putea face SUA pentru a reasigura Arabia Saudită în legătură cu securitatea sa ?

Gregory Gause III, preşedintele Departamentului de ştiinţe politice de la Universitatea Vermont crede că ”Arabia Saudită ar spune cu siguranţă că aceasta este o provocare majoră de securitate. Saudiţii au făcut foarte puţin pentru a-şi dezvolta propriile capacităţi nucleare. Acum, dacă vor să deţină arma nucleară trebuie să o caute în altă parte, iar majoritatea celor care o doresc se îndreaptă către Pakistan pentru a o obţine.

"Or, dacă interesul american este prevenirea proliferării în regiune, trebuie să începem să vorbim foarte rapid cu saudiţii în legătură cu opţiunile lor şi cu opţiunile noastre, în cazul în care Iranul se înarmează nuclear. Cred că va fi nevoie de o garanţie oficială din partea SUA privind securitatea Golfului, a Arabiei Saudite şi a statelor Golfului, în general, pentru a încerca să-i descurajăm pe saudţiţ să încerce să obţină ei înşişi arma nucleară”.

De ce nu au fost proteste similare celor din alte ţări arabe în Arabia saudită ?

Profesorul Gause spune că, ” în general, saudiţii au aceleaşi probleme ca multe alte ţări arabe: şomaj, stagnare politică … spre deosebire de alte ţări, însă, saudiţii au uriaşe resurse de petrol.

"Cu petrolul la 100 de dolari barilul, liderii saudiţi au avut la îndemână uriaşe sume de bani pentru a încerca să împiedice mobilizarea politică din ţară. Au avut succes în acest sens dar asta nu înseamnă că nu au probleme.

"Au problema succesiunii, cu o conducere îmbătrînită, pe aceea a susţinerii responsabilităţilor fiscale, a îndeplinirii tuturor promisiunilor făcute cetăţenilor lor, or, acum preţul petrolului a scăzut. Pe termen scurt, însă, Arabia saudită se află într-o bună poziţie".

Care este politica Arabiei Saudite în ce priveşte schimbările din regiune şi ce fricţiuni cu SUA implică ea ?

”Saudiţii au o teamă aproape paroxistică de schimbare”, arată Gregory Gaused.

”Ei sunt foarte dedicaţi status quo- ului în alte monarhii, ceea ce explică trimiterea de trupe în Bahrein pentru a ajuta guvernul de acolo să pună capăt protestelor. Această mişcare a creat tensiuni în relaţia cu SUA.

"În alte părţi ale regiunii ei sunt mai puţin puternici şi mai confuzi privind modul în care ar trebui să acţioneze. Ceea ce conduce politica saudită în Siria, de pildă, ca şi în alte părţi din estul lumii arabe, este competiţia cu Iranul.

Saudiţii percep revoltele din regiune în funcţie de Iran. Dacă ele ajută sau lovesc Iranul. ŞI aceasta pentru că ei văd în Republica Islamică provocarea geopolitică majoră în regiune. Ca atare sprijină schimbarea de regim din Siria pentru că aceasta ar afecta poziţia Iranului”.