Asasinate "transformate în propagandă de razboi"

Doi ziarişti refugiaţi din Iran şi Siria au relatat ororile trăite în regimurile Rohani şi Asad
Asasinate în faţa camerei şi un număr mai mare de ziarişti sechestraţi şi de refugiaţi – acestea sunt concluziile Raportului anual privind libertatea presei, alcătuit de organizaţia Reporteri fără frontiere, care arata că ziaristii au fost în anul 2014 un obiectiv de război.

119 ziarişti au fost sechestraţi, doi au fost decapitaţi în faţa camerelor de luat vederi, alţii au fost torturaţi, mulţi au fost obligaţi să se refugieze din ţări precum Libia, Siria, Etiopia, Iran sau Eritrea.

Organizaţia Reporteri fără frontiere a constatat că anul trecut a fost unul negru pentru jurnalişti, nu numai prin numărul de profesionişti care au decedat în timpul exercitării profesiei, ci prin modul barbar în care au fost asasinaţi.

Siria ocupă locul I în lista ţărilor unde profesioniştii sunt un obiectiv al organizaţiei teroriste Statul Islamic.

Malén Aznárez, preşedinta filialei spaniole a organizaţiei Reporteri fără frontiere, spune că 2014 a însemnat încălcarea unei linii roşii în Siria, pentru ziarişti, în special pentru reporterii de război: „Nu numai că jurnaliştii au fost ucişi, adică informaţia e trecută sub tăcere, ci aceste asasinate au fost transformate în propagandă de război”, afirmă preşedinta RSF, care precizează că s-a creat şi un model, de sechestrare şi extorsiune, care s-a extins rapid în alte ţări, în Irakul de nord, dar şi în Ucraina şi Libia, unde au fost sechestraţi mai multi jurnalisti, pentru perioade mai scurte şi nu au fost asasinaţi.

„Consecinţa este că ne confruntam acum cu o gaură neagră în anumite ţări unde nu mai sunt trimişi speciali, au dispărut şi jurnaliştii care lucrează freelance, iar ziariştii locali îşi riscă viaţa, ei şi familiile lor. Această situaţie este nefastă pentru presă şi libertatea ei”, crede Malén Aznárez.

Ehsan Mehrabi, ziarist din Iran

Prezent la Madrid, la invitaţia organizaţiei care strânge datele pentru raportul privind libertatea de informare, ziaristul Ehsan Mehrabi, refugiat din Iran în Germania, a suferit, împreună cu familia, cruzimea unui regim care l-a determinat, după repetate arestări şi ameninţări cu moartea, să ceară azil politic în Occident.

Motivul a fost că a colaborat cu presa străină, realizând interviuri pentru BBC în limba persană, în special în timpul protestelor faţă de realegerea lui Mahmud Ahmadinejad.

Colaborarea cu presa străină este considerată o infracţiune în această ţară.

Trăieste la Berlin şi nu crede că va mai putea lucra vreodată ca jurnalist în limba maternă.

L-am întrebat cum e situaţia profesiei în Iran:

"Situaţia libertăţii jurnaliştilor a fost întotdeauna una dificilă, rea, dar în regimul lui Hassan Rohani, deşi este considerat un reformist tehnocrat, aceasta situaţie nu s-a îmbunătăţit. Jurnaliştii sunt arestaţi cu aprobarea liderului suprem iranian, a ayatolahului, iar schimbarea guvernelor nu afectează acest aspect. De exemplu, în timpul guvernului lui Rohani, în ultima vreme s-a permis arestarea a cel puţin 10 ziarişti care au fost condamnaţi la pedepse cu închisoarea de până la 6 ani.

Reporter: Cu ce ganduri aţi venit la Madrid, invitat de organizaţia RSF şi cum vedeţi situaţia jurnaliştilor care lucrează în ţări nedemocratice şi în zone de conflict?

Ehsan Mehrabi: Dacă înainte eram mai optimişti, ştirile care ne ajung din Orientul Mijlociu ne demonstrează că am greşit. Ca jurnalist, sper că organizaţiile profesioniste şi ziariştii ca mine să fim vocea colegilor care acoperă zonele cu probleme, unde presiunea este mai mare decât în alte ţări, sau de conflict.

Reporter: Cum vă desfăşuraţi activitatea acum?

Ehsan Mehrabi: Problema ziariştilor care pleacă din Iran este complicată. Mulţi dintre cei care au probleme nu vor să plece de acolo pentru că nu văd nici o facilitate de a găsi de muncă în afară, din cauza limbii. Situaţia mea este la fel, pot colabora cu presa de limba persană, dar mai e şi problema vârstei. Sper să nu fiu prea bătrân să încep o viaţă nouă, să încep de la zero, dar e dificil să mai muncesc ca ziarist”.

Majid Al Bunni, ziarist din Siria

La rândul său, sirianul Majid Al Bunni, la 26 de ani, jurnalist de radio, a fost arestat şi bătut pentru ideile sale, dar a reuşit să se salveze.

De la Berlin, unde a primit azil politic, continuă să îşi susţină colegii prin organizaţia MICT şi face emisiuni de radio pentru ascultătorii din Siria.

L-am întrebat dacă se simte în siguranţă, cum lucreaza acum şi dacă s-a gândit că s-ar putea întoarce vreodată în ţara lui.

Majid Al Bunni: „Este destul de greu, dar eu sunt dintre cei norocoşi, pentru că eu am un contract de muncă, nu sunt ca ceilalţi refugiaţi. Lucrez în limbile engleză şi arabă, am rezidenţă pentru 3 ani. Lucrez mult cu materiale online, editez fişierele audio, contactez corespondenţii pe Skype. Acum mă simt în siguranţă, am avut o perioadă dificilă, am învăţat foarte mult şi acum. M-am gandit la ce aş putea face dacă m-aş întoarce şi ce nu. Daca m-aş întoarce, cu siguranţă aş putea face mult mai puţin... Sau aş putea fi omorât...dar nu vreau să fiu pesimist! Sunt convins că de unde mă aflu acum pot face mult mai mult, e şansa mea şi nu vreau să o ratez”, adaugă tânărul jurnalist originar din Homs.

Şi bloggerii sunt o ţintă a regimurilor totalitare, care recurg la pedepse medievale, cum e cazul lui Raef Badawi, din Arabia Saudită, condamnat la 10 ani de închisoare şi 1000 de lovituri cu biciul în piaţa publică, pentru îndrazneala de a vorbi pe pagina sa despre islam.