Alegerile anticipate din R. Moldova, în linie dreaptă

Ultima săptămână de campanie în Republica Moldova începe sub semnul unei ştiri venite, în weekend, de la Partidul Democrat, care a anunţat că pe listele sale va candida, pe locul doi, şi Vlad Plahotniuc, un om de afaceri despre care s-a spus la Chişinău că ar controla un puternic grup de interese de tip mafiot şi că ar fi “cumpărat” Partidul Democrat pentru a-I sluji drept platformă pentru a deveni prim ministru.

Acuzaţiile au fost lansate, în principal, din zona unui alt partid politic, Partidul pentru Neam şi Ţară, care a avut, până acum, una dintre cele mai vizibile campanii electorale axând-o pe atacuri împotriva a ceea ce a numit “mafia” lui Vlad Plahotniuc.

Omul de afaceri deţine şi televiziunea care, după ce a preluat în 2007 frecvenţa retrasă TVR-ului în Republica Moldova, a acceptat anul acesta, pe 10 noiembrie, să includă programele TVR în grila sa de emisie.

Includerea lui Plahotniuc pe lista PD va fi, probabil, folosită de o parte dintre concurenţii acestui partid, cotat într-un sondaj publicat vineri cu 18% din intenţia de vot.

Potrivit aceluiaşi sondaj, PLDM a avut până acum cea mai eficientă campanile electorală, urcând la 28%, în timp ce PCRM a scăzut de la 39 la 35%, în timp ce Partidul Liberal s-a menţinut la 12%.

Alte două partide, AMN şi Mişcarea Acţiunea Europeană, se situează potrivit ultimului sondaj sub pragul electoral de 4%, însă în marja de eroare.

În ceea ce priveşte modul de desfăşurare a campaniei electorale până acum, observatorii locali şi ai OSCE au constatat că aceasta a fost în general calmă, cu unele violenţe izolate şi incidente de distrugere a afişelor electorale.

Observatorii susţin că mass media audiovizuală a fost în general echilibrată şi echidistantă, cu excepţia postului de televiziune pro-comunist NIT.

Alegerile anticipate sub semnul unui blocaj politic

Alegerile anticipate din 28 noiembrie stau sub semnul unui blocaj politic în care Republica Moldova se află din aprilie 2009, iar cauza acestuia este incapacitatea Parlamentului de a alege un preşedinte al ţării.

Până în 2000, Constituţia ţării prevedea că şeful statului este ales în mod direct.

Pe fondul conflictului între preşedintele de atunci, Petru Lucinschi, şi parlament, legislativul a modificat Constituţia, transformând statul într-o republică parlamentară în care preşedintele trebuie ales de către Parlament, cu votul a 61 dintre cei 101 deputaţi, iar în cazul în care acesta nu reuşeşte să o facă din două încercări, sunt convocate alegeri anticipate.

Imediat după modificarea Constituţiei, Partidul Comuniştilor a blocat alegerea preşedintelui şi a provocat alegeri anticipate pe care le-a câştigat în februarie 2001, când a obţinut 71 de mandate de deputat şi l-a ales pe Vladimir Voronin preşedinte al ţării.

A fost singura dată când un partid a avut un număr suficient de mandate pentru a-şi impune preşedintele.

În 2005, Comuniştii au câştigat 56 de mandate şi a fost nevoie de voturile unor partide din opoziţie pentru ca Vladimir Voronin să fie ales, din nou, preşedinte.

Alianţa cu Comuniştii s-a dovedit a fi, însă, costisitoare: nici Partidul Popular Creştin Democrat şi nici Partidul Democrat nu au reuşit să atingă pragul electoral la alegerile din Aprilie 2009.

Dacă democraţii şi-au revenit între timp, după ce la conducerea partidului a venit fostul preşedinte communist al Parlamentului, Marian Lupu, PPCD a înregistrat un rezultat foarte slab şi alegerile anticipate din iulie anul trecut, iar sondajele îi dau şanse minime să atingă pragul electoral pe 28 noiembrie.

În urma alegerilor din aprilie 2009, Partidul Comuniştilor a obţinut 60 de mandate, cu unul mai puţin decât cele 61 necesare pentru a desemna un preşedinte.

Încercări eşuate de alegere a preşedintelui

Deşi comuniştii au afirmat în repetate rânduri că vor obţine aşa-numitul vot de aur, opoziţia liberală a rămas unită şi a reuşit să blocheze de două ori alegerea preşedintelui de către parlament, provocând, astfel, alegeri parlamentare anticipate, care au fost organizate la sfârşitul lui iulie.

De data aceasta comuniştii au obţinut 48 de mandate, cele trei partide de opoziţie 40, iar democraţii lui Marian Lupu, 13.

Comuniştii au trecut în opoziţie iar celelalte patru partide au format Alianţa pentru Integrare Europeană, care l-a desemnat pe Marian Lupu candidat la preşedinţie, în speranţa că acesta va reuşi să atragă voturile a opt dintre foştii săi colegi comunişti.

Nici unul dintre deputaţii PCRM nu a trădat linia partidului la cele două încercări de alegere a şefului statului, cu toate că, ulterior, un mic grup a părăsit PCRM.

Înainte de convocarea alegerilor anticipate, s-a încercat modificarea Constituţiei pentru ca astfel de blocaje să fie evitate pe viitor.

Forţele politice nu au reuşit, însă, să ajungă la un consens pentru a schimba în parlament legea fundamentală, iar un referendum organizat pe 5 septembrie a fost invalidat din cauza unei participări reduse la vot.

Modul de alegere a preşedintelui rămâne, aşadar, acelaşi.

În cazul în care, după scrutinul din 28 noiembrie nu se va forma o majoritate capabilă să desemneze un şef al statului, Republica Moldova va avea, din nou, alegeri anticipate anul viitor.