Biserica înclinată din Huşi

În Huşi, locul supranumit "Oraşul Bisericilor”, într-un singur lăcaş nu mai ard demult lumânările şi nu mai răsună de prea mult timp şoaptele rugăciunilor.

Este schitul Vovidenia, ridicat prin sârguinţa Episcopiei Huşilor în 1939, ca să fie prima aşezare mănăstirească din ţinutul Fălciului (acum al judeţului Vaslui).

Alunecările de teren au făcut ca bisericuţa să fie părăsită de ani de zile. Însă ea, ca printr-o minune ce adesea scapă înţelegerii oamenilor, rămâne "în picioare”, cu turla înălţată spre cer, ca o rugăciune, chiar dacă sub ea pământul o ia încet-încet la vale.

Ridicat pe culmea dealului Moţoc, singuratic, aşa cum se cade oricărui lăcaş ce se vrea mai aproape de Dumnezeu decât de vuietul mulţimii, schitul a trecut, în timp, prin tot felul de încercări. Prin foc, un incediu puternic mistuindu-l, prin înfiorătorul cutremur din 1977, când toţi huşenii priveau spre deal, ca să vadă dacă bisericuţa încă mai e la locul ei, după năpasta care a încercat pământul.

Şi era! Micuţ şi cu turla încă înălţată spre cer, schitul a supravieţuit.

Au urmat însă alunecările de teren şi din acest motiv, oricâte reparaţii i-ar fi făcut preoţii Episcopiei Huşilor, lăcaşul nu a mai putut fi locuit, pentru că pământul de sub el era nesigur pentru vieţuitoarele lui.

Şi de aici începe adevărata poveste …

Huşenii privesc cu drag la lăcaşul singuratic ce parcă veghează de pe culmea dealului înverzit asupra lor, şi se minunează cum, după toate încercările timpului, nimic nu doboară pereţii sfinţiţi cu 71 de ani în urmă.

Nimic nu clinteşte din loc crucea înălţată pe turla ce se încăpăţânează parcă să stea sus, înspre cerul din care, nimeni nu se îndoieşte, Dumnezeu o veghează.

Alunecările de teren i-au crăpat pereţii şi temelia. Cu toate acesatea, turla schitului părăsit de la Huşi nu cedează.

Locul unde a slujit Mina Dobzeu

De dragul schitului părăsit, huşenii au creat şi o legendă prin care îşi spun că ”atâta timp cât crucea de pe schit va rămâne înălţată pe bisericuţa ce pare că puţin mai are până să se prăbuşească, mai există speranţă”.

Şi schitul este cu atât mai drag localnicilor, cu cât aici a slujit ani la rând cel supranumit "Sfântul Anticomunist”, călugărul Mina Dobzeu (foto), eroul închisorilor comuniste, care l-a botezat pe evreul Nicolae Steinhardt şi care a scris cu patimă despre această întâmplare, în cartea sa de căpătâi "Jurnalul Fericirii".

Despre schitul Vovidenia, părintele Mina a spus că a ţinut mult la acest schit. "Un schit de maici, cuminte, pe un deal verde şi frumos.

"Am slujit aici. După ce a ars, l-am reparat în 1971. Dar în 1977 a venit cutremurul şi iar l-a zdruncinat din temelii.

"A mai fost refăcut, dar au venit de câţiva ani alunecările de teren şi s-a considerat primejdioasă vieţuirea în el. A rămas singur şi acum, acolo, pe dealul lui.

"Mereu am vrut să îl refac, dar acum cred că poate am vrut cam mult … ”, spune părintele Mina Dobzeu, ajuns acum la vârsta de 89 de ani, vieţuitor în mănăstirea Sfinţilor Apostoli "Petru şi Pavel" din Huşi.

Povestea lui pare a fi acum totuna cu cea a Huşiului, deşi micul orăşel înconjurat de celebrele podgorii e mult mai bătrân, datând încă din vremea ctitoriei lui Ştefan cel Mare, Mănăstiera Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.