Turcia are propria agendă în Afganistan

Se întrevăd retrageri din Afghanistan – cum cer populaţiile (conform Transatlantic Trends)?

Cine ar putea da semnalul retragerii? Care sunt cele mai slabe verigi din misiunea NATO din Afganistan?

Gokhan Bacik: Cred că principala problemă este organizarea trupelor NATO în regiune pentru că e vorba de o problemă gravă de administrare. De exemplu, trupele spaniole efectiv nu fac parte din sistemul central; ele niciodată nu îşi părăsesc locaţiile şi acţionează aproape ca o putere independentă în Afganistan. Alt exemplu: conform unor rapoarte de încredere, germanii nici măcar nu permit altor trupe să intre în elicopterele lor. Cred că o problemă majoră în operaţiunile NATO în Afganistan este lanţul administrativ haotic. Pur şi simplu fiecare ţară are propria agendă. În pofida diverselor întâlniri diplomatice care au loc în oraşe din Europa, pe teren situaţia e complet diferită. În ce priveşte retragerea, problema se pune în cazul statelor cu contribuţie majoră ca SUA sau Marea Britanie. Statele care au defăşurate câteva trupe doar pentru „simbolism diplomatic” ca Danemarca sau Suedia, ar trebui lăsate în afara acestei dezbateri. Oricum, în trecut ţări ca Italia au mai dat semnale de retragere.

Ce s-ar intâmpla în cazul unei retrageri grăbite a aliaţilor? Ar reveni talibanii la putere în tot Afganistanul sau ar ramâne în zonele păstune, pe care le controleaza şi acum? Ar mai risca talibanii un nou atac american/internaţional doar pentru a facilita activităţile Al-Qaida sau s-ar mulţumi cu propriul regim autoritar?

Gokhan Bacik: Răspunsurile la astfel de întrebări sunt legate de fapt de dinamică internă a Afganistanului. Acum, nu e realist să ne aşteptăm la o expansiune a talibanilor în zonele de nord. Baza demografică tribală a acestor zone ar trebui luată în considerare ca o rezistenţă naturală împotriva talibanilor. Un alt aspect important e că ar trebui organizată o putere care să satisfacă nevoile populaţieie locale de ordine şi securitate. Paradoxal, în unele zone talibanii sunt singurii actori care au capacitatea de a oferi populaţiei aceste lucruri. Karzai nu este decât guvernatorul Kabul-ului. Afganii au nevoie de apă potabilă, servicii medicale şi de măcar un anume grad de securitate. Aşadar, întrebarea de fapt e simplă. Cine reprezintă alternativa care poate garanta aceste servicii? Talibanii cu siguranţă se vor preocupa de echilibrul delicat între Al-Qaeda şi reacţia internaţională. Dar, nu este uşor pentru talibani să controleze această organizaţie de vreme ce aceasta a devenit efectiv un stat post-modern care operează în mai multe ţări. Coaliţia socială şi tribală din spatele talibanilor este importantă. Uneori, mai mult decât schema de organizare a talibanilor cât această coaliţie socială şi tribală este cea care conturează decizii în Afgansitan.

Ce pacte sunt posibile cu talibanii? Ce facţiuni talibane ar accepta să facă pace?

Gokhan Bacik: Talibanii ar trebui determinaţi să se implice în problemele municipale din diverse localităţi. Injectarea de astfel de noţiuni “seculare”, precum implicarea în administrarea unei localităţi, ar putea transforma multe lucruri pe termen lung. Nu ar trebui ignorat faptul că Afganistanul este acum un stat în proces de formare, cu probleme majore. Mai multe acorduri din trecut ale talibanilor cu Pakistanul ori pentru Waziristanul de Nord ar trebui studiate, felul în care au fost făcute, felul în care au eşuat. În prezent, mai aproape de a ajunge la o înţelegere sunt două tipuri distincte de actori locali: în primul rand mai multe facţiuni foarte bine organizate tribal cărora le pasă de ce doresc membrii de rand, alegătorii, şi în al doilea rând lideri care ţin la o supravieţuire pentru mult timp şi la interesele lor. Mai multe grupări talibane operează ca parte din actorii menţionaţi mai înainte. Aşa că talibanii, pot manipula din interior orice tip de process.

Ce eficienţă au acţiunile care îi ajută pe afgani să se ajute singuri - militar, economic, social? Cum poate creşte procentul din ajutoarele internaţionale care nu este deturnat de sistemul coruptiei? - se mai poate lucra cu Karzai?

Gokhan Bacik: Karzai, în loc să se comporte mai degrabă doar ca un guvernator al Kabul-ului, ar trebui să se concentreze pe anumite reţele interne pentru a creşte capitalul social al guvernului său. Karzai ar trebui să fie mult mai atent la balanţele regionale şi tribale atunci când îşi formează echipa. De vreme ce nu există noţiune de cetăţenie ori alte formule naţionale în Afgansitan, Occidentul ar trebui să se obişnuiască să lucreze acolo cu mai multe formule pre-moderne precum legăturile tribale ori religia. De exemplu, în precesul financiar ar trebui create mai multe agenţii cu ajutorul populaţiei locale. De exemplu, facilităţile locale pentru educaţie organizate iar salariile angajaţilor plătite prin intermediul unor astfel de agenţii locale. Este nevoie de un model hibrid. Modelul “pur” care este cel de a lucra doar prin intermediul afganilor nu este unul realist. E nevoie de noi modalităţi de distribuire a banilor şi de ajutor direct. Rolul intermediarilor ar trebui scăzut.

Ce slujbe normale pot avea afganii? Pot cultivatorii renunţa la mac?

Gokhan Bacik: Măcar pentru o vreme ar trebui susţinut un model special de rentă. Ar trebui mărit numărul de slujbe plătite de stat precum cea de profesor, sau în domeniul serviciilor sociale. Slujbele civile birocratice ar trebui încurajate prin plăţi şi subvenţii de la stat. Sunt foarte importante, în special slujbele de autoritate locale (primari etc). Ideea de a sugera şi oferi alternative agricole nu reprezintă o soluţie pentru renunţarea la culturile de opiu. Nici o altă formă de agricultură nu poate concura cultivarea de opium din punct de vedere economic. O soluţie structurală este doar lupta cu cererea.

Turcia face dovada unui subtil joc diplomatic, inclusiv în Afganistan. Puteţi explica poziţia Turciei în Afganistan? Poate Turcia să fie văzută ca un mediator un translator între lumea musulamnă şi Occident?

Gokhan Bacik: În Afganistan, Turcia este parte a unei comunităţi itnernaţionale. Dar în acelaşi timp, ea are o agendă complexă şi aproape independentă. Turcia are potenţialul de a produce soft power. Mai multe triburi şi populaţii locale în Afganistan au o părere pozitivă despre Turcia. În mod fascinant, ONG-urile turce conduc cu succes şcoli şi spitale în zona de Nord dar şi în Sud, ca în Kandahar. Orice operaţiune, fie ea militară sau socială presupune o legitimare locală. Comunitatea internaţională ar trebui să îşi mărească capacitatea operaţională în Afganistan prin coridorul turc.