Radioul este "o industrie, nu un hobby"

Ovidiu Miculescu, noul preşedinte-director general al Societăţii Române de Radiodifuziune, spune într-un interviu acordat Mediafax că este interesat de "construcţia" Radioului Public, pe care vrea să îl modernizeze şi să îl dezvolte, având în vedere inclusiv lansarea unui post de radio în Ungaria.

Ovidiu Miculescu, care pe 3 iulie a fost numit de parlament preşedinte-director general al Societăţii Române de Radiodifuziune (SRR), spune că din această funcţie va propune lucruri care ţin "de adaptarea la anul 2012", de modernizare, de actualizarea mentalităţilor, având în vedere şi creşterea audienţei posturilor din portofoliul Radioului Public, care în anumite cazuri a scăzut.

Deşi nu are în vedere să concedieze angajaţi, Ovidiu Miculescu spune că va studia foarte bine organigrama instituţiei şi ceea ce face fiecare angajat.

Noul preşedinte-director general al Societăţii Române de Radiodifuziune consideră că Radioul Public are "o problemă mare" pe partea de marketing şi pe partea de promovare, inclusiv în privinţa gestionării publicităţii.

În plus, Ovidiu Miculescu spune că a avut o discuţie de tatonare pentru înfiinţarea unui post de radio al SRR în Ungaria, ţară în care trăieşte o comunitate importantă de români.

Prezentăm integral interviul acordat Mediafax de Ovidiu Miculescu, preşedintele-director general al Radioului Public:

Reporter: Ştiu că aveţi o îndelungată activitate, atât în radio, cât şi în televiziune. Totuşi de ce aţi acceptat această propunere a PSD de preluare a conducerii Radioului?

Ovidiu Miculescu: Nu faceţi, vă rog, politic, legătura între PSD şi mine, pentru că n-am fost şi nu sunt membru al PSD. PSD, la vremea respectivă, m-a nominalizat apreciind expertiza mea în domeniu; şi cred că a făcut bine. Mi-aş dori ca aceste nominalizări care se fac în diverse sectoare de activitate să fie bazate pe expertiza oamenilor propuşi, pe experienţă, pe lucruri dovedite, nu pe promisiuni că "voi face de acum înainte" sau pe alte criterii. Or, expertiza/ experienţa mea este majoritar, covârşitor în zona de media. Am construit televiziuni, am construit reţele de radio, deci la asta mă pricep şi, dacă mă uit în spate, cred că am performat - categoric împreună cu echipe pe care le-am construit şi cu care am lucrat în zona aceasta. Pentru că nu mi-e ruşine deloc de ce este în urmă. Vorbim de Antena 1, dacă ne aducem aminte pe un moment complicat - apariţia Pro TV. Când am venit la Antena 1 şi am preluat Antena 1, era momentul în care intra pe piaţă Pro TV, era o presiune pe piaţă. Apoi, Prima TV, apoi cele două reţele naţionale Europa FM şi Radio 21, care, la vremea aceea, dominau piaţa foarte serios. Înainte, în 1994, am fost primul corespondent de televiziune din România în Statele Unite, la Washington. Şi înainte am avut cariera din filmul documentar şi aceea confirmată. Deci vorbesc despre lucruri publice. Am livrat permanent rezultate şi probabil că după 20 şi ceva de ani pot să spun că cred că mă pricep la chestia asta.

Reporter: Aveţi o experienţă în media pe care aţi amintit-o acum şi sunteţi de doi ani în conducerea Radioului Public, în echipa de management. Dacă tot eraţi în Consiliul de Administraţie al Radioului Public, ce aduce nou această funcţie de preşedinte-director general? Ce puteţi să faceţi nou din această funcţie?

Ovidiu Miculescu: Radioul înseamnă muncă în echipă. Cred că persoana care conduce şi care are rolul executiv cel mai important într-o instituţie poate să propună o anumită direcţie în care să se îndrepte instituţia, sigur, cu sprijinul Consiliului de Administraţie şi al întregului mecanism de execuţie al instituţiei respective, vorbim de SRR acum. Cât eram la Europa FM, tot timpul mă temeam de Societatea Română de Radiodifuziune, de Radio România Actualităţi. Noi o studiam foarte bine, pentru că era singurul potenţial pericol în piaţă. Ce pot să fac? Pot să propun lucruri care ţin de adaptare la anul 2012, la modernizare, la actualizarea mentalităţilor care în general însoţesc acest tip de companii mari, care, în decursul timpului, au slăbit ritmul şi nu au ţinut întotdeauna pas cu piaţa. Din păcate, audienţa unor posturi din SRR scade. În media, operăm cu două valori: audienţă şi notorietate. Restul sunt chestiuni de suport, cu importanţa lor desigur. Notorietate are această instituţie, pentru că este cea mai veche instituţie de presă, are 84 de ani în care Radio Romania a stat vertical şi credibil în faţa ascultătorilor, deci ne apropiem de 85 de ani. Audienţa e cu întrebări. Cred şi doresc să reuşesc să orientez această instituţie pe două coordonate: pe îmbunătăţirea părţii editoriale şi prioritizarea aspectului editorial şi a conţinutului editorial - aici intră şi partea muzicală -, care trebuie să aducă audienţă, pentru că misiunea publică stabilită prin Legea 41 numai aşa poate fi îndeplinită, şi în al doilea rând, traversăm un moment economic complicat. Nu numai România, ci toată Europa. Aceasta este o instituţie mare, cu mulţi oameni, gestionarea ei zi de zi nu e o chestiune simplă. Aşa că a doua direcţie este o atenţie mărită pe cheltuirea banului public şi concentrarea spre eficientizarea cheltuirii acestui ban public, pentru că, până la urmă, patronul nostru este reprezentat de cei care ascultă şi de cei care în fiecare lună plătesc, direct, această subscripţie publică. La ei şi numai la ei ne raportăm.

Reporter: Pentru că aţi vorbit de cele două valori pe care intenţionaţi să le urmaţi în conducerea Radioului Public, şi precedenţii preşedinţi-directori generali ai Radioului Public au vorbit cam despre aceleaşi lucruri. Prin ce o să vă deosebiţi dumneavoastră şi mandatul dumneavoastră de mandatul pe care l-a avut Demeter Andras şi cel pe care l-a avut Maria Ţoghină, care în momentul de faţă sunt şi dumnealor în Consiliul de Administraţie al Radioului Public?

Ovidiu Miculescu: Nu am intrat şi nu intru în competiţii de genul acesta cu foştii şi cu viitorii preşedinţi ai Societăţii Române de Radiodifuziune. Spre deosebire, însă, de ei - şi aici o să fiu foarte direct - vorbim despre altă experienţă în media şi despre obiective îndeplinite în peisajul media românesc. Deci am construcţii realizate în spate. Asta probabil că este o garanţie, dacă poate fi numită aşa, a faptului că ştiu despre ce vorbim. Cum? În primul rând încercând să aplic reguli specifice şi convingând organizaţia care are înăuntru foarte mulţi oameni de foarte bună calitate că radioul este o industrie, nu este un hobby, are nişte reguli foarte clare, unanim acceptate, indiferent de modul sau sursa de finanţare, că evoluăm în piaţă împreună cu ceilalţi parteneri competitori, că piaţa ne judecă aspru, că fără o măsurare a ceea ce facem şi fără o lipsă de obiective clare navigarea este în derivă. Şi vorbeam de această modernizare şi adaptare a mersului radioului la anul 2012. Sunt multe lucruri: de la alcătuirea grilelor, la partea de promovare, la mecanismul de funcţionare internă eficientă. Există reguli ale industriei pe care nu le putem noi inventa. Ele astea sunt şi altele nu. Or cred că aici e o cheie în a aduce instituţia către competiţie, către performanţă, către rezultate şi către o funcţionalitate pe cursul industriei radio. Cu profesionalism, pasiune şi, nu în ultimul rând, cu? eleganţă.

Reporter: Aţi vorbit despre situaţia financiară a Radioului Public şi despre necesităţile unei astfel de instituţii. Motivul oficial al renunţării lui Demeter Andras la mandatul de preşedinte al SRR a fost insuficienţa fondurilor asigurate de la bugetul de stat pentru buna funcţionare a serviciului public de radiodifuziune. Din punct de vedere financiar, care este situaţia Radioului Public la mijlocul acestui an?

Ovidiu Miculescu: Închidem financiar, în documente, primul semestru undeva la sfârşitul lui iulie, începutul lui august. Deci atunci vom şti rezultatele clare. Din ceea ce se arată în momentul acesta, suntem în urma estimărilor, deci suntem puţin pe minus la etapa de parcurs semestru. Sunt cheltuieli importante, care unele dintre ele au fost angajate. Condiţiile, între timp, s-au schimbat. Presiunea financiară este în creştere, sunt eforturi pe care radioul îşi doreşte şi vrea să le susţină, cum e Radio Chişinău ş.a.m.d. Dar una din problemele mari este această nevoie de acoperire a cheltuielilor de transmisie a semnalului, de către Societatea Naţională de Radiocomunicaţii. Legea spune fără echivoc că aceste cheltuieli de transport semnal sunt suportate integral de la bugetul de stat. Bugetul de stat, în ultimii trei ani, a tot redus această sumă şi aici apar probleme. Ceea ce vreau să spun foarte clar este că voi susţine această luptă, dispută pentru suplimentarea acestui buget pentru transmisiuni numai în momentul în care voi fi convins că Societatea Naţională de Radiocomunicaţii utilizează extrem de eficient banii pe care Radioul îi dă. Adică nu accept şi nu voi accepta plăţi de facturi fără o justificare clară, la vedere, economică, care să facă sens. Voi insista să nu plătim pentru că aşa trebuie şi pentru că e o obişnuinţă în a plăti, indiferent ce se întâmplă în continuare, de calitate, de acoperire, de investiţii ş.a.m.d. Este o chestiune complexă, sunt bani mulţi. SNR este conştient de aceste lucruri şi pare determinat să meargă în această direcţie.

Reporter: Despre ce sumă vorbim?

Ovidiu Miculescu: Suma pe care Radioul o plăteşte către SNR anual, în funcţie de cursul valutar, este în jurul a 38-39 de milioane de euro.

Reporter: Ce s-a întâmplat în ultimii ani? Nu aţi mai primit toţi aceşti bani de la bugetul de stat pentru a plăti la Societatea Naţională de Radiocomunicaţii?

Ovidiu Miculescu: În ultimii ani, suma a fost redusă cu 8%, apoi cu 12%-13%. Ea a tot scăzut.

Reporter: Acest lucru a făcut ca Radioul Public să adune datorii către Societatea Naţională de Radiocomunicaţii?

Ovidiu Miculescu: Până acum nu. Până acum am reuşit să gestionăm situaţia de aşa manieră încât există nişte restanţe la plată, dar în momentul acesta suntem în parametri. De la luna august încolo, alocaţia lunară se va diminua extrem de mult, dar în momentul acesta suntem în regulă. Problema este în a doua parte a anului, în care banii nu vor ajunge. Dar trebuie să mă lămuresc foarte clar cu privire la ce este acolo (la Societatea Naţională de Radiocomunicaţii, n.r.) şi să văd exact dacă această alocare are rezultate. Aici e o problemă mare, care n-a fost gândită corect la vremea ei. În momentul când s-a construit această reţea de emiţători, s-a pornit de la premisa că teritoriul trebuie să fie acoperit. Fals. Trebuie acoperită populaţia. Sunt zone foarte mari în care emiţători puternici, cu consumuri de energie foarte mari, bat în Bucegi, pe mare, pe câmpuri, în timp ce multe comunităţi, zone populate intens, sunt insuficient acoperite. Mai mult decât atât, Radioul a funcţionat foarte mult pe AM. AM-ul moare, AM-ului trebuie să-i aloc FM-ul. La FM, Radioul Public este deficitar. Or este lupta de a extinde această acoperire în FM şi treptat de a renunţa la acest AM numai când ai de pus ceva în loc. În plus, AM-ul este foarte scump faţă de FM, sunt puteri mari, consumuri mari, alt tip de polarizare.

Reporter: Aş vrea să revenim la Societatea Naţională de Radiocomunicaţii. Spuneaţi că trebuie să înţelegeţi foarte exact ce se întâmplă acolo. Dumneavoastră cunoaşteţi foarte bine SNR pentru că aţi fost manager în această societate. Mai deţineţi funcţia de manager în SNR?

Ovidiu Miculescu: Nu. A doua zi (după numirea ca preşedinte-director general al Radioului Public, n.r.) am demisionat, mi-am încheiat contractul de muncă, aşa cum am promis la Comisia de Cultură. Am fost manager pe un departament minuscul, deci nu am fost implicat în procesul de decizie şi de pe locul pe care eram nu aveam acces la informaţii, nu puteam să am o viziune asupra a ceea ce se întâmplă. Era un departament de patru oameni.

Reporter: Dar care era principala dumneavoastră activitate la Societatea Naţională de Radiocomunicaţii, având în vedere că eraţi în acelaşi timp şi membru în Consiliul de Administraţie de la Radioul Public?

Ovidiu Miculescu: Era un departament construit pe dezvoltare de servicii, care practic studia posibilităţi de dezvoltare a unor servicii în zona IPTV, transport de semnal video la calitate broadcast pe reţelele SNR ş.a.m.d. Deci chestii extrem de specializate.

Reporter: Mai deţineţi şi alte funcţii la care trebuie să renunţaţi ca să nu fiţi în incompatibilitate cu funcţia de preşedinte-director general al Radioului Public?

Ovidiu Miculescu: Nu. Sunt membru al Uniunii Cineaştilor, deci nu există alte chestiuni, alte funcţii sau activităţi în care sunt implicat.

Reporter: Să revenim la activitatea Radioului Public. Aţi spus când aţi fost audiat în Parlament şi puţin mai devreme în interviu că doriţi să modernizaţi Radioul Public. Concret, ce proiecte aveţi în momentul acesta în direcţia modernizării Radioului Public?

Ovidiu Miculescu: Repet, există nişte principii. În primul rând, organismul trebuie să înţeleagă şi în mare a început să asimileze faptul că trăim într-o piaţă competiţională. Avem un avantaj major faţă de ceilalţi competitori prin faptul că suntem finanţaţi de populaţie. Asta înseamnă o obligaţie, obligaţia de a produce programe de calitate, programe care să acopere foarte multe zone ale ofertei editoriale, dar într-un mod inteligent şi performant. Aici revin la misiunea publică pe care o are Radioul. Ea cu prioritate trebuie îndeplinită. Modernizare înseamnă un organism instituţional eficient, mobil, competitiv şi care permanent priveşte înainte şi vorbeşte mai puţin de ceea ce este în spate, de ceea ce a trecut. Modernizare înseamnă adaptarea grilelor la momentul respectiv, la cunoaşterea nevoilor şi dorinţelor celor care ascultă. Aici vorbim de partea de cercetare, care trebuie dezvoltată foarte mult, de o poziţionare mult mai clară a canalelor Societăţii Române de Radiodifuzine în piaţă, de cunoscut foarte bine profilul celor care ne ascultă, de întinerit modul de abordare a temelor şi a subiectelor care se întâmplă, o îmbunătăţire a calităţii semnalului - sunt multe zone în care posturile noastre se aud nu foarte bine, sunt zone neacoperite. Deci este un proces complex de venire la 2012. Sunt multe de făcut.

Reporter: Dar o să lucraţi cu aceeaşi echipă, cu aceiaşi angajaţi. Trebuie să aveţi în vedere acest lucru. Cum o să faceţi toate aceste lucruri?

Ovidiu Miculescu: Absolut, sigur că da. De foarte multe ori, liderul de organizaţie înseamnă foarte mult. Dacă el este credibil profesional, dacă are ştiinţa de a propune chestiuni realizabile şi normale, dacă are capacitatea de a convinge oamenii şi de a îi pune sub un steag câştigător. Sigur, pot să fie şi momente mai dificile, mai delicate, important este ca instituţia să meargă pe o direcţie bună, or persoanele cu orgoliile lor, cu neînţelegerile lor, cu temerile lor, constituie o parte redusă în efortul acesta comun pe care trebuie să-l facem toţi. Nu mi-e teamă de acest lucru. Sunt oameni de foarte bună calitate. Sunt şi oameni care nu-şi găsesc locul. Sunt oameni care nu au fost luaţi în seamă, oameni cu idei care pur şi simplu au fost ţinuţi la distanţă şi puşi deoparte. Sunt energii pozitive multe, care nu sunt adunate sub un numitor comun. Respect organizaţia aceasta. Poate că din afară păream mai apropiat de televiziune, ca formare. Televiziunea rămâne regina, asta e evident. Radioul mi se pare un domeniu nu atât de spectaculos, dar foarte serios. Oamenii sunt foarte serioşi, oamenii muncesc. Faptul că nu le apare faţa nu este un handicap. Eu iubesc radioul.

Reporter: Credeţi că imaginea asta învechită sau prăfuită a Radioului Public vine şi din cauza faptului că oamenii nu sunt atât de vizibili?

Ovidiu Miculescu: Nu, vine din faptul că cei care au fost propulsaţi - şi nu vreau să acuz pe nimeni - în poziţii importante în Radioul Public au cunoscut acest pachet de profesii într-un mod insuficient. Există o mare diferenţă între muzicieni şi muzicanţi. Muzicanţii cântă după ureche, muzicienii cântă după partitură. Poate sunt puţin prea direct, dar problema este în mare parte în zona de management, problema nu este majoră în partea de execuţie efectivă. Oamenii îşi fac treaba, oamenii aceştia muncesc; unii mai mult, alţii mai puţin, unii cu talent, alţii nu. Problema este unde-i duci, cum îi direcţionezi, ce le propui, cum îi convingi să avanseze.

Reporter: O să aduceţi modificări la nivelul echipei, al angajaţilor?

Ovidiu Miculescu: În primul rând, trebuie să înţeleg foarte bine despre ce este vorba în "adâncul" organizaţiei şi vă asigur că voi propune colegilor din Consiliul de Administraţie acele măsuri pe care le consider necesare, pe care am să le susţin, argumentat, şi care sunt în favoarea radioului şi a poziţiei sale în piaţă. Deci nu voi ezita să împing lucrurile înainte, chiar dacă lucrurile acestea, câteodată, s-ar putea să fie dureroase.

Reporter: Dar sunteţi în Consiliul de Administraţie al Radioului Public de doi ani. Nu aţi reuşit să vă faceţi o idee asupra resurselor umane ale instituţiei?

Ovidiu Miculescu: Da şi nu, pentru că acest Consiliu de Administraţie practic nu are legătură operativă cu partea executivă. Atribuţiile lui sunt delimitate clar prin lege. Şi aici este o confuzionare care se face vizavi de această politizare. Cred că lucrurile se întâmplă altfel. Consiliul de Administraţie ia nişte decizii strategice, se ocupă de chestiunile mari ale instituţiei. Că membrii lui sunt nominalizaţi politic sau nu, poate fi bine sau rău. Nu vreau să comentez lucrul acesta. Am părerea mea. Problema este ce se întâmplă dedesubt, pentru că un membru al Consiliului de Administraţie nu poate să influenţeze ceea ce se întâmplă într-o emisiune. Vine partea executivă. Este sub Consiliul de Administraţie, sub preşedintele-director general, după care vine Comitetul Director, după aia vin directorii, şefii de departamente, de canale. Deci primul nivel executiv serios. Distanţa dintre un membru al Consiliului de Administraţie şi cel care efectiv produce, realizează o emisiune este foarte mare şi nu există pârghii legale şi de niciun fel operaţionale din zona Consiliului de Administraţie pe cei care ar putea să influenţeze sau nu. Aceasta este o confuzie mare.

Reporter: S-au mai văzut totuşi invenţii prin care oamenii să poată fi influenţaţi.

Ovidiu Miculescu: Ok, dar asta prin alte mâini. Direct, nu se poate. Şi daţi-mi voie să vă spun că nu există nicio legătură. Angajatul respectiv nu are nicio obligaţie să-l asculte direct pe zonă operaţională, executivă, pe un membru al Consiliului de Administraţie. Fiecare are alte treburi. A, că ele pot să se respecte sau nu... Se pot întâmpla tot felul de lucruri. Viaţa e cum e. Dar nu aş dori să privesc negativ înainte.

Reporter: Guvernul a cerut TVR o restructurare a societăţii? Este necesară şi o restructurare a Radioului Public şi mă refer direct la o reducere a numărului de angajaţi? Câţi angajaţi sunt în momentul de faţă în Radioul Public?

Ovidiu Miculescu: Nu ştiu cifra exactă, pentru că sunt în fiecare zi plecări, pensionări. Sunt în jur de 2.300 de angajaţi, dar vă rog să aveţi în vedere canalele, regionalele, orchestrele, Gaudeamusul, Rador-ul. E o activitate extrem de complexă. Sigur, întotdeauna există soluţii de eficientizare. Am să studiez extrem de atent ceea ce înseamnă organigrama. Organigrama este importantă, dar este foarte important şi acel ROF (Regulament de Organizare şi Funcţionare, n.r.), care îl plasează pe fiecare pe o poziţie şi îi defineşte ceea ce are de făcut. Aici sunt problemele după părerea mea. Dar trebuie să înţeleg chestiunile astea foarte bine, pentru că, repet, ca membru al Consiliului de Administraţie, nu am operat direct cu aceste lucruri. Sigur, se pot cere informări, dar una este când vezi mecanismul din interior.

Reporter: Deci nu putem vorbi în acest moment despre o reducere a numărului de angajaţi?

Ovidiu Miculescu: Nu. În acest moment nu pot vorbi despre acest lucru. Dar ştiu că o eficientizare a activităţii, în sensul creşterii competiţiei şi al urcării în audienţe a Radioului Public se va întâmpla. Dacă asta va presupune modificări în structură, asta vom vedea la momentul respectiv. Poţi ajunge la concluzia că cei pe care îi ai nu sunt bine folosiţi, că în anumite zone sunt unii care nu-şi regăsesc locul. Sunt multe, e o chestie care trebuie înţeleasă foarte bine şi studiată foarte atent, pentru că, până la urmă, vorbim de ban public şi cu banul public nu ne jucăm.

Reporter: Dar intenţionaţi să vă aduceţi o echipă care să vă ajute?

Ovidiu Miculescu: În general, în Radio sunt oameni buni. Sigur că am să îmi aduc în zona de consiliere câţiva oameni care, de asemenea, au performat în piaţă.

Reporter: Vă gândiţi la cineva anume?

Ovidiu Miculescu: În primul rând mizez pe sprijinul colegilor din CA, care sunt oameni de mare ţinută şi cu care lucrez foarte bine de doi ani. Pentru echipa mea am să vă dau un nume. În echipă, în poziţia de consilier pe partea de programe, a intrat fostul meu coleg de la Europa FM, Marius Furdui, un profesionist de calibru în piaţa de radio, poate cel mai bun om de programe în acest moment; cu rezultate dovedite.

Reporter: O să lucreze exclusiv cu dumneavoastră la Radioul Public sau poate să aibă şi o altă activitate, la alte radiouri?

Ovidiu Miculescu: Vom încerca să lucrăm pe partea de construcţie de grile, de program, de legătură între program, promovare, on-air, off-air, suport, pe chestiuni targetate, care ţin de program cu tot ce înseamnă el, având în vedere că sunt multe canale. În primul rând, el nu va ocupa o poziţie executivă. Dar poate să ajute foarte mult. Am discutat cu el lucrul acesta, nu jucăm cu competiţia atât timp cât suntem într-o echipă. Este o chestiune de fair play.

Reporter: O să o menţineţi în postura de consilier de management pe Maria Ţoghină, care a ocupat această poziţie în mandatul lui Demeter Andras?

Ovidiu Miculescu: Aici este o mică inadvertenţă de poziţionare în schemă. Aş prefera să discut înainte cu dânsa şi cu colegii mei acest lucru, pentru că nu-mi plac veştile care se află din presă. Dar, sigur, este un om cu experienţă extrem de folositoare şi un om care a avut, cred, cel mai lung mandat în Radio. Doar că eu cred că fiecare dintre noi avem alte viteze de înaintare şi altă capacitate de a frâna sau accelera în curbele periculoase...

Reporter: Luaţi în considerare desfiinţarea vreunui post de radio din portofoliul Societăţii Române de Radiodifuziune? Este ceva care a fost creat şi n-ar trebui să existe?

Ovidiu Miculescu: Chestiunile strategice, inclusiv cele tactice, se iau după o înţelegere, o analiză şi o judecată foarte atentă asupra fenomenului în ansamblu. E uşor să spui ?ăla trebuie închis, trebuie deschis altul, alea trebuie comasate?. Implicaţiile sunt mari, chiar dacă soluţia pare simplă. E prematur, pentru că în momentul în care am să propun - dacă vom ajunge la această concluzie - un alt model de organizare, din acel model instituţional, din acea organigramă, acest lucru va reieşi foarte clar. Dar nu vreau să luăm decizii pripite, spectaculoase.

Reporter: Dar în cei doi ani de când sunteţi în Consiliul de Administraţie aţi avut timp să vă faceţi o părere.

Ovidiu Miculescu: Eu am părerile mele.

Reporter: Care este postul din portofoliul SRR de care sunteţi cel mai mulţumit în momentul de faţă şi care este postul sau posturile de care nu sunteţi atât de mulţumit?

Ovidiu Miculescu: Mulţumirile mele sunt legate de performanţă, nu judec, nu am judecat niciodată lucrurile acestea altfel. În momentul în care o companie, o societate, o entitate are un obiectiv şi un sistem de măsurare, trebuie să fie acelaşi pentru toţi. Aici, pe cifre, în ultima perioadă, au performat România Cultural, două teritoriale, în special Craiova, care-şi menţine un trend bun. Pe ultimul val, Constanţa; chiar şi la Reşiţa sau Timişoara, care urcă sau scad, dar puţin. Îmi plac lucruri dacă ele sunt performante. Dacă nu sunt performante, nu-mi plac.

Reporter: Vă referiţi atât la audienţă, cât şi la publicitate?

Ovidiu Miculescu: Nu. Vorbesc despre audienţă şi notorietate. Şi credibilitate. Cu astea operăm. Publicitatea în veniturile Radioului Public este extraordinar de mică, adică nu e o sursă de venit majoră sau o chestiune în care să excelăm în vreun fel. Eu cred că publicitatea în mediile publice - este o părere personală - în cel mai bun caz ar trebui să fie la limita minimă, pentru că misiunea este alta. O medie privată trebuie să trăiască, să se finanţeze, să se susţină. Mediile publice au rezolvată această problemă şi atunci trebuie să se ocupe de ce au ele de făcut prin lege. Performant şi la vedere.

Reporter: Deci nu o să fie o prioritate pentru dumneavoastră creşterea veniturilor din publicitate?

Ovidiu Miculescu: Publicitatea nu a fost niciodată foarte mare. Ea tot timpul a fost la un nivel scăzut. Sigur că ceea ce intră din publicitate este binevenit. Din păcate, este o zonă care în ultimii ani a fost dezorganizată aici. Avem o problemă mare pe partea de marketing, pe partea de promovare, inclusiv gestionarea acestei chestiuni cu publicitatea şi sponsorizările, parteneriatele. Sunt lucruri după părerea mea făcute pe genunchi. Or, în momentul în care nu eşti capabil să îţi defineşti propriul obiectiv, este extrem de greu să-l îndeplineşti. Sigur, este un venit în plus, dar el trebuie organizat. Lucrurile astea sunt haotice.

Reporter: Care este suma atrasă de posturile Radioului Public din publicitate în acest an?

Ovidiu Miculescu: 1.000.025 de lei.

Reporter: Nu aţi spus dacă o să fie desfiinţat vreun post din portofoliul SRR. Aveţi vreun plan să înfiinţaţi vreun post de radio, având în vedere că anul trecut a fost lansat Radio Chişinău?

Ovidiu Miculescu: Da, de care suntem foarte mândri. Aş dori - de fapt am şi avut o discuţie de tatonare cu secretarul de stat la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni - să mai înfiinţăm un post într-o comunitate românească din afara ţării, în Ungaria, pentru că e o comunitate importantă, care, după părerea mea, are nevoie de aşa ceva, poate ne uităm şi în zona de Serbia, să vedem şi la sud de Dunăre. E în atenţie acest lucru, deşi acum este incipient, în faza de discuţie. Până la urmă, Chişinăul a însemnat mai mult decât se poate citi la prima vedere. Toţi spun "Vom face, vom drege, vom construi, vom susţine". Lucrurile astea se întâmplă punctual. Lansarea acestui post (Radio Chişinău, n.r.) este o acţiune concretă. Noi, românii, vorbim mult, desenăm frumos, e greu când trebuie să ne apucăm de treabă. Radio Chişinău e acolo zi de zi, emite, produce program, duce ştiri de la Bucureşti, este într-o română curată, într-o piaţă în care, dacă nu greşesc, vorbim doar de posturile de limbă rusă, care sunt 17.

Reporter: În mai multe rânduri, fostele conduceri ale Radioului Public au vorbit şi despre proiectul lansării unui post de radio pentru minorităţi, dar şi a unui post de radio exclusiv de ştiri. O să susţineţi aceste proiecte?

Ovidiu Miculescu: Un post de ştiri, nu. Referitor la minorităţi, trebuie să ştiţi că pe canalele Radioului Public există redacţii de minorităţi, există emisiuni pentru minorităţi, inclusiv emisiuni în limbile minorităţilor. Un canal dedicat minorităţilor, după părerea mea, ridică următoarea întrebare: Care este minoritatea? Cum să fie el? Unde să-l pui ca să îl poată accesa toţi. A construi o reţea naţională pentru minorităţi în momentul acesta mi se pare foarte complicat. Eu cred că ceea ce există e bine. Lucrurile acestea trebuie privite cu atenţie, eventual dezvoltate şi perfecţionate să ajute, să informeze comunităţile respective, să fie interactive. Vrem să reorganizăm nişte frecvenţe la Cluj, la Târgu-Mureş. Lucrăm şi la asta. Pentru că aceasta este o mare problemă a Radioului Public: nu e interactiv.

Reporter: Dar există o nişă care nu este ocupată pe piaţa de radio şi pe care aţi vrea să o exploataţi?

Ovidiu Miculescu: Chestiunea asta ţine de frecvenţe, de acoperiri şi de capacitatea de a penetra în teritoriu şi în zonele populate. Eu cred că România Actualităţi este un radio generalist, adult, cu un mix de vorbe şi muzică, poate nu foarte fericit în acest moment, dar perfectibil. Vorbim de nişă, vorbim de Cultural, vorbim de Muzical, vorbim de Antena Satelor, de România Internaţional, dedicat românilor din afară, vorbim de 3Net, vorbim de Radio Kids, adică e un generalist şi sunt nişte nişe. În momentul în care voi fi convins că ele funcţionează la capacitatea lor reală, că sunt eficiente, că joacă în piaţă şi produc performanţă, sunt competitive, atunci putem vorbi despre altceva. Până atunci, trebuie să le facem pe astea să meargă bine.

Reporter: Aţi enumerat Kids Radio şi 3Net, care sunt pe internet în momentul de faţă. Aveţi în vedere şi o dezvoltare în FM a acestor posturi de radio?

Ovidiu Miculescu: Noi nu putem să acoperim nici Radio România Actualităţi în FM cum trebuie. Până acolo e cale lungă, dar această dezvoltare în internet, în zona asta, este extrem de spectaculoasă şi deschide oportunităţi infinite. Nu ne-am concentrat pe ea, nu ştim să operăm. Stăm cantonaţi, facem aşa cum am învăţat de la bunica.

Reporter: Posturile publice, atât cel de radio, dar mai ales cel de televiziune, au fost acuzate în mai multe rânduri de opinia publică şi de politicieni de faptul că primesc bani din prea multe surse, de la buget, din publicitate şi din taxa radio-TV. Care credeţi că sunt metodele pentru a putea scăpa de aceste acuzaţii? Credeţi că Radioul Public ar trebui să renunţe la una din aceste surse?

Ovidiu Miculescu: Da, eu aş fi de acord să renunţ la partea din publicitate.

Reporter: Spuneţi asta pentru că dumneavoastră nu vă aduce foarte mult, dar Televiziunii Publice poate că îi aduce mai mult.

Ovidiu Miculescu: Nu, nu. Mi se pare o chestie onestă, pentru că inclusiv cât eram în partea cealaltă, în zona privată, am susţinut acelaşi lucru şi mulţi s-au supărat pe mine. Lucrurile acelea erau publice, se întâmplau inclusiv la CNA, vorbim de anii 2003-2004-2005, în care am spus că nu e fair atât timp cât ai asigurată funcţionarea din bani publici, cât ai asigurată transmisia semnalului, cred că alergatul după publicitate nu este cel mai fair lucru. Sigur, el poate fi stabilit într-un anumit cuantum. Celelalte medii (televiziunile private, n.r.) au 12 minute pe oră. Mediile publice eu le-aş face 3 minute. Nu e corect. Nu ar trebui poate să spun lucrul acesta, dar permanent cred că trebuie să privim onest lucrurile.

Reporter: Dar taxa radio?

Ovidiu Miculescu: Este cea mai mică din Europa.

Reporter: O să susţineţi un proiect de creştere a taxei radio, poate nu în acest an, dar în viitor?

Ovidiu Miculescu: În situaţia economică pe care o traversăm cu toţii, numai un nebun ar putea să solicite aşa ceva. Sigur că ar trebui, dar nu e momentul. Vreau să rămânem pe Pământ, să nu intrăm în zona de visare.

Reporter: Câţi plătitori de taxă radio are în prezent Societatea Română de Radiodifuziune?

Ovidiu Miculescu: Nu pot să vă spun exact, sunt milioane.

Reporter: În ultimii ani, au fost probleme cu încasarea taxei radio, în timp ce foarte multe persoane sunt scutite de la plata taxei radio.

Ovidiu Miculescu: Încasarea taxei radio este o chestiune de management, care probabil a fost gestionată mai bine sau mai prost.

Reporter: Acum nu mai aveţi această problemă?

Ovidiu Miculescu: Lucrurile funcţionează. Ele sunt în parametri.

Reporter: Revin la experienţa dumneavoastră în mediul audiovizualului, dar dintr-o altă perspectivă. Care este postul dumneavoastră de radio favorit?

Ovidiu Miculescu: Bineînţeles că sunt posturile Societăţii Române de Radiodifuziune şi le ascult. Dar să ştiţi că ascult radio mult. Radioul are avantajul, faţă de televiziune, că ascultându-l poţi să faci şi altceva. Este un avantaj uriaş, pe care mulţi nu-l exploatează. Nu pot să spun care este preferatul. Aş vrea să fiu convins 100% că măcar unul din posturile SRR este cel mai bun. Dar nu sunt convins de asta. Dintre posturile străine, cred că foarte articulat este Sky şi canalele de nişă. Piaţa se duce spre nişă.

Reporter: În afară de postul de preşedinte-director general al Radioului Public, aveţi şi alte planuri profesionale?

Ovidiu Miculescu: E o activitate care ocupă tot timpul şi vreau să o fac serios şi dedicat. În rest, sunt obligaţiile de acasă, copiii. Şi alea trebuie să meargă. Sunt lucruri din care nu poţi să îţi iei pauză, copiii sunt mari, sunt pe strada lor de carieră şi sunt foarte mândru de ei. Simona e la New York, la post (Simona Miculescu este ambasador al României la ONU, n.r.) şi performează pentru România în domeniul ei. Deci, viaţa personală atât cât rămâne şi concentrarea este pe acest job; care nu este confortabil, dar este incitant şi interesant şi provocator. Întotdeauna am atacat provocările şi probabil că am performat la construcţie. După ce lucrurile au mers nu mi-am pierdut interesul, dar nu m-au mai pasionat. Faza de construcţie îmi place foarte tare. Şi sunt convins că vom reuşi.