Preşedintele CA al SRR, dispus să demisioneze
Preşedintele CA al radioului public, Demeter András István, a trimis parlamentului o scrisoare prin care arată că "posibilităţile de soluţionare a blocajului financiar" din SRR ar fi fost epuizate.
29 Iunie 2012, 19:13
Domnule preşedinte director general, decizia dvs de a renunţa la funcţie este surprinzătoare, la trei zile după ce rapoartele de activitate ale SRR au trecut cu brio în parlament. Şi asta pentru că am avut profit în fiecare an, anul trecut chiar foarte mare.
Demeter András István: N-au legătură cele două lucruri. Rapoartele se referă la trecut. Problema mea şi problema Radiodifuziunii pe care o discutăm astăzi se referă la prezent şi la viitor.
Este o demisie?
Demeter András István: Este mai mult sau mai puţin decât o demisie, de aceea nici n-am utilizat acest cuvânt.
Este un apel?
Demeter András István: Este şi un apel. Aş putea să-mi dau demisia dintr-o funcţie, din componenţa executivă a funcţiei mele, care este o funcţie bicefală: sunt pe de o parte preşedintele Consiliului de administraţie, pe de altă parte directorul general. Din directorul general ar fi mai uşor să demisionez, dar ele oricum, sunt ombilical legate.
Din preşedinte însă nu poţi demisiona, motiv pentru care am solicitat doar absolvirea de responsabilităţile oferite de Hotărârea parlamentului nr. 38, prin care mi s-au conferit aceste responsabilităţi. Şi aş ţine să nu simplificăm problema utilizând termenul "demisie".
Care este motivul concret pentru care aţi cerut parlamentului să vă absolve de responsabilitatea funcţiei?
Demeter András István: Insuficienta implicare a autorităţilor statului în nişte probleme pe care le semnalez de ani de zile, pentru că problemele acestea nu sunt de ieri, de azi, durează de câţiva ani, în fiecare an rostogolindu-se pe partea de execuţie bugetară anumite datorii acumulate de-a lungul fiecărei execuţii către Societatea Naţională de Radiocomunicaţii.
Până acum am găsit soluţii şi înţelegere pentru rezolvări parţiale, dar fenomenul de rostogolire a continuat şi continuă. Ultimul impuls l-am primit în urmă cu câteva zile, atunci când am primit previziunile bugetare comunicate de Ministerul Finanţelor Publice pentru anul viitor.
Asta înseamnă că dacă avem anul acesta o subfinanţare de 70 de milioane şi pentru anul viitorul sunt previzionate 150 de milioane, dacă anul acesta va continua atitudinea de a nu ne suplimenta bugetul, atunci anul viitor îl vom începe cu o datorie de 70 de milioane, care vor fi plătibile din cei 150 alocaţi, rămânându-ne o sumă care ne va ajunge, la actualele tarife, abia până în luna iunie.
Dacă vreţi o prezentare oarecum comparativă, în anul 2010 sumele ne-au ajuns până în noiembrie, în anul 2011 sumele ne-au ajuns până în octombrie, în anul 2012 sumele ne ajung până la început de august şi anul viitor ne vor ajunge abia până la finele lui iunie. Unde vom fi peste doi sau trei ani?
Acesta este motivul pentru care gestul meu este, aşa cum aţi precizat şi dvs, şi un apel, pentru că toate căile posibile şi imposibile pe care le-am avut la îndemână le-am epuizat, de la iniţierea şi dezbaterea în parlament a unor amendamente cu ocazia discutării proiectului de buget de stat şi în 2010 şi în 2011, până la scrisori şi adrese către toate autorităţile care, în loc să acorde atenţia cuvenită, ne trimiteau de la Ana la Caiafa, ne trimiteau să negociem cu SNR, SNR care este într-o situaţie de monopol de facto şi care îşi stabileşte tarifele, se ascunde sub fusta aprobării date de ANCOM şi nu este dispus deloc să devină un actor pe o piaţă competitivă, contemporană, europeană.
Deci, aceşti bani nu au nici o legătură cu salariile, care sunt îngheţate de opt ani?
Demeter András István: Aceşti bani sunt cu destinaţie strictă, venită din partea bugetului de stat pentru transportul de semnal, au un regim special.
Eu am calitatea de ordonator principal de credite, deci sunt unic responsabil de această gestiune, iar banii la care faceţi referire se plătesc din veniturile care, în principal, provin din contribuţia fiecărui cetăţean personală fizică sau juridică, sub denumirea improprie de taxă radio.
Da, şi sunt multe voci care spun că nu ar mai trebui plătită această taxă.
Demeter András István: Aici avem alte probleme. Dacă lăsăm situaţia să persiste, fără a lua măsuri, atunci, deşi statul are obligaţia de a asigura integral costurile de transport de semnal, neputându-se achita de această obligaţie, din motive pe care le putem înţelege, nu are fonduri suficiente, suntem în perioadă de criză, iar noi fiind în situaţia de a nu reuşi să transparentizăm şi, pe cale de consecinţă, să diminuăm tarifele SNR-ului, atunci ne creăm obligaţii, lună de lună, mult peste sumele de care dispunem.
Aici intervine prima încălcare a dreptului public în materia finanţelor de stat. Dacă mergem mai departe cu aceste ipoteze, atunci va trebui, pentru a ne încadra în alocaţia bugetară şi la tarifele respective, să solicităm servicii mai puţine, ceea ce înseamnă că fie reducem puterea - asta va afecta ascultătorul...
Emisia.
Demeter András István: ... pentru că nu va mai recepta în tot arealul în care până acum el recepţionează programele Radioului Public - fie închidem câteva canale. Dar dacă în ambele din aceste variante, noi recurgem la acest pas, atunci ascultătorul care până acum, la aceiaşi bani, a avut mai multe servicii sau mai bine receptate, de mâine, poimâine, se supără şi, în mod firesc, va reacţiona prin sustragerea sau retragerea de la plata acestei contribuţii.
Dacă nu plătesc aceste contribuţii, noi nu mai avem fondurile din care să creăm programe, să plătim cheltuielile curente şi aşa mai departe. Deci, practic, toată această schemă duce la un colaps al Radioului.
Dumneavoastră aţi cerut Parlamentului, dar aţi primit vreun răspuns? Şi aş vrea să vă mai întreb, în contextul politic din ultima perioadă, în decizia dumneavoastră a intervenit cumva vreo imixtiune politică, vreo presiune?
Demeter András István: Până în momentul de faţă, nu. Ea va putea interveni în momentul în care, dacă parlamentul va pune pe ordinea de zi solicitarea mea şi o va aproba, atunci ne vom întoarce la momentul de exact acum doi ani, în care Consiliul de Administraţie votat de parlament va trebui să-şi aleagă un preşedinte - de data asta, un nou preşedinte - dintre memrii săi, dintre aceiaşi 13 oameni care suntem de doi ani la conducerea Radioului.
În momentul în care acest vot va intra în discuţie, evident apare şi componenta politică, cine este la guvernare, cine să poate să candideze sau cine are şanse de a fi votat. În acelaşi timp, nu e deloc de neglijat sau de ascuns următoarea realitate: şansele cele mai bune pentru a rezolva problemele care ţin, în primul şi primul rând, de Guvernul României, care este executantul principal al bugetului de stat, le are cineva, un candidat sau o persoană care are relaţii cu puterea.
Audio: