Interviu Mircea Geoană

Realizator: Domnule preşedinte, sunt mai multe declaraţii publice pe care le-aţi făcut în ultimele zile. O sinteză, vă rog, şi probabil, dacă puteţi să extindeţi, o evaluare a ceea ce se întâmplă acum în Parlamentul României şi în România.

Mircea Geoană: Am senzaţia că avem practic două parlamente în România, în acest moment: Camera Deputaţilor, paralizată de ceva vreme, şi Senatul României, în care lucrurile funcţionează surprinzător de bine. Chiar ieri am avut o sesiune a plenului Senatului în care am aprobat peste 80 de proiecte de legi, uneori cu majorităţi interesante, pentru că în Senat am reuşit să păstrăm - şi nu este meritul meu, este meritul colegilor mei din Senat, din toate formaţiunile politice - o atmosferă de calm şi de colaborare. Evident, diferenţele există, evident, interesele există, dar aş remarca sobrietatea şi echilibrul pe care Senatul României îl degajă. Aş putea să spun, pentru ca trebuie să fac puţină reclamă la instituţia pe care o conduc, că este poate unul dintre puţinele puncte de sprijin ale democraţiei în România şi ale unui minim de predictiblităţi şi de atmosferă de colaborare. De ce nu se poate la Camera Deputaţilor? E o întrebare pe care şi-o pun cu toţii. Dar cred că principalul obstacol în calea acestui armistiţiu sau în ideea de a putea să avem o atmosferă mai sănătoasă, mai democratică este blocajul de la Camera Deputaţilor. Senatul este o instituţie care funcţionează, dar Camera rămâne un obstacol, şi până când acel obstacol nu va fi, într-o formă sau alta, înlăturat, mi-e teamă că atmosfera extrem de încărcată, extrem de partizană, de pătimaşă chiar din Camera Deputaţilor riscă să creeze dificultăţi.

Realizator: S-ar părea că si dvs. aveţi dificultăţi, pentru că ieri premierul Emil Boc a declarat că va solicita scimbarea dvs. din funcţia de preşedinte al Senatului dacă veţi continua să boicotaţi procedura de asumare a răspunderii pentru legea educaţiei. Haideţi să vorbim puţin despre ce se întâmplă cu legea educaţiei acum - în sinteză, pe scurt, să înţeleagă lumea.

Mircea Geoană: Pe scurt, să înţeleagă lumea - în primul rând, nu guvernul este şeful parlamentului, ci invers. Deci domnul Boc este prim-ministru al Guvernului României, eu sunt preşedintele Senatului şi relaţia de directă supraveghere şi control a parlamentului asupra guvernului funcţionează, cel puţin atâta vreme cât avem această republică. Deci acest tip de declaraţii sunt inacceptabile şi sunt complet deplasate. n al doilea rând, vreau să spun încă o dată că am obligaţia, ca preşedinte al Senatului, să apăr Constituţia - pentru că am jurat pe Constituţie - şi, 2, să apăr şi reputatţia instituţiei pe care o conduc. Eu nu pot să accept ca atunci când în Senatul României suntem în formă extrem de avansată şi plenul Senatului luni trebuie să dezbată legea educaţiei naţionale, să pot să accep că acest guvern şi... aliaţii UDMR ai PDL continuă să insiste cu angajarea răspunderii, care a fost declarată neconstituţională de două ori de către Curtea Constituţională a României. Deci, această forţare a Constituţiei, această formă de orbire politică, pentru că altfel nu pot s-o numesc, riscă să arunce România într-un blocaj constituţional şi legal fără precedent. Închipuiţi-vă ce s-ar putea întâmpla cu o lege a educaţiei declarată neconstituţională ca angajare şi care ar fi pusă pe masa preşedintelui României şi chemat să promulge o lege neconstituţională. De aceea, eu cred că în acest moment este mai degrabă un joc politic în care cei de la PDL doresc să-şi păstreze sprijinul UDMR, care a condiţionat păstrarea la guvernare de trecerea legii în forma pe care a prezentat-o guvernul şi nu-i interesează absolut deloc ordinea de drept sau ordinea constituţională în România. De aceea, eu sunt uşor amuzat de ameninţările pe care le prezintă ba Marko Bela, ba Emil Boc, pentru că, de asemenea, conform legii şi Constituţiei din România, preşedintele Senatului este ales pe mandat de patru ani şi poate fi revocat exclusiv de grupul parlamentar care l-a propus, adică de pesedişti. Deci, din punct de vedere al acestui joc, el nu are nici o finalitate. Mai mult decât atât, aş vrea să remarc şi ce a spus domnul Crin Antonescu, liderul liberal, aseară, şi îi dau dreptate: cei de la UDMR greşesc profund, pentru că ei, forţând în disperare angajarea răspunderii, neconstituţională, pe legea educaţiei, ei cred că îşi rezolvă problema lipsei de popularitate pe care o au în rândul maghiarimii din România, pentru că şi ei sunt la fel de vinovaţi ca şi PDL, ca şi Boc pentru starea dezastruoasă a economiei şi a societăţii româneşti. Ei speră că îşi salvează într-un fel reputaţia prin adoptarea unor revendicări pe care dânşii le consideră utile pentru comunitatea maghiară. Nu vreau să comentez asupra acestei chestiuni. Dar greşesc profund: 1 - pentru că legea, chiar dacă va continua să fie angajată, nu va fi promulgată, pentru că este clar că voi sesiza Curtea Constituţională de îndată ce moţiunea de cenzură a opoziţiei va fi scoasă din drum într-un fel sau în altul, pentru că aşa ne-a spus Curtea, şi noi respectăm ce ne spune Curtea Constituţională - ne-a spus că moţiunea trebuie să continue. Ea va continua şi, fie că ne vom retrage semnăturile şi nu mai are obiect, fie că vom merge mai departe, vom decide acest lucru. Deci, noi vom respecta decizia Curţii. Şi în clipa în care moţiunea de cenzură nu mai este în drum, ne reîntoarcem la decizia Curţii, care spune că angajarea este neconstituţională. De aceea, UDMR nu va avea satisfacţie, pentru că acea angajare nu va produce efecte, deci legea nu va intra în vigoare - sunt aboslut convins de acest lucru - şi, mai mult decât atât, ostilizează şi PSD şi PNL şi pot să fie siguri de faptul că la prima participare la guvern a PSD şi a liberalilor, această lege va fi modificată, pentru că a fost o forţare atât de mare încât stau şi mă întreb care este, până la urmă, logica în mintea liderilor UDMR, care forţează, fără şanse de succes, dintr-un soi de disperare pe care eu nu o înţeleg. Deci, riscă să-şi rupă şi relaţiile cu PSD şi cu PNL, care, cel puţin pe hârtie, astăzi sunt principalii protagonişti pentru o viitoare guvernare. Este greşit.

Realizator: Domnule preşedinte, aţi spus că luni Senatul va dezbate legea educaţiei. E corect?

Mircea Geoană: Este corect.

Realizator: Tot luni se va angaja răspunderea pe legea educaţiei, se va vota. Ce se va întâmpla luni cu legea educaţiei?

Mircea Geoană: Îmi cer scuze. Nu se va întâmpla nimic din punct de vedere al parlamentului, pentru că, din ceea ce am auzit ca declaraţie din partea premierului Boc, ei vor continua să nesocotească decizia Curţii Constituţionale şi să considere că angajarea produce efecte.

Realizator: Că a produs efecte? Că va produce efecte?

Mircea Geoană: Să spunem că moţiunea de cenzură va fi retrasă de către iniţiatori. Eu unul îmi retrag semnătura, pentru că nu cred că pot să validez, nu pot să cauţionez printr-o moţiune de cenzură o angajare neconstituţională. Dacă eu pun moţiune de cenzură la o angajare neconstituţională, automat eu spun că procedura respectivă este valabilă, ceea ce nu pot să fac. Deci, să spunem că moţiunea nu produce efecte. Automat, fără să fie nevoie de parlament, angajarea răspunderii conduce la proiectul de lege pe care guvernul vrea să îl propună ca text.

Realizator: Dumneavoastră consideraţi că acel text este neconstituţional, dacă trece, şi veţi sesiza din nou Curtea - reiau din ceea ce aţi spus dumneavoastră. Asta veţi face?

Mircea Geoană: În mod evident. Şi este un lucru natural să facem acest lucru, pentru că eu voi fi chemat să trimit preşedintelui României spre promulgare legea educaţiei angajată de către guvern, în condiţiile în care Curtea a spus că angajarea este neconstituţională. Să vreau să fac altfel, nu pot! E o treabă de minimă obligaţie instituţională din partea mea. Eu nu sunt al doilea om în stat ca să stau cocoţat pe un scaun la Senat. Eu sunt acolo, şi preşedintele României, şi primul-ministru, şi preşedintele Camerei Deputaţilor ca să veghem la buna rânduială în republica România. Eu cum pot să stau pasiv, cu o decizie a Curţii care spune că angajarea este neconstituţională, şi să mă duc şi să trimit preşedintelui la promulgare acea lege? Nu. Am să întreb Curtea. Curtea sunt convins că va fi consecventă cu propriile sale decizii - două decizii la rând: anul acesta, acum două săptămâni, şi anul trecut.

Angajarea răspunderii pe legea educaţiei este neconstituţională. Legea nu are cum să fie constituţională. Deci, din punctul meu de vedere, tot legea din Senat va fi cea care va da o lege a educaţiei. Eu sper ca în cele din urmă înţelepciunea de care vorbeam la început în Senatul României să aducă şi UDMR şi PDL la o discuţie serioasă cu ceilalţi senatori. Eu le stau la dispoziţie pentru o discuţie constructivă, pentru că îmi doresc din toată inima să adoptăm o lege care să fie o lege bună şi o lege care să fie stabilă, pentru că am obosit cu toţii de schimbările nenumărate - 140 de modificări ale legii educaţiei în zece ani! Ce să mai înţeleagă profesorul? Ce să mai aleagă copilul sau părinţii? În ce fel de sistem de educaţie vrem să funcţionăm? Nici măcar subiectul UDMR nu mă pasionează în mod deosebit. Eu îmi fac datoria, ca preşedinte al Senatului, faţă de respectarea Constituţiei şi a legilor din această ţară. Este principala mea obligaţie şi vreau să spun că o fac fără părtinire politică. Nu o fac pentru că sunt pesedist, ci o fac pentru că este în fişa postului - fişa postului, de la preşedinte la preşedinte de Senat, la prim-ministru -, şi cred că primul-ministru face o eroare monumentală, din dorinţa de a-şi salva scaunul şi a salva majoritatea: calcă în picioare, intră cu bocancii în regula până la urmă de aur a acestei ţări. Curtea Constituţională poate că nu este perfectă. În mod cert există suspiciuni de ingerinţă politică, dar nu am alta, nu am cum să trăiesc într-o democraţie dacă nu am un arbitru la care să mă raportez atunci când există o diferenţă de opinie sau o dispută între structurile statului. Deci, ne place, nu ne place, deciziile Curţii trebuie aplicate. Aşa cum deciziile instanţelor din România, ne plac, nu ne plac, trebuie să fie aplicate.

Realizator: Mai sunt câteva legi care probabil ne afectează mult mai mult decât legea educaţiei, care înţeleg că va intra, indiferent cum, într-o formă sau alta, în viitor, în funcţie. Vorbim de o lege care doare pe toată lumea, legea salarizării unice, fără de care nu se poate adopta bugetul de stat, fără de care nu vin banii de la FMI, fără de care... - revin la declaraţia pe care a făcut-o directorul FMI, Dominique Strauss Kahn, într-un interviu acordat postului elveţian: "Este dramatic că în ţări ca Grecia, Irlanda, Letonia, Ungaria, România situaţia trebuie redresată, pentru că nu mai putem continua aşa. Încetarea de plăţi este iminentă. Prăpastia este chiar în faţă. Nu cred în faliment, cred că solidaritatea europeană va duce la evitarea acestui lucru, dar asta presupune politici dure, iar aceste ţări sunt în continuare cele mai vulnerabile, mai sărace, aflate în cel mai mare pericol. De aceea trebuie adoptate programe care să protejeze cheltuielile sociale" - am dat citatul exact, indiferent ce declaraţii s-au făcut înainte sau după şi ce interpretări. Ce se întâmplă cu aceste legi, cu această situaţie în care de fapt suntem? Un comentariu, mai multe...

Mircea Geoană: E un adevăr brutal pe care îl spune directorul general al FMI, care aş vrea să vă spun că nu se joacă cu cuvintele, pentru că la nivelul acesta fiecare cuvânt din declaraţia domniei sale de la postul de televiziune francofon din Elveţia este măsurat ca la farmacie; nu se joacă. La nivelul acesta nu te joci cu cuvintele. Deci el exprimă o preocupare faţă de ceea ce, din păcate, am devenit şi noi: bolnavii Europei. Pentru că asta spune, de fapt: sunt ţări vulnerabile, sunt ţări care nu au fost capabile şi nu sunt capabile să-şi redreseze finanţele publice; şi în cazul României, mai grav decât în celelalte situaţii, este că nu putem să redresăm...

Realizator: ...echilibrele.

Mircea Geoană: Nu; situaţia de criză. Ţările celelalte, poate cu excepţia Greciei, toate au ieşit din recesiune economică. Noi rămânem în recesiune. De aceea, când vorbim de legea salarizării, de aprobarea bugetului, când vorbim de obligaţiile faţă de Fondul Monetar, guvernul actual cel puţin riscă să uite că scopul final nu este exclusiv reducerea deficitelor, ci este relansarea economică, că aceste măsuri de austeritate trebuie să asaneze finanţele publice, dar să permită şi relansarea economică.

Realizator: Adică să dăm bani înapoi, mai pe scurt, nu?

Mircea Geoană: Nu numai asta.

Realizator: Şi să primim alţii.

Mircea Geoană: Dincolo de aceasta, trebuie să putem să creăm o situaţie în care România să iasă din recesiunea economică; fără asta... Nu vorbesc de banii de rambursat, vorbesc de banii de salarii, vorbesc de investiţii, vorbesc de locuri de muncă în sectorul privat, vorbesc de IMM-uri, vorbesc de toată economia, toată societatea. Dar ceea ce cred că lipseşte - şi cred că aici este şi explicaţia prăbuşirii dramatice a încrederii românilor în preşedinte, în guvern, în partidele care susţin acest guvern - este faptul că nu s-a vorbit cu sinceritate de la început românilor: "Măi fraţilor, avem o perioadă dificilă şi vă propunem să o traversăm împreună, cu două condiţii: 1 - cu solidaritate între noi - şi acolo, tăierea otova de sus până jos cu 25%, fără diferenţiere între grupe de angajaţi, între cei care au venituri mai mici şi care de-abia supravieţuiesc şi cei cu venituri mai mari, tăiatul ăsta brutal şi fără noimă cred că este o imensă greşeală. Trebuie să facem reduceri, da?, dar o faci cu o anumită logică: tai de-acolo de unde este exces, şi nu de acolo unde e nevoie. Reduci, eventual, salarii sau faci chestiuni diferenţiat, în funcţie de puterea de cumpărare; nu poţi să trimiţi în sărăcie toată bruma de clasă mijlocie din România. Şi a doua condiţie - să le spui: "Măi fraţilor, facem asta pentru şase luni". Eu asta acuz cel mai mult la actualul guvern şi la preşedinte şi la primul-ministru, mai ales că preşedintele a anunţat aceste măsuri cu vocea domniei sale, de la Cotroceni. Le-ai spus românilor că durează şase luni de zile, că facem un efort şi un sacrificiu deosebit, după şase luni de zile revenim la situaţia anterioară; şi această chestiune este un efort limitat în timp, dureros, fără îndoială, dar cred că românul l-ar fi înţeles. Dar în clipa în care tu vii cu subterfugii şi încerci, de fapt, să permanentizezi aceste reduceri şi după aia să începi să spui că "vă creştem salariile cu 15%", când tu, de fapt, ai pus întreaga bază a salarizării bugetare pe o treaptă mult mai joasă, mi se pare o chestiune nesinceră.

Realizator: Cu aproximativ 15%.

Mircea Geoană: Şi românul te simte; că nu e un mare economist, nu fiecare se pricepe la finanţe publice, nu fiecare este macroeconomist, dar omul simte că în venitul lui, în salariul pe care îl duce acasă, în ceea ce poate să aibă ca plată la rate, la factură, la mâncare, la copii, la telefon, la şcoală, la spital, el simte că în acest moment există o lipsă de speranţă şi de perspectivă. Cred că acest lucru este fundamental. De unde revin la singurul răspuns pe care pot să-l dau - şi este un răspuns politic: este nevoia urgentă de schimbare a acestui guvern. Pentru că dacă vom continua cu acest tip de guvern, care este profund decredibilizat şi în care lumea, chiar când face lucruri necesare... Poate că unele lucruri sunt necesare, nu spun că totul este greşit; nu sunt acel tip de politician pătimaş şi îngust care să spună că nu e nevoie de măsuri de economisire; este nevoie. Dar, în clipa în care tu nu te mai bucuri de încrederea decât a 9% din cei 100% de cetăţeni români, singura soliţie ca să poţi să dai o brumă de speranţă, să schimbi puţin macazul, să începi să comunici, inclusiv cu străinătatea şi cu propria opinie publică, este schimbarea acestui guvern. Când se schimbă acest guvern? În opinia mea, la începutul sesiunii parlamentare viitoare. Cred în continuare că proiectul politic pe care l-am sprijinit şi pe care îl consider în continuare singurul serios şi realist, o alianţă serioasă între PSD şi PNL - o alianţă în sensul de colaborare, nu în sensul de alianţă dincolo de respectarea celor două structuri -, în care să convingem şi alţi parlamentari şi alte partide să vină alături de noi, este cea mai bună soluţie. Dar în cel mai rău caz, în caz că cei doi nu se pot pune de acord sau nu pot să adune o majoritate, o schimbare de guvern şi de personaje în vârful guvernului este obligatorie. Şi o spun fără patimă şi fără ranchiună. Domnul Boc nici măcar nu cred că este un om rău intenţionat. Nu cred că este rău intenţionat, numai că nu mai poate continua. Acest lucru îl ştie şi domnul Băsescu, îl ştiu şi liderii PDL, îl ştiu şi cei de la UDMR, îl ştie şi opinia publică. Deci, cred că e nevoie de un program economic diferit, e nevoie de o guvernare diferită şi este nevoie să ieşim din această asociere foarte proastă în care ne bagă şi domnul Strauss Kahn şi în care, din păcate, ne bagă şi investitorii străini, şi percepţia generală e că suntem printre bolnavii Europei. Şi aici să ştiţi că este o problemă în care cred că se joacă soarta României pe mulţi ani de zile, dacă vom reuşi la începutul anului viitor să dăm o altă direcţie acestei ţări. Cred că luxul de a aştepta până în 2012 este un lux pe care nu ni-l putem permite.

Realizator: Domnule preşedinte, şi totuşi, aceste legi trebuie adoptate, bugetul trebuie adoptat, cu acest guvern sau fără guvern, pentru că avem nişte angajamente, înţeleg: o tranşă de venit şi condiţionată de adoptarea unor legi. Întrebare concretă: vin banii de la Uniunea Europeană? Pentru că e o tranşă de Uniunea Europeană; da sau nu. Şi dacă nu vin, ce se întâmplă cu România?

Mircea Geoană: Eu cred că proiectul de buget, care nici în acest moment nu este transmis la parlament... Este foarte târziu, Constituţia spune că trebuie trimis în octombrie bugetul la parlament...

Realizator: A trecut octombrie.

Mircea Geoană: Trece şi noiembrie. Deci, în estimarea mea, vorbind practic, motivarea pe care o dă guvernul este următoarea: avem nevoie de legea salarizării. Îşi angajează răspunderea pe legea salarizării; moţiunea de cenzură a opoziţiei trece, nu trece, vom vedea, dar se presupune...

Realizator: Mai durează, mai sunt trei săptămâni până la vacanţă.

Mircea Geoană: Asta vă spun şi eu, că nimeni nu a oprit guvernul să vină cu legea salarizării mai devreme în parlament sau să-şi angajeze răspunderea pe legea salarizării. I-a oprit cineva? I-am oprit eu? Nu. Ar fi trebuit să aibă o anumită secvenţă a programării legilor de care este nevoie pentru construcţia bugetului şi să fi venit cu angajarea răspunderii pe legea salarizării în luna septembrie. Ce i-a oprit să facă chestiunea aceasta? De ce i-a oprit? Pentru că este clar pentru parlament, din punctul meu de vedere, că un buget care cred că va veni pe la noi pe la jumatea lui decembrie, după paşii fizici care trebuie să fie făcuţi - angajarea de răspundere, cinci zile până când se citeşte moţiunea de cenzură, dezbaterea moţiunii... astea consumă timp. Asta înseamnă că parlamentul va fi sesizat cu bugetul de-abia pe la jumatea lui decembrie, ceea ce înseamnă că bugetul va fi aprobat, probabil, undeva în a doua parte a lui ianuarie - destul de aproape, din punctul meu de vedere, de momentul în care trebuie să obţinem tranşa de la Comisie, pe care eu o consider importantă. Şi aici vreau să spun că sunt mai apropiat de opinia preşedintelui Băsescu, pentru că şi eu spun că în acest moment nu ne putem permite să deraiem din programul convenit. Că el este dureros, că este poate prost făcut, că guvernul poate n-a găsit soluţiile cele mai bune - asta e adevărat. Dar din punct de vedere credibilitate pe pieţele internaţionale, mesajul dat de domnul Strauss-Kahn este unul foarte sever. Este foarte sever... De aceea, eu cred că trebuie să facem tot ceea ce depinde de noi pentru a putea să obţinem această tranşă. Dar, repet, asta nu rezolvă problema. Obţii tranşa şi te reîntorci la faptul că nu avem o politică de relansare economică în România. Te întorci la faptul că nu există suficient de multă competenţă în guvern. Te întorci la imensa evaziune fiscală din România. Te întorci la imensa clientelizare a administraţiei publice din România. Te întorci la faptul că, într-adevăr, există un sistem neperformant. Şi aici, iarăşi sunt de acord cu diagnosticul pe care domnul Băsescu l-a dat astăzi statului român, pentru că sunt de acord că există disfuncţii semnificative. Dar unde nu sunt de acord cu domnul Băsescu... - şi cred că acest joc la ofsaid pe care-l joacă de ceva timp trebuie să înceteze; dânsul este preşedintele României de şase ani. Este şeful, este capătul, este primul dintre politicienii români. Ideea că dânsul este cel care împinge către reformă şi clasa olitică ticăloasă şi nenorocită nu-l urmează este o minciună care trebuie să înceteze. Pentru că preşedintele României este cel care are mai multă putere în statul român decât a avut vreodată vreun lider român, poate cu excepţia lui Ceauşescu. Nimeni nu a avut atât de multă putere cum are preşedintele Băsescu. Putere aproape absolută, cu un prim-ministru care-l ascultă orbeşte, cu o putere deosebită şi-n zona serviciilor, şi-n zona justiţiei, şi în zona pe care-o vreţi dumneavoastră. Anunţă deciziile economice importante. Deci, în clipa în care tu spui, ca şef al statului, că, după şase ani de mandat, ai un stat profund nereformat, profund disfuncţional şi profund incapabil să asigure - şi sunt de acord aici - minimum de servicii publice esenţiale pentru cetăţeni - sănătate, educaţie, drumuri mai bune, protecţie socială - şi spui că e clasa politică de vină, în clipa respectivă, tu te autoinculpi. Deci, din punctul meu de vedere, diagnosticul este corect, numai că poziţionarea în afara clasei politice a domnului Băsescu este un lucru care nu poate fi acceptat.

Realizator: Dar domnul preşedinte...

Mircea Geoană: Şi de aceea populaţia nu mai crede acest mesaj. Dar sunt de acord cu diagnosticul, este multă reformă de făcut în România, este mult de muncit pentru a asigura un stat funcţional şi un stat respectuos faţă de cetăţeni, dar după şase ani de zile în care ai fost şeful României şi principalul lider politic din România, să spui că n-ai făcut nimic după şase ani de zile este şi un autovot de blam.

Realizator: Domnul preşedinte, de fapt, a spus că pe politicieni atât i-a dus capul şi un singur lucru le cere: "Fiţi responsabili!" În acest sens, a fi responsabil ca politician, astăzi, în România noastră, ce ar însemna?

Mircea Geoană: Eu sunt convins de un singur lucru, şi cred că este rolul preşedintelui României să fie cel care generează un consens naţional pe un proiect politic naţional. După intrarea în Europa noi ne-am pierdut orice sens de direcţie şi de proiect naţional. Înainte am crezut cu toţii şi am muncit cu toţii, indiferent de guvernare şi indiferent de lupta între putere şi opoziţie. Ea nu poate să înceteze. Ideea că opoziţia nu-şi apără interesele este o mare inepţie. Să spui că un armistiţiu sau un moratoriu reprezintă o soluţie? Nu, este un petic la un cauciuc spart. În schimb, ceea ce trebuie să facă preşedintele României - şi regret că preşedintele nu a ştiut sau nu a putut să facă acest lucru - e să adune oamenii, indiferent de culoarea lor politică, indiferent de sensibilitatea lor ideologică, să le spună: "Măi oameni buni, am intrat în Europa, avem în continuare un proiect de dezvoltare a României pe care să-l punem împreună". Şi atunci, dacă de la şeful statului se dă un semnal - "Măi fraţilor, hai să stabilim 3-4 lucruri mari pe care le vom face cu toţii"... Am semnat alături de dânsul Pactul pentru educaţie în 2008. Cred cu tărie că sunt 3-4 direcţii strategice pentru România - educaţie, sănătate, marile proiecte de infrastructură - pe care le putem conveni şi pe care putem să le convenim dacă pleacă mesajul de la vârf: "Măi fraţilor, hai să convenim că facem Bucureşti-Comarnic, autostradă, că modernizăm calea ferată, că facem atâtea şcoli şi spitale într-un număr de ani", şi indiferent de culoarea politică, să ne ţinem de ele... Dar faptul că mesajul de la vârf a fost un mesaj: "eu cu ai mei, şi toţi ăilalţi sunteţi ticăloşi" de fapt a inhibat orice formă de dialog. Eu cred că principalul defect şi principala lipsă a acestei perioade de preşedinţie a domnului Băsescu, căruia nu-i neg calităţile şi căruia nu-i neg diagnosticul de foarte multe ori corect... - pentru că la diagnosticare preşedintele Băsescu se pricepe foarte bine; dar la cauzele şi la soluţiile acestora nu există alt remediu decât lucru în comun. Şi preşedintele României trebuie să înceteze să fie şeful unui partid politic, chiar dacă eşti, evident, apropiat de partidul care te-a susţinut. Domnul Iliescu, domnul Constantinescu nu erau apropiaţi de PSD sau de PNŢCD? Evident că erau, dar au ştiut... La Snagov, în anii '90; domnul Constantinescu, în '99, cu toată dificultatea, că şi acolo se vorbea de "default", de faliment suveran al României. Şi totuşi, a avut tăria să cheme pe toată lumea, a răspuns şi opoziţia - "Dom'le, haideţi să intrăm în NATO şi în Uniunea Europeană, pentru că altfel rămânem în zona gri şi intrăm din nou în sfera de influenţă a puterilor răsăritene". Deci faptul că acest lucru nu se întâmplă este un mare-mare minus. Eu cred că încă mai există energie şi înţelepciune în România şi sper ca şi preşedintele, pe ultimii ani de mandat, dacă îi duce la bun sfârşit, dar în mod normal trebuie să înţeleagă că până la urmă şi la urmă nu mai poţi să fii în continuare principalul combatant al PDL, ci trebuie să fii preşedintele tuturor românilor şi să le spui: "Măi fraţilor, e atât de greu acum şi avem nevoie cu toţii de un proiect în care să credem din nou". Eu cred că proiectul acesta este o Românie dezvoltată. Polonia şi Cehia au fost acceptate ca ţări dezvoltate în Europa şi în lume. Pentru ce să fim în continuare bolnavul Europei? Şi vă mai spun ceva, apropo de Schengen: problema cu Schengenul nu este o problemă tehnică, nu e o problemă atât de mare de frontieră, ci, din păcate, devine o problemă care reflectă o percepţie despre România, pentru că foarte multe voci în Europa, până mai de curând, spuneau că România a intrat nepregătită în Europa, ceea ce poate că e adevărat, dar tot mai mulţi oameni, inclusiv în ţări prietene României, spun că România este nepotrivită pentru Europa, deci că avem ceva fundamental greşit. Tom Gallagher, un important publicist şi analist britanic care se ocupă de România, a lansat ieri o carte cutremurătoare - eu cred că nu are dreptate! - în care analizează ultimii 10 ani de zile din România, că am avut şi creştere economică, şi el spune, de fapt, că România este incapabilă de modernizare şi de progres, pentru că avem ceva fundamental greşit. Nu este nimic greşit cu noi! Avem o problemă că nu ştim să ne adunăm atunci când într-adevăr sunt momente importante pentru ţară. Moment mai greu ca ăsta nu am avut din '89, şi eu cred că este momentul, într-adevăr, să dăm un răspuns acestei ţări. Eu sunt întotdeauna dispus la dialog, îmi place şi competiţia, dar cred că în acest moment răspunsul poate să vină de la cei care au provocat această disensiune gravă în societate.