Interviu cu ambasadorul României în Federația Rusă, Vasile Soare

Adevărata istorie iese în sfârșit la lumină. Pentru cunoștința urmașilor au fost publicate datele de identificare ale foștilor prizonieri de război și deportați români care nu s-au mai întors niciodată din Rusia. Demersul - o premieră pentru istoriografia românească - marchează încheierea cercetărilor arhivistice ale Ambasadei României la Moscova în problematica prizonierilor de război și victimelor celui de-al Doilea Război Mondial. Totul are o simbolistică aparte, în contextul în care anul acesta se împlinesc 75 de ani de la încheierea celei de-a doua conflagrații mondial.

Corespondentul RRA la Moscova, Alexandr Beleavschi, l-a intervievat pe Vasile Soare, ambasadorul României în Federația Rusă.

Reporter: Ambasada României la Moscova a publicat, pe site-ul său oficial, lista finală cu prizionerii militari români din cel de-al Doilea Război Mondial identificați, care au murit în detenție pe teritoriul actual al Rusiei. Despre eforturile de aproape un deceniu pentru recuperarea acestor nume ne-a vorbit, pentru Radio România, ambasadorul român în capitala rusă, Vasile Soare.

Vasile Soare: În Săptămâna Patimilor, săptămâna dinaintea Paștelui, anul acesta, noi cei de la Ambasada României la Moscova, am reușit, spunem noi, o premieră pentru istoriografia românească, respectiv publicarea unei liste integrale, maximum ce s-a putut găsi în arhivele ruse, prizioneri români de război și internați civili, persoane deportate civile din România, care au decedat în lagărele de pe teritoriul actual al Federației Ruse și înhumați în zona lagărelor respective, între 1941 și 1956. Este vorba de un număr de 20.718 români, majoritatea prizioneri de război, deci, militari și o parte deportați civili. Deci, nu vorbim de cei care au căzut pe front la Stalingrad sau la Cotul Donului, vorbim de cei care au supraviețuit marilor bătălii, au fost capturați, au devenit prizioneri de război, dar avem și o parte de persoane civile. În speță, vorbim de etnicii germani care au fost deportați în ianuarie-februarie 1945, ridicați din România, aproximativ 70.000 de persoane, din care în jur de 8.000 au murit în batalioanele de muncă și în lagărele sovietice.

Reporter: Cât de greu a fost procesul ăsta de colectare a datelor?

Vasile Soare: Acest exercițiu a fost demarat în 2009 și spre sfârșitul lui 2019 noi am încheiat căutările, cercetările în arhivele ruse, după care am pornit, ceea ce a fost cel mai complicat, să descifrăm, pentru că totul s-a consemnat olograf, soldații sovietici din lagăre consemnau și înregistrau prizionerii străini după ureche. Desigur, am întâlnit foarte multe greșeli, greul a fost să descifrăm numele lor.

Reporter: Care ar fi cifra lor totală?

Vasile Soare: Din datele noastre este greu de identificat o cifră exactă, dar noi apreciem din tot ce am găsit în arhive în jur de 236.000 de ostași români au căzut prizioneri, în jur de 65.000 se pare că au murit în lagăre. Aici trebuie făcută o mențiune: după bătălia Stalingradului, Cotul Donului, din noiembrie '42 până spre martie-aprilie '43, nu s-au făcut înregistrări la sosirea eșaloanelor cu prizioneri de război străini în lagărele sovietice. Deci, sunt mii și zeci de mii de oameni care nu au fost înregistrați niciodată. De aceea apare această diferență în cifre. Mai este încă o completare de făcut, față de cifrele pe care le indică statistica oficială rusă referitor la prizionerii de război români, de 15.425, vorbim de persoanele care au murit, noi am găsit și în alte arhive un număr sporit. Deci, totalul ne indică această cifră, 20.718.

Reporter: Pe site-ul Ambasadei României la Moscova se pot consulta peste 400 de pagini ce conțin cele aproape 28.000 de nume, informații despre fenomenul ca atare, locurile de detenție și înhumare, cât și despre 29 din cele 34 de monumente comemorative, ridicate în aceste locuri de statul român.

(PH)