Încălzirea globală: între mit şi realitate

Interviu în exclusivitate cu acad. Vladimir Kotliakov, directorul Institutului de Geografie al Academiei Ruse de Ştiinţe, preşedintele de onoare al Societăţii Geografice Ruse, preşedintele Asociaţiei de Glaciologie.

Realizat la Novosibirsk, 17 ianuarie 2013, la Primul Forum Internaţional al Zăpezii.

Una din temele discutate la Forumul Zăpezii de la Novosibirsk a fost efectul încălzirii globale asupra regiunilor nordice.

Fenomenul încălzirii globale se află de mult timp în centrul atenţiei publice, în jurul lui s-a creat adevărata mitologie urbană, un melanj de informaţii ştiinţifice, interese politice şi, adesea, ignoranţă.

Vladimir Kotliakov: Încălzirea globală este un fapt obiectiv. Dar actuala încălzire are o limită. Unii spun, că, iată, încălzirea a început, omenirea produce gaze de seră şi încălizarea va continua la nesfârşit. Nu! Aşa ceva nu se va întâmpla!

Noi i-am declarat asta oficial chiar şi preşedintelui Vladimir Putin, în direct, la televizor. El ne-a intrebat: “Dumneavoastră studiaţi probele prelevate din calota antarctică, ele ce vă spun?.” – Şi noi i-am răspuns că, fără nici un dubiu, ele ne spun că peste 1500-3000 de ani pe Pamânt se va instaura o nouă eră glaciară. Se va instaura!

Acum ne aflăm într-o fază interglaciară, similară celei care, aşa cum am descoperit, a fost acum 400 de mii de ani. Similitudini există nu doar în probele de gheaţă pe care le analizăm, ci şi în comportamentlui Soarelui.

Soarele nostru se comportă aşa cum se comport acum 400 de mii de ani. Ceea ce înseamnă că interglaciaţia noastră se va sfârşi. Evident, nu putem spune cu exactitate când anume, dar se va sfârşi, peste 1500-2000-3000 de ani! Se va sfârşi inevitabil!

În ce fază ne aflăm în prezent?

Vladimir Kotliakov: Acum ne aflăm într-o fază de încălzire. Dar pe fondul acestei încălziri au fost şi perioade de răcire. Anii 60-70 ai secolului trecut au fost în mod clar perioade de răcire a climei, când gheţarele creşteau în Alpi, creşteau în Caucaz şi în toată lumea.

Şi cât poate dura această perioadă de încălzire?

Vladimir Kotliakov: Cât va dura nu poate spune nimeni. Nici un model matematic nu poate spune asta, deşi unele susţin că, iată, avem o anumită creştere a temperaturii, iar la sfârşitul acestui secolul această creştere va fi de 3-4-5 grade.

Nu! Nu se poate afirma aşa ceva! Şi v-o spun cu toată certitudinea. Poziţia mea este că încălzirea nu e nelimitată! Ea nu poate continua la nesfârşit!

Totuşi, în ultimii ani se discută mult despre topirea gheţurilor în Arctica şi Antarctica.

Vladimir Kotliakov: Toate aceste discuţii au la bază fenomenele care se produc acum. Încălzirea a continuat, de fapt, pâna în anul 2007. Dar după acest an, n-o mai vedem! În ultimii 5 ani linia temperaturilor este un zig-zag, nu mai e o linie dreaptă.

Suprafaţa gheţurilor polare, într-adevăr, se micşorează, dar cea mai mare reducere a ei s-a înregistrat în 2007, şi, apoi, una destul de mare în 2010, or acum, în ultimii doi ani – nu.

E rezultatul unor procese deosebit de complexe ce au loc în atmosferă, pe care le cunoaştem, dar nu suficient de bine, şi nu pe toate. Institutul Arctic din St.Petersburg a descoperit că există o ciclicitate de 60 de ani a acestor procese.

Dacă urmărim această ciclicitate, rezultă că în următorii ani temperatura va scădea, dar până la o limită, după care va începe din nou să crească.

Sunt aceste variaţii influenţate de activitatea omului, efectul gazelor de seră?

Vladimir Kotliakov: Nu! Nu, aceste variaţii nu sunt în nici un caz legate de activitatea omului! În nici un caz! Gazele de seră influenţează starea atmosferii, dar nu în mod determinant. Poate că un anumit procent din aceasta încălzire este cauzat de gazele de seră, dar noi nu putem determina această influenţă.

Nu avem instrumente pentru a o determina. Temperatura medie planetară a crescut în secolele 19 şi 20 cu 0,7 grade, dar noi nu putem spune, şi nimeni nu poate spune, cât din această creştere a fost rezultatul cauzelor naturale şi cât al activităţilor umane, pentru că nu există un mecanism cu ajutorul căruia le putem separa.

Gazele de seră provoacă încălzirea climei, şi din punctul de vedere al fizicii, explicaţia e foarte simplă. Dar există şi o altă explicaţie. Şi anume, că mai întâi are loc încălzirea apei oceanelor, ceea ce provoacă o creştere colosală a “masei verzi”, adică a masei de plante, or cea mare cantitate acestei mase se află nu în păduri, ci în oceane, şi această “masă verde”, respirând, generează gazele de seară.

Or, rezultatele cercetărilor noastre din Antarctida, care se referă desigur, la ciclurile mari, nu la cele mici, arată că mai întâi s-a produs încălzirea şi abia după aceea a crescut cantitatea de gaze de seră.

E un fenomen studiat extrem de bine, pe baza probelor de gheaţă prelevate în timpul forării în calota antarctica a puţului de 3,8 km până la lacul subglaciar Vostok.

Cum explicaţi anomaliile meteo înregistrate în ultmii ani în diferite zone ale globului: verile caniculare, iernile extrem de reci, secetele, inundaţiile?

Vladimir Kotliakov: Sunt procese atmosferice normale. Nu sunt meteorolog, dar vă pot spune că atmosfera e o uriaşă şi extrem de rapid schimbătoare concentrare de energie, astfel încât cauzele acestor “anomalii” pot fi cele mai diverse.

La un moment dat acţionează, de pildă, centrul de influenţă atmosferică din zona Azorelor, apoi un alt centru… De exemplu, vara caniculară din 2010 din Rusia a avut ca explicaţie anticiclonul care a blocat foarte mult timp masele de aer deasupra teritoriul ei.

Dar dacă citim lucrările istoricilor sau chiar cronicile medievale ruseşti, vom constata că în Rusia centrală asemenea fenomene s-au înregsitrat cam de patru ori în decursul unui secol. Deci fenomenele amintite nu sunt în nici un caz ceva specific numai secolului nostru.