Bijuteria ca o poveste - Jewelry Design Fair

Jewelry Design Fair este un eveniment bi-anual organizat de Galeria ArtXpert cu scopul clar de a separa designul de bijuterie de cel de accesorii. JDF este considerat un instrument de scouting unde artiștii bijutieri contemporani sunt poziționati ca autori de “sculptură mică”.

Pe parcursul a două zile - 8-9 iunie 2013 - publicul bucureștean are ocazia de a se întâlni cu șapte dintre cei mai renumiți artiști designeri de bijuterie contemporană care prezintă o serie de colecții premium , având ca materiale de bază metalele prețioase de înaltă calitate (aur alb, aur galben) și pietre semi-prețioase sau prețioase : Andreia Popescu, Alis Lalu, Alina Simion, Alexandra Ungurelu, Grig Mitrea, Alexandru Lupu si David Sandu.

Interviu cu designerul David Sandu

Cum se poziționează bijuteria de autor pe o piață extrem de aglomerată?

David Sandu: Bijuteria de autor este o nișă mai mică decât bijuteria comercială sau cea de fashion, decât accesoriile în general.

Dar trebuie să diferențiem lucrurile acestea. Cred că este o nișă mai mică și decât bijuteria marilor branduri care, cu siguranță, au o calitate minunată însă valoarea este aceea a marketingului și, în plus, vorbim despre serii nelimitate, pe când în relația cu un artist/designer vorbim fie de serii limitate fie de unicate.

În toată lumea, bijuteria comercială are întâietate, are trecere mult mai mare decât nișa bijuteriei de autor, după cum gablonțurile se vând mult mai bine decât bijuteria comercială din aur. E firesc să se întâmple așa.

De ce ați simțit nevoia unui târg de bijuterie contemporană?

David Sandu: Târgul de bijuterie contemporană este o inițiativă a curatorului și artistului Eugen Al Pann. Galeria ArtExpert are meritul de a pune împreună designerii de bijuterie contemporană care mizează pe ceea ce înseamnă excelența și în zona tehnică.

Este o coagulare a celor care se revendică din tradiția acestei meserii în planul creativ.

Cui i se adresează acest târg?

David Sandu: Jewelry Design Fair se adresează consumatorilor de artă contemporană.

Vorbim despre bijuteria de autor așa cum vorbim despre grafică, pictură sau sculptură. Există însă un privilegiu al bijuteriei de autor, acela că ea poate fi purtată, arătată, împărtășită.

E o formă socială de comuniune a unei idei la care aderi, prin achiziția unui obiect, și e o formă de comunicare - cu artistul care face lucrurile astea - în public. Nu e un lucru pe care să îl poți arăta doar acasă. Unui tablou nu poți să-i pui bretele și să umbli cu el!

Au fost tipuri de manifest de tipul acesta, colecționari care și-au luat în spinare tablourile... Asta s-a întâmplat în America, bineînțeles, țara tuturor excentricităților.

Sunt oameni care privesc arta contemporană și ca investiție. Statistic vorbind, se poate observa că orice bancă, orice fond de investiții , pe lângă investiții în industrie, imobiliare și media, dorește să aibă o felie din graficul investițional în artă contemporană. Iar o galerie nu face decât să certifice cumva , prin selecția portofoliului de artiști pe care îi reprezintă, valoarea pe termen lung a unui artist.

Jewelry Design Fair a ajuns la cea de-a treia ediție. Fiecare ediție a avut o anumită temă?

David Sandu: Până acum, nu. De data aceasta, există o temă, aleasă tot de Eugen Al Pann, care se referă - tot în ideea excelenței pentru tehnică - la definire și impunerea materialului ca fiind aurul sau îmbinarea aurului cu materiale alternative neprețioase dar într-o manieră care să vorbească despre opțiunea de a combina două tipuri de materiale antagonice, să spunem, din punctul de vedere al cutumelor foarte stricte și convenționale, pentru că autorul de bijuterie nu are nevoie de un material valoros, neapărat, sau prețios, are nevoie de idei valoroase.

Ce anume face marca unei bijuterii de design?

David Sandu: Oricine își poate da seama că în minuțiozitatea facerii unei bijuterii este o cantitate mare de efort și de atenție.

Atunci când ai o idee clară , poți să alegi niște tehnici foarte clare pentru ea. In momentul în care tehnica este exemplară , atunci ideea e bine comunicată spre privitor. Eu cred că ar trebui să integrăm demersul tehnic în discursul cultural. Nu poți să le separi. Altfel, ești ca un cățel care are niște ochi extrem de expresivi dar nu se poate exprima.

Peste tot fi idei bune, idei minunate. Văd mereu idei de invidiat, lucruri absolut fulminante care, însă, sunt ținute la un potențial minor, sunt ținute cumva îngenuncheate, dacă cel care le produce nu are acest background tehnic, pe lângă cel cultural, de înțelegere și de producere a unei idei și de susținere tehnică a ideii respective.

Cultura tehnică este la fel de importantă ca și cea vizuală, ca și Cultura scrisă cu C mare, să spunem.

Aurul, ca material de lucru, v-a pus în fața unei provocări anume?

David Sandu: Pentru mine, aurul e o provocare de dialog cu bijuteria clasică. Este o raportare la precedentele ilustre ale acestei bresle. De aceea mi-am denumit colecția „10 % peste clasic”.

E o provocare să te îmbraci în hainele vechilor maeștri, să te încalci cu papucii lor, cum se spune, și să umbli pe urmele lor spunând ceea ce ai de spus într-un fel care ține de contemporaneitate.

Cred că este o formă frumoasă de a nu nega precedentul și de a avea un dialog cu istoria acestei meserii.