"Armata și Radioul sunt două instituții credibile"

Societatea Română de Radiodifuziune este un brand emblematic al României, postul public de radio care a apărut printre primeledin Europa, grație profesorului Dragomir Hurmuzescu, cel care a reușit aducerea, în 1928, a primelor emisiuni și concerte difuzate în toată țara cu ajutorul undelor herțiene.

În cei 85 de ani de viață, Radioul a fost parte a istorei românilor, începând cu Ora veselă și cu toate emisiunile interbelice, continuând cu anunțurile de pe front venite la Ora armatei în anii războiului, supraviețuind apoi vremurilor triste de comunism.

A venit apoi eliberarea din 1989, când din nou armata a avut un rol important, începând cu anunțul „Armata e de partea poporului!”, făcut pe post de colonelul Lică Pavel și continuând cu apărarea eroică a instituției din zilele Revoluției!

În ultimele două decenii, radioul a reluat acel drum umăr la umăr cu armata, realizând transmisii din Africa și apoi, din Orientul Mijlociu.

Fie că a fost vorba despre jurnaliștii redacției Ora armatei sau despre jurnaliștii de război Radu Dobrițoiu, Mario Balint, regretatul Septimiu Roman, Cristina Dumitrescu, Cătălin Gomboș și Dana Costea-Dumăscu, cei care au petrecut ani întregi alături de militarii români în Irak și Afganistan, după 2002, dar și în Somalia și Angola, la mijlocul anilor ’90.

La momentul sărbătoririi celor 85 de ani de radio, președintele director general al Societății de Radiodifuziune Română, Ovidiu Miculescu, a acordat un interviu săptămânalului armatei, în semn de recunoaștere a contribuției celor două instituții la progresul și integritatea României.

Redactor: Domnule Ovidiu Miculescu, cum caracterizați instituția pe care o conduceți, la această importantă bornă cu numărul 85?

Ovidiu Miculescu: În acești 85 de ani, Radio România a fost parte din istoria României. A apărut în România interbelică, în 1928, Hurmuzescu a fost un personaj deasupra vremurilor, a fost un vizionar și a generat un lucru absolut extraordinar.

România a fost printre primele țări din Europa care a reușit să transmită semnal radio la distanță.

Optzeci și cinci de ani înseamnă o radiografie a momentului în care suntem acum cu succesele, cu realizările noastre, cu lucrurile pe care nu am reușit să le facem, cu procesele în care suntem implicați din punctul de vedere al upgradării programelor și al modernizării structurii și programului, pentru că, prin România Actualități, Radio România, în termeni de cotă de piață (market share), stă pe primul loc la indicatorii național, urban și București, iar în termeni de daily reach (rata estimativă zilnică a ascultătorilor și a vizitatorilor site-ului www.srr.ro) suntem pe locul al doilea, dar micșorăm diferența, deci ne apropiem de primul loc, acesta este un obiectiv.

Redactor: Proveniți din rândul jurnaliștilor de radio și televiziune, ba chiar din zona managementului de presă. Cât v-a folosit experința din zona privată în ceea ce faceți acum, cu mențiunea că este știut faptul că în foarte multe țări există deosebiri între radiourile private și cele publice?

Ovidiu Miculescu: Radioul public trebuie să fie diferit, pentru că este cel mai bun.

Această misiune publică deschide o arie de acțiune incredibilă.

Ai posibilitatea să te miști pe un palier foarte larg, să abordezi multe direcții.

Nu este vorba de cum răspundem la întrebarea Ce?, mai degrabă cum răspundem la întrebarea Cum?

Ca să putem să ne îndeplinim misiunea publică, trebuie să fim performanți, suntem performanți – devenim competitivi, câștigăm competiția – ne îndeplinim misiunea la cel mai înalt nivel.

În viața privată, competiția este foarte dură. Am învățat multe, dar trecerea din zona privată pentru mine a fost foarte grea.

Acest organism extrem de puternic ridică o mare problemă pentru competitorii din piață pentru că, totuși, vorbim despre 14 canale, în termenii dumneavoastră, o baterie cu foarte multe guri de foc.

Trebuie să ne cunoaștem ascultătorii, ce vor, ce-și doresc, când ascultă, cum ascultă, pe zone acoperim toată țara, avem și posturile regionale.

Repet, Radioul este o industrie, nu un hobby, știm exact percepția ascultătorilor astăzi, știm cum ne privesc și independent, dar și în raport cu celelalte posturi de radio.

Lumea nu mai are timp, trebuie să fim vii, documentați, talentați, inteligenți și, nu în ultimul rând, eleganți.

Redactor: Colaborarea radioului cu armata este de notorietate și a început, în 1940, în vremuri de mare cumpănă, cu doar aproximativ o lună înainte de Dictatul de la Viena. Cum vedeți astăzi această colaborare, nu atât prin prisma emisiunilor pe care le realizează Armata și pe care dumneavoastră le găzduiți, ci prin prisma conceptului de siguranță națională?

Ovidiu Miculescu: Radio România a avut o colaborare de succes cu Armata României în cele mai dificile perioade din istoria postbelică.

Atât în Afganistan, cât și în Irak am fost alături, prin reporterii noștri din prima linie, la eforturile de integrare în NATO.

Corespondenții Radio România sunt singurii jurnaliști români care au acționat, sub drapelul României, în cadrul eforturilor de integrare euro-atlantică.

Fie că este vorba de Afganistan, în 2002, fie că este vorba de Irak – întreaga misiune – noi am fost acolo, cu trupele românești.

Nu am căutat senzaționalul pentru că ne-am fi pierdut notorietatea și credibilitatea.

Am avut reporteri răniți în timpul acestor misiuni jurnalistice sau care au simțit fiorul rece al amenințărilor reprezentate de atacuri cu rachete sau cu dispozitive explozive improvizate.

Am fost alături, umăr la umăr, Radio România și Armata României, într-un efort național de reprezentare.

Nicio altă instituție de presă nu a riscat atât de mult și nu a fost atât de aproape de armată în ultimii 20 de ani.

Reporterii noștri au fost acceptați inclusiv de trupele americane, britanice și italiene, ceea ce a subliniat credibilitatea instituției pe care o reprezentau acolo, în linia întâi.

Mai mult, atunci când a fost nevoie, cum s-a întâmplat în Afganistan, în 2002, Radio România a emis pe unde scurte în mod special pentru a fi auzit de militarii români din Kandahar.

Era o perioadă extrem de dificilă când militarii din acel deșert, din linia întâi, nu aveau legătura cu țara.

Nici prin telefon, nici prin internet, nici prin televiziune prin satelit...

În acea vară fierbinte pentru Armata României aflată în Afganistan, Radio România Internațional și-a modificat orele de emisie pe spatiul Extremului Orient, astfel încât, în Kandahar, trupele românești puteau recepționa cu autostația militară, timp de două ore, programele Radio România.

Emisia era preluată, în fiecare dimineață, în direct prin stația de amplificare din tabăra militară românească și, într-un timp scurt, ne-am modificat programul astfel încât militarii români recepționau mesaje de la familiile din țară prin intermediul acestui canal de comunicare unic, reprezentat de Radio România Internațional.

În paralel, informațiile corespondentului nostru erau difuzate zilnic de Radio România Actualități, închizând legătura spre țară cu trupele românești aflate în linia întâi.

Armata și Radioul sunt două instituții credibile, într-un mediu facil, neserios, schimbător și, până la urmă, suntem aproape forțați să mergem împreună.

În general, decizi să lucrezi cu parteneri de aceeași categorie, serioși, de cuvânt, organizați, disciplinați, mai ales pentru momente complicate.

Structura, în momente dificile, se susține pe câțiva piloni, or, Radioul a demonstrat că este pregătit din acest punct de vedere!

Avem o colaborare foarte bună și este obligatoriu să existe.

În ultima perioadă, slotul de emisiune militară a fost upgradat, a devenit mai alert, mai interesant.

Redactor: Radioul public are și o importantă componentă culturală despre care aș vrea să ne vorbiți.

Ovidiu Miculescu: Sunt multe de spus despre Radio România. Vorbim și despre Radio România Chișinău – e acolo în fiecare zi, informează corect despre ceea ce se întâmplă în România și în Republica Moldova, promovează valorile comune.

Tot la componenta culturală trebuie să amintim orchestrele și corurile radio care performează extraordinar, dar și Târgul Gaudeamus într-o eră a digitalului – care anul trecut a adus spre carte peste 40.000 de oameni pe zi.

Deja Duelul Viorilor este un brand, vorbim depre Vioara lui Enescu la sate, oameni de la sate care vin la Căminul cultural și stau hipnotizați câte o oră, o oră jumătate, Pianul Călător – după modelul lui Liszt, știți că marele compozitor când făcea concerte existau puține piane și el mergea cu pianul, noi mergem cu acest pian prin orașe mai mici, unde nu se întâmplă nimic.

La finalul turneului, lăsăm pianul pentru un an sau doi, cu condiția ca în jurul acelui pian să se întâmple ceva, un eveniment.

Sunt multe proiecte: Cinci minute de muzică clasică, Flautul de Aur, Ora de educație teatrală, muzicală, Revista Muzicală, Revista Teatrală.

Ele sunt îmbunătățite permanent și sunt sprijinite de o platformă online.

Există trei paliere – online, onair, offair – dar trebuie să fie foarte atent coordonate pentru că se suțin unul pe altul, plus că publicul tânăr pe care ni-l dorim alături într-o mai mare măsură este foarte prezent online.

Încercăm să fim performanți, bine organizați, încercăm să gestionăm banul public într-un mod eficient.

Pe aceste coordonate – stabilitate financiară și audiență – Radio România stă serios pe picioarele sale.

Sunt convins că Radio România trebuie să alerge mai repede, să dea mai mult publicului care ne finanțează, să fim mai dedicați acestei misiuni publice, să gestionăm corect banii primiți, în beneficiul ascultătorilor pe care îi respectăm și le mulțumim pentrusprijinul pe care ni-l acordă.

Relația noastră cu publicul ascultător este una prioritară.

Publicul nu-l punem în balanță cu nimeni.

Aici suntem părtinitori.

Pe primul loc este publicul. La el ne raportăm, doar el contează!

Interviu realizat de locotenentul-colonel Cristian Dumitrașcu