Acordul cu FMI, "singura variantă viabilă"

Declaraţia de presă a preşedintelui Traian Băsescu, făcută la Palatul Cotroceni, după întâlnirea cu sindicatele şi patronatele.

Traian Băsescu: Declaraţia mea de astăzi este generată de nevoia de a clarifica motivele întâlnirii de astăzi de la Palatul Parlamentului, dar şi poziţia mea cu privire la cele discutate astăzi.

De asemenea faptul că foarte mulţi neparticipanţi îşi dau cu părerea mă obligă la o clarificare, având în vedere că românii au nevoie şi de adevăr, până la urmă, şi nu numai de minciuna celor foarte interesaţi în desolidarizarea românilor faţă de situaţia actuală, pentru că aşa au fost obişnuiţi, să le fie bine, şi-au făcut averi, s-au îmbogăţit în perioade tulburi.

Deci întâlnirea de astăzi a fost generată de solicitarea tututor centralelor sindicale, făcută la întâlnirea pe care am avut-o duminică la Cotroceni.

Atunci s-a solicitat o discuţie între sindicate, guvern, patronat, partide politice, cu medierea sau moderarea Preşedinţiei.

Probabil din motive tehnice, sindicatele au rugat instituţia prezidenţială să adreseze invitaţiile.

Deci nu a fost o întâlnire generată de Preşedinţie, nici nu a avut ca obiectiv nimic altceva decât dezbaterea proiectului de acord cu FMI.

Vreau să vă spun că am observat foarte mulţi care spun de ce nu s-a discutat înainte.

Ce să se discute înainte? Eu am lansat în dezbatere către toţi cei interesaţi proiectul de acord cu FMI, Banca Mondială şi UE imediat ce acesta a fost tradus.

Încă de ieri, am transmis pe e-mail traducerea proiectului de acord către toţi cei care au participat.

Unii le-au primit chiar astăzi, înainte de începerea discuţiilor.

În ceea ce mă priveşte, susţin fără rezerve că soluţia adoptată în proiectul de acord cu Fondul, Banca Mondială şi UE este cea mai bună soluţie pe care România o putea adopta în acest moment.

Am să argumentez şi ce a stat la baza acestei soluţii. În primul rând, cifrele economice.

Văd că toată lumea dă soluţii, partidele se reped să îşi anunţe la televizor soluţiile, dar nu sunt susţinute de cifre soluţiile lor.

De aceea, pe aceşti diletanţi îi consider nişte promotori ai dezinformării românilor.

Atunci când voi vedea soluţii argumentate cu cifre, predictibile, pornind de la realităţile noastre economice, bazate tot pe cifre, le voi considera soluţii alternative.

Până atunci, rămân doar cele două alternative discutate cu Fondul: creşterea fiscalităţii, în paralel cu reducerea cu 20% a salariilor bugetarilor, sau, cea adoptată de noi, blocarea oricărei creşteri de fiscalitate şi reduceri de cheltuieli în interiorul bugetului de stat şi al bugetului de asigurări sociale.

Eu am sesizat astăzi o nuanţă care, de altfel, a şi generat reacţia mea de a-i anunţa pe toţi participanţii că Preşedinţia nu mai participă la un astfel de format.

Era nuanţa că Guvernul şi Preşedinţia au luat măsuri împotriva românilor.

Resping categoric o astfel de abordare. Soluţia pe care eu şi guvernul au propus-o românilor este o soluţie care reflectă ceea ce poate România acum şi o alternativă la creşterea rapidă a gradului de îndatorare a ţării.

Am să mai fac o menţiune care, poate, nu place: este şi soluţia de a recupera ceea ce s-a consumat fără acoperire în producţie sau productivitate, în perioada 2007-2008.

Noi toţi am ştiut atunci că avem salarii mai mari decât creşterea de producţie şi productivitate, că avem pensii mai mari decât fondul pe care-l realizam, destinat plăţii pensiilor.

Atunci am avertizat - şi când creşteau salariile în veselie şi când au crescut pensiile - că vom ajunge la nesustenabilitate.

Nu mă bucur că am avut dreptate, dar nu avem altă soluţie.

Alternativa la aceste măsuri este continuarea spiralei împrumuturilor.

Împrumuturile vor ajunge repede să sufoce orice şansă de dezvoltare a României.

De asemenea, o spun responsabil, pe un mediu european în care tot mai multe ţări intră în dificultate, trebuie să vedem şi de ce intră.

Şi vă rog să priviţi că intră în dificultate acele ţări care au datorii mari.

Am observat acest lucru şi aceasta a fost motivaţia pentru care, împreună cu guvernul, cu guvernatorul Băncii Naţionale şi cu experţi ai Băncii Naţionale, am stabilit că soluţia corectă este să diminuăm spirala împrumuturilor pentru consum.

Sigur că nu rezolvăm integral problema anul acesta.

Va trebui să se ia măsuri în continuare de creştere a veniturilor, prin diminuarea evaziunii fiscale, prin lărgirea bazei de impozitare.

Dar acum trebuie să acţionăm imediat.

Unii spun de ce nu s-a făcut de anul trecut. Probabil, uită că ultimul trimestru al anului 2009 a fost un an de criză politică.

Meritul politicilor guvernamentale de anul trecut este doar acela - dacă este un merit neînsemnat - că a stopat spirala creşterii cheltuielilor din bugetul de stat.

Sigur, nu voi enumera toate măsurile care trebuie pregătite pentru anul 2011, pentru a creşte veniturile în bugetul de stat.

Dar acum acestea sunt măsurile pe care le putem lua imediat, pentru a preveni îndatorarea tot mai mare a ţării.

Urmarea abordărilor pe care le-au avut centralele sindicale, că poziţia ar fi împotriva românilor, nu numai că reacţionez categoric împotriva unei astfel de atitudini, dar am decis, împreună cu primul-ministru - şi susţin punctul de vedere al primului-ministru că scrisoarea către FMI să nu fie adoptată de guvern decât dacă are avizul CES, Consiliul Economic s Social, unde se întâlnesc guvern, patronate şi sindicate.

Dacă de acolo uies soluţii mai bune decât cea pe care guvernul o rpopune acum prin scrisoarea către Fond, m-aş bucura, dar trebuie să fie soluţii prin care să încercăm să ne apropiem de a cheltui atât cât producem.

Cu cât ne desprindem de această realitate, de a cheltui mai mult decât producem, cu atât ne va fi mai greu în următorii doi-trei ani.

Putem să ajungem în situaţia de a fi salvaţi, cum este Grecia sau cum ar putea fi alte ţări ale UE pentru care s-a constituit deja fondul de intervenţie de 750 de miliarde de euro. Ce propun eu românilor este să anu ajungem acolo.

Cu cât întârziem astfel de măsuri, cu atât ele vor fi mai grele.

Vreau să ştiţi că şi acest nivel încă acceptabil de îndatorare pe care îl are România este un nivel care ne reduce libertatea de acţiune.

De aceea eu insist pentru măsuri interne s nu pentru crearea premizelor pentru ca şi în continurae să împrumutăm bani.

Şi o să vă dau un exemplu pe care vă rog să-l trataţi responsabil pentru că este simplu, aici sunt cifre:

Dacă noi implementăm programul pe care l-am convenit cu Fondul de reducere a cheltuielilor bugetului de stat vom rămâne cu un deficit de 6,8% anul acesta.

Vom avea acord cu FMI şi dincolo de.., nu dau o cifră exactă, dar aproximativ trei milirade pe care-i mai primi până la sfărşitul anului de la Fond si de la UE ar mai trebui să împrumutăm de pe piaţă diferenţa până la 8,8 miliarde, asta înseamnă deficit de 6,8 procente din PIB.

Deci ar trebui să mai împrumutăm încă circa cinci miliarde de euro, dar în condiţii de acord cu FMI. În cazul în care nu avem un acord cu FMI, am auzit şi aceasţă teorie lansată, deficitul bugetului de stat în acest an, deci consumăm mai mult decât producem, ar fi 11,7 miliarde, asta înseamnă 91% deficit.

Şi rog atunci pe oamenii veseli din politică, din presă, din lumea sindicală, din lumea de afaceri să spună cum ar putea să împrumute România 11,7 miliarde de euro pentru a-şi acoperii deficitul în condiţii fară acord cu Fondul?

Eu vă asigur că nu am putea să împrumutăm prea mult şi asta ar însemna să începem imediat să nu mai plătim, nu să reducem, să nu mai plătim salarii şi pensii.

Am avertizat încă din campanie, campania prezidenţială, că avem nevoie de reforma statului, de restructurarea statului şi a cheltuielilor statului, de faptul că avem un stat care ne costă prea mult. N-am amăgit pe nimeni în campanie.

Acum, însă susţin cu toată tăria că trebuie să facem acest lucru. Acum este cel mai mic cost pe care-l putem suporta.

Cu cât întârziem, cu atât costurile pentru români vor fi mai mari şi întrebarea mea rămâne:

Cum am putea împrumuta 11,7 miliarde de euro până la sfârşitul anului pentru a ne finanţa nevoile de a plăti pensii şi salarii?

Este o întrebare pe care o pun în modul cel mai onest şi care sper să fie pusă tuturor acelora care anunţă soluţii enunţând pur şi simplu idei fără să le susţină cu cifre, fără să le susţină cu adevăr.

Repet, am convingerea că această furibundă campanie vizează în primul rând crearea de dezordine.

Sunt foarte mulţi care doresc să revină la perioada anilor '90 când s-au îmbogăţit din dezordine.

Eu cer rigoare şi abordarea soluţiilor care pot face din România în continuare o ţară cu şanse, care-şi stabileşte singură destinul şi nu o ţară sufocată de datorii care să ajungă să fie salvată condiţionat.

V-am dat exemplu şi această mică datorie cât de dependenţi ne face de piaţă, existenţa sau nu a acordului cu Fondul, capacitatea noastră de a ne asigura resursele bugetare de care avem nevoie pentru a ne acoperi cheltuielile dacă nu am avea un acord cu Fondul si, sigur, un acord cu Fondul nu poate fi decât în două variante: ori creştere de venituri, ori reducere de cheltuieli.

Fondul nu-i Armata Salvării, nu face cadouri, iar ce vă propun eu acum şi ce le propun românilor este ca împreună să ieşim din dificultate cu asumarea de sacrificii de la preşedinte până la cel mai neînsemnat funcţionar şi nu cu lozinci.

Nu ne scoate din dificultate nici o lozincă.

Nu ne iartă de iresponsabilitatea cheltuielilor din 2007-2008 nimeni.

Acesta este mesajul pe care eu am dorit să-l transmit.

Consider că prin conţinutul scrisorii bazată, repet, pe cifre, pe consultarea celor mai autorizate institituţii din România cu privire la abordarea pe care s-o avem, deci prin conţinutul scrisorii eu am făcut o ofertă corectă românilor.

O soluţie alternativă, dacă va fi adusă în discuţie, poate să fie.

Eu nu-mi însuşesc decât soluţia corectă.

Vă mulţumesc mult.