Noi reforme în sectorul bancar al UE

De la începutul crizei financiare - care a fost pusă, mai mult sau mai puţin oficial, pe seama politicilor imprudente ale băncilor, Uniunea Europeană şi statele membre s-au angajat să revizuiască complet mecanismele de reglementare şi supraveghere bancară.

Astfel, în ultimii 5 ani au fost iniţiate şi implementate numeroase măsuri, care să reducă impactul eventualelor falimente bancare asupra clienţilor, cu scopul de a crea un sistem financiar mai sigur, mai solid, mai transparent şi mai responsabil, care să fie pus cu adevărat în slujba economiei europene şi a societăţii în ansamblu.

Tot acest demers implică foarte multă responsabilitate din partea liderilor europeni, în condiţiile unui sector bancar european de dimensiuni impresionante – evaluat în valoare absolută de 42,9 trilioane de euro, iar în termeni relativi la aproximativ 350 % din PIB-ul Uniunii – şi cu activităţi transfrontaliere complexe, în numeroase ţări ale lumii, şi nu numai în Europa.

Audio: Noi reforme în sectorul bancar al UE.

Miniştrii de Finanţe din statele membre ale Uniunii Europene au aprobat, luna trecută, un proiect normativ complex, menit să evite o nouă criză în zona euro şi să protejeze sistemul bancar, dar mai ales consumatorul european de şocurile viitoare.

Acordul va permite crearea unui mecanism unic, care să gestioneze problemele legate de un posibil faliment al unor bănci din zona euro.

Este cel de-al doilea pilon al uniunii bancare, care ar trebui să permită sectorului financiar al statelor din zona euro să evite influenţa crizelor bancare.

Primul pilon - supervizarea unică a băncilor, încredinţată Băncii Centrale Europene - va intra în vigoare la sfârşitul anului viitor.

Propunerea Comisiei, de miercuri, se referă la măsuri care să prevină falimentul băncilor foarte mari.

Acestea urmăresc, între altele: să garanteze că băncile nu devin prea mari, prea complexe sau interconectate, ceea ce le-ar putea creşte riscul de faliment; să reducă conflictele de interese din interiorul grupurilor bancare, usurând astfel gestionarea şi supravegherea băncilor; să garanteze că băncile nu vor mai avea permisiunea de a-şi extinde artificial activităţile riscante sau de a desfăşura acţiuni care depăşesc cadrul bancar de bază.