INTEGRAL Secretarul de stat la MAE, Luca Niculescu, la Serviciul de noapte

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂȚI (19 decembrie, ora 00:05) - Emisiunea "Serviciul de noapte" - Realizator: Maria Țoghină

Bun regăsit, dragi prieteni! România are șansa de a-și îndeplini în următorii doi-trei ani unul dintre obiectivele majore de politică externă: aderarea la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, una dintre cele mai prestigioase și elitiste organizații la nivel global.

Despre foaia de parcurs a procesului de aderare, responsabilități și oportunități discutăm cu invitatul acestei nopți. Luca Niculescu este secretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe și coordonator național pentru procesul de aderare a României la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică din septembrie 2022.

Anterior, în perioada 2016-2022, a fost ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Franța, Principatul Monaco și Principatul Andorra. Din această funcție a reprezentat, de asemenea, România în relația cu organizațiile internaționale cu sediul la Paris, în special OCDE și Organizația Internațională a Francofoniei, dar a fost și președinte al Grupului ambasadorilor francofoni din Franța între 2019-2022.

Până în 2016, Luca Niculescu a fost jurnalist, redactor-șef al postului de radio RFI România, precum și realizator de emisiuni la mai multe televiziuni: Money Channel, TVR 1, Digi 24. Specializat în relații internaționale, a semnat o rubrică săptămânal în "Dilema Veche" mai mulți ani. A fost în același timp și corespondent permanent în România pentru mass-media din Franța.

A absolvit cursurile facultății de jurnalism și științele comunicării din cadrul Universității din București, dar și un master în jurnalism european la Centrul Universitar pentru Jurnalism din Strasbourg, în anul 1996.

Pentru activitatea sa a fost distins cu numeroase premii, dintre care amintesc: Legiunea de Onoare în grad de Comandor, conferită de președintele Republicii Franceze anul acesta; Crucea Regală a României conferită de Majestatea Sa, Custodele Coroanei acum un an; Ordinul Artelor și Literelor în grad de Comandor, decernat de Ministerul Francez al Culturii în 2019, iar în 2015 Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, decernat de președintele României postului RFI România.

În anul 2010, Luca Niculescu a fost desemnat de către Institutul European din România jurnalistul european al anului, iar în anii 2008 și 2011, a obținut premiul "Asociației Profesioniștilor de Televiziune din România" pentru cel mai bun talk-show. Bună seara și bun venit la "Serviciul de noapte", domnule ambasador Luca Niculescu!

Luca Niculescu: Bună seara, doamna Ţoghină! Vă mulțumesc foarte mult pentru această ocazie de a discuta preț de aproape două ore și mai ales de a discuta într-un studio de radio. După cum știți, după cum aţi spus-o, radioul este prima mea iubire. Am făcut radio timp de aproape două decenii și jumătate. Au lipsit câteva luni ca să nu fie două decenii și jumătate. Şi spuneam la un moment dat, am făcut o postare astăzi pe Facebook în care spuneam cât de mult îmi plac emisiunile de radio nocturne, cele de noapte, ca cea pe care o faceți dumneavoastră, pentru că te simți foarte aproape de ascultător, parcă ești doar tu cu el. Nu știi unde te ascultă, dacă este acasă, înainte să se culce, dacă este în mașină, în drum spre casă, mai ales că acum este Crăciunul, dacă este, nu știu, la volanul vreunui TIR care se plimbă pe șoselele României, dacă este în străinătate, că acum se ascultă mult pe internet, dacă este la Londra, la Paris, la Washington. Deci este...

Realizator: O să fim surprinși, pentru că îi invităm să ne și sune înainte de a intra în dialogul nostru care vizează intrarea României în Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. Le reamintesc ascultătorilor că avem două numere de telefon la dispoziție și ne pot suna pentru a interveni în direct 021.312.10.54 sau 021.312.36.44. De asemenea, ne pot trimite mesaje scrise prin intermediul WhatsApp la numărul 0748.88.77.66, dar și pe pagina de Facebook România Actualități, acolo unde ne pot urmări live video, pentru că, iată, radioul nu mai este de mult doar radio clasic, așa cum era la începutul anilor '90, când am debutat amândoi în aceeași perioadă în radio, chiar dacă în două radiouri diferite, atunci era only radio, acum avem și o componentă vizuală.

Luca Niculescu: Așa este, așa este.

Realizator: Vorbim despre visual radio...

Luca Niculescu: ...și nu știi dacă să te bucuri sau nu, adică sigur că, pe de o parte, ai câștigat ceva, pe de altă parte, era foarte bine, puteai să vii în studioul de radio cum voiai, aveai doar un tricou pe tine, erai bărbierit...

Realizator: Sau nu...

Luca Niculescu: ... acum trebuie să fim la fel de... aproape la fel de prezentabili ca la televiziune. Mi-am permis să-mi dau totuși haina jos și cravata, pentru că este un studio foarte călduros.

Realizator: Este un studio călduros și pentru că este un dialog atât de formal cât poate fi el la miezul nopții. Adică să nu-l încărcăm cu și mai mult formalism decât este cazul, mai ales că ascultătorii noștri sunt obișnuiți ca noaptea să discutăm mai relaxat despre lucruri, de altfel, foarte importante, din dorința de a le explica anumite chestiuni de interes, spun eu, major pentru toți românii și care, pe parcursul zilei, din cauza cronometrului și dinamicii zilei, nu le putem aborda într-un spațiu atât de de larg și de generos. A trecut ceva timp, aproape doi ani de la decizia OCDE de deschidere a discuțiilor de aderare cu România. Aș vrea să ne amintim puțin acea perioadă, care, într-un fel sau altul, pe mulți, aici, la București, i-a surprins, pe mulți dintre cei care nu se ocupau de acest dosar, de această problematică. Pe atunci erați ambasadorul României la Paris. Sunt curioasă dacă vă amintiți acea zi și cum a fost acea zi pentru dvs.

Luca Niculescu: Sincer, îmi amintesc ca și cum ar fi fost ieri, pentru că aderarea la OCDE pentru România este probabil, sau hai să vă spun probabil, cu siguranță, cel mai important proiect strategic care îl are țara noastră în clipa de față. După aderarea la NATO și la Uniunea Europeană, OCDE - Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică - și probabil că vom discuta despre ce înseamnă ea și de ce dorim să aderăm, deci OCDE reprezintă cea de-a treia ancoră puternică, solidă către lumea în care vrem să fim, o lume a democrației, o lume a valorilor, o lume a economiilor de piață deschise și transparente, o lume a prosperității. Și mai sunt și alte atribute, multe, pe care aș putea să le citez în această seară. Îmi amintesc, eram pe 25 ianuarie anul trecut, era ora 16:00, eram la mine în birou, la Paris, o zi de iarnă pariziană, cam cum e... cam cum a fost astăzi la București, deși, nu, era mai mai întunecat afară. Evident că nu mă gândeam la cum e starea vremii, ci mă gândeam la ce se întâmplă la câțiva kilometri de locul în care mă aflam. Pentru că în birourile OCDE, în saloanele OCDE, avea loc reuniunea Consiliului organizației, adică locul, reuniunea în care se adunau cei 38 de ambasadori membri din țările membre ale OCDE. Iar pe ordinea de zi figura tocmai deschiderea procesului de aderare la organizație. Nu era pentru prima oară când se întâmplă asta, mai fusese acest subiect pe ordinea de zi de multă vreme...

Realizator: De-a lungul anilor.

Luca Niculescu: ... de-a lungul anilor și mereu se întâmpla ceva și procesul nu începea, pentru că e nevoie de consens, e nevoie de unanimitatea celor 38 de state membre pentru a începe procesul de aderare; și vedem câteodată cât de greu e de obținut această unanimitate și în alte instanțe, unde suntem poate și mai apropiați, și noi încercam atunci să ne gândim de câte ori mai figurase punctul pe agendă, și eram cu colega mea care se ocupa de dosar, cu dna. Buțu, eram cu optimism, dar cu un optimism rezervat; și aveam câteva elemente care ne făceau să fim mai optimiști decât în alte dăți, venise un nou secretar general al organizației, australianul Mathias Cormann, care este și acum secretar general, și care își făcuse din extindere o prioritate. Organizația nu se mai extinsese de multă vreme și eram deja șase țări candidate. Iar la ora, țin minte și acum, era la ora 16:14 primesc o notificare pe telefon, pe whatsapp, de la unul din ambasadorii OCDE care era în sala de consiliu și care mi-a spus cam așa: nu deschide încă șampania, dar sper că o ai la rece. Am abordat...

Realizator: O bem împreună.

Luca Niculescu: ... am abordat punctul extinderii, toți ambasadori iau cuvântul și toți până acum susțin să începem, te țin la curent. Iar o oră mai târziu am primit chiar un mesaj de la secretarul general al OCDE, Mathias Cormann, care a spus: gata, s-a făcut, a început, felicitări, vă scriu mai puțin oficial. Am și acum, evident, toate acele mesaje. Am informat imediat la București.

Realizator: Care a fost reacția la București, a fost o surpriză?

Luca Niculescu: Îi anunțaserăm, anunțasem oficialii români că este posibil... dar mai făcusem de câteva ori, dar să nu fie pe nepregătite. L-am anunțat pe dl. președinte, evident, pe prim-ministru, pe ministrul de externe, toate autoritățile care aveau responsabilitate în dosar, am dat vestea în ambasadă, și am început să țopăim, să ne pupăm, să ne îmbrățișăm. Pentru că este o veste pe care o așteptam practic de 18 ani. Deci, noi, România, în 2004, a depus pentru prima oară cererea de aderare, în 2012 a revenit din nou, pe urmă 2016, 2017, 2018, în fiecare an practic s-a...

Realizator: Ați fost jurnalist specializat pe politică externă și atunci probabil că nu erați la primul contact cu această organizație. Totuși, cum ați aflat de OCDE și cum a existat această apropiere? Pentru că a fost un dosar pe care l-ați urmărit în mod special atunci când ați fost la Paris.

Luca Niculescu: Da, pentru că, e amuzant cum l-am descoperit, pentru că, după cum știți și după cum ați spus, am fost jurnalist până în decembrie 2015, iar în ianuarie 2016 am plecat ambasador la Paris. Totuși, e o schimbare destul de mare atât de profesie, cât și de destin. La un moment dat, cunoșteam Franța destul de bine, pentru că, așa cum ați spus, am lucrat la Radio France International. Dar una este să fii ziarist, observator, alta e să devii ambasador și să te ocupi de o relație atât de importantă, o relație strategică, așa cum are România și Franța. Și când ajung la ambasadă în ziua de 15-16 ianuarie 2016, colegul meu numărul doi domnul Oleg Ungureanu îmi prezintă pe toți colegii. Și fiecare coleg din ambasadă are câte un dosar repartizat. Unul se ocupă de relația bilaterală cu Franța, altul se ocupă de relațiile, nu știu, în lumea africană a Franței, alții... fiecare are un dosar special. Și îmi prezintă o colegă, pe dna. Alina Husar, îmi amintesc foarte bine, spune: ea ocupă de OCDE. Și eu zic: foarte bine, și ce caută aici? Și zis: păi, OCDE este o organizație - știam ce OCDE-ul, doar că în fracțiunea aceea de secundă...

Realizator: Nu cadra cu ambasada României la Paris.

Luca Niculescu: ... n-am legat OCDE... /.../... Și, evident, mi-am dat seama imediat, aveam și notele cu care venisem de la București, și așa am descoperit OCDE-ul. Imediat sau destul de repede după ce am ajuns m-am dus să mă prezint secretarului general al organizației, dl. Angel Gurría, era un mexican atunci, și mi-am dat seama, încet, încet, de cât de importantă este această organizație, de câte lucruri bune face, de cât de angajată este deja România în dialogul cu organizația, pentru că, chiar dacă nu eram membri, erau multe instituții din România, ministere care lucrau deja cu această organizație, beneficiau de expertiza ei, și mi-am făcut din aderarea la OCDE una dintre principalele priorități. Nu a fost a mea, este o prioritate a României de multă vreme, și am fost acolo printre cei care au împins; și vă dați seama că de fericit am fost în acea zi de 25 ianuarie 2022. S-a mai întâmplat ceva interesant, trei zile după aceea, secretarul general al organizației a venit de la București, Mathias Cormann a venit la București. Era o vină prevăzută de multă, multă vreme, pentru că OCDE-ul lansa studiul economic al României atunci și la fiecare lansare de studiu secretarul general venea atunci. Doar că, întâmplându-se chiar la trei zile după începerea procesului de aderare, a fost după primirea invitației pentru aderare, a fost o coincidență mai mult decât fericită. A fost foarte, foarte frumos, un moment extrem de emoționant; și de atunci am început să lucrăm extrem de mult.

Realizator: O să revenim la acest proces, dar luăm o pauză muzicală. Rămâneți pe recepție, pentru că vom continua dialogul cu dl. ambasador Luca Niculescu, imediat după o pauză muzicală.

Video: Serviciul de noapte cu Maria Țoghină, ediția 18/19 decembrie 2023

*

Realizator: Am revenit în direct. Vă reamintesc, invitatul nopții este Excelența Sa, domnul ambasador Luca Niculescu. 021.312.10.54 sau 021.312.36.44 sunt cele două numere de telefon la care ne puteți suna. Mesajele scrise le puteți trimite prin intermediul WhatsAapp la 0748.88.77.66, dar și pe pagina de Facebook România Actualități, unde ne puteți urmări live video. Rămânem la prezent, ca să spunem așa și sunt curioasă care este în momentul de față stadiul acestui proces de aderare la OCDE, după care mai detaliem, ne ducem și iarăşi spre trecut, privim și spre viitor.

Luca Niculescu: Da, în primul rând mulțumesc pentru această melodie care potrivește foarte bine!

Realizator: Alexandru Andrieş, "Cea mai frumoasă zi".

Luca Niculescu: Alexandru Andrieş, "Cea mai frumoasă zi", cred că este în top trei al melodiilor mele preferate din muzica românească și da, s-a potrivit pentru acea zi de 25 ianuarie care cu siguranță a fost una dintre cele mai frumoase zile din viața mea. Stăm bine, ca să vă răspund foarte pe scurt. Poate, vă spun două-trei cuvinte despre ce înseamnă această organizație, pentru că noi știm că vorbim despre ea și de ce vrem să aderăm la ea, că este totuși, am spus după NATO și Uniunea Europeană, este al treilea obiectiv major al României. Este o organizație care are ca motto și cred că motto-ul explică mult din ce face această organizație, politici mai bune pentru vieți mai bune. Deci, lucrează la elaborarea unor politici mai bune pentru o viață mai bună, promovează prosperitatea, egalitatea, oportunitățile, bunăstarea pentru toţi. Unii o definesc, dar sunt din ce în ce mai puțini care definesc ca pe un club al bogaților. Sunt 38 de sate cele mai dezvoltate din lume.

Realizator: Fiecare cu amintirile din copilărie, ca să spun așa, 30 de state sau 38 de sate cele mai bogate, eu mă duceam cu gândul cu bunăstare, prosperitate pentru toți, mă duceam cu gândul la o cu totul altă definiție. Parcă oarecum vedeam definiția socialismului, ca să spun așa, o societate mai bună pentru toată lumea, multilateral dezvoltată.

Luca Niculescu: Socialismul poate era bun, nu cel pe care l-am cunoscut noi...

Realizator: Nu era bun.

Luca Niculescu: Nu era, și nu era socialism ce am cunoscut noi atunci. Noi am cunoscut o...

Realizator: O dictatură.

Luca Niculescu: Înainte de '89 am cunoscut o dictatură și pe care puteai să o îmbraci în ce cuvinte voiai, tot disctatură era. Dar, nu, OCDE-ul este o organizație foarte serioasă, pentru că de aceea vor să intre atâtea țări în ea, după cum spuneam acum suntem șase țări candidate și care are specialiști foarte buni și care cu asta se ocupă, să elaboreze politici pentru a face ca viețile oamenilor să fie mai bune în toate domeniile pe care ni le putem imagina, în toate domeniile.

Realizator: Într-un fel sau altul, ar trebui să gândim în felul următor: că, noi, toți românii, ar trebui să fim interesați de succesul acestui demers, tocmai pentru ca nouă să ne fie mai bine, să trăim mai bine./rpatulea/ilapadat

Luca Niculescu: Exact. Dacă şi, de fapt, nu dacă...

Realizator: Când.

Luca Niculescu: Când vom intra în OCDE...

Realizator: Cu cât mai repede....

Luca Niculescu: ...viața românilor se va îmbunătăți, vor veni mai mult investiții în țară, pentru că e o organizație în care se află mai multe țări europene, dar și țări din America de Nord și America de Sud, câteva țări din Asia, Coreea de Sud, Japonia, Australia, Noua Zeelandă, câteva țări din America Latină și sunt țări precum Turcia, țări precum Israelul. Vom fi la masă cu toate aceste state, evident, sunt Statele Unite, Canada. Învățăm unii de la alții și, după cum ziceam, vor fi mai multe investiții, vom fi pe o altă, vom avea o altă vizibilitate la nivel mondial, vor intra mai mulți bani în țară, va crește ratingul de țară. Deci acestea sunt efectele pe termen scurt, cele pe care le vor remarca românii destul de repede. Apoi sunt și alte beneficii, foarte, foarte importante, expertiza OCDE. Deci OCDE este cel mai bun furnizor de exemple de politici publice din lume, au expertiză, cea mai bună expertiză pe aproape toate domeniile. Schimb de bune practici, pentru că iar este foarte important faptul că experții români vor sta de vorbă cu experții din statele OCDE. Mai înseamnă accesul la cele mai bune date și statistici din lume. OCDE este cea mai mare bază de date și de statistici, toate politicile pe care le propun se bazează pe fapte, pe date, pe statistici. Nu sunt politici inventate în funcție de buna sau proasta dispoziție a vreunui lider. Și mai este ceva important. România va participa la elaborarea unor standarde după care funcționează omenirea. Adică noi știm că aproape o bună parte din legislația românească reprezintă transpunerea unor directive, care sunt adoptate la Uniunea Europeană, dar o bună parte dintre acele directive sunt gândite înainte, la OCDE. Era o rubrică, dacă vă amintiți, în Academia Caţavencu, prin anii '90, să numea ”Gândire cu premeditare”. Ei, OCDE este o organizație care gândește cu premeditare. Principii care azi sunt aplicate în multe părți, în multe țări au fost gândite acum 30-40 de ani la OCDE. Unul dintre ele este poluatorul plătește, pe care îl știm toți acum și care este aplicat în foarte, foarte multe țări. A fost gândit în anii '70 la OCDE. Deci faptul că vom fi încă de la început în procesul de gândire pentru niște standarde care după aceea ni se vor aplica și nouă aş spune că este foarte bine. Vom fi acolo, vom gândi alături de ei. Este mașina de gândit a lumii, dacă doriți.

Realizator: Îi salutăm și noi pe ascultătorii care ne urmăresc, fie pe frecvențele Radio România Actualități, fie pe pagina de Facebook România Actualități. /.../ ne scrie că intrarea țării noastre în OCDE reprezintă un lucru foarte important și că, din păcate, de exemplu, la televiziuni se vorbește prea puțin despre acest proces, despre acest demers. De asemenea, îl salutăm pe Costel Laurențiu, care și el ne transmite salutări. Mariana Paraschiv are o întrebare pentru dvs. În ce domenii va fi viața noastră mai bună după aderarea la OCDE?

Luca Niculescu: După cum spuneam, OCDE face politici în toate domeniile, deci începând de la politici guvernamentale, politici de guvernanță publică de fapt voiam să spun, politici de mediu. Aproape o treime dintre instrumentele la care lucrăm acum în procesul de aderare au legătură cu mediul. Digitalizare, economie, foarte multă economie, că este la bază o organizație economică. Piața muncii, educație, sănătate, practic nu există aproape nici un domeniu de care OCDE să nu se ocupe. Există unul în care este mai puțin implicată, este vorba de domeniul apărării. Pentru apărare avem o organizație foarte solidă, care se ocupă cu acest domeniu extrem, extrem de important și vedem cât de important este să fim acum membri ai NATO. De fapt, sunt unii, unele dintre statele OCDE care au prezentat această organizație ca fiind un fel de NATO economic, deci o organizație la fel de puternică...

Realizator: Şi la fel de solidă.

Luca Niculescu: Și la fel de solidă. OCDE este o organizație care a devenit din ce în ce relevantă pe măsură ce au trecut anii. Organizația în care intrăm noi, în care vom intra noi acum, sperăm cât mai curând, este diferită față de cea de acum 20-30 de ani.

Această organizație este cea care face, se ocupă de secretariatul pentru G7 și pentru G20. Şi ca să dau doar două cifre, ca să vedem cât de importantă, cât de relevantă și cât impact are această organizație, 70% din producția și din comerțul din lumea întreagă și 90% din investițiile directe au loc între țările OCDE. Deci este o forță economică remarcabilă în care România va intra.

Realizator: Ne bucurăm și sperăm să se întâmple acest lucru cât mai cât mai repede. Costel Laurențiu are o întrebare. OCDE seamănă izbitor cu G20 sau Davos?

Luca Niculescu: După cum ziceam, în primul rând în OCDE sunt mai multe țări, sunt 38 de țări și este o organizație extrem de structurată. Dacă vrem să facem o comparație, am putea să îi spunem că, așa, oarecum ca mod de funcționare, deși evit astfel de comparații, dar procesul de aderare, haideți să mă refer la procesul de aderare pe care îl cunosc mai bine, seamănă cu procesul de aderare la Uniunea Europeană. Deci, suntem audiați de 26 de comitete, care la finalul procesului, fiecare va da o undă verde, va spune România este pregătită, da, fie că e vorba de guvernanţă publică, guvernanţă corporatistă, investiții, comitetul de investiții, comitetul de mediu, deci, fiecare dintre acestea ne audiază și la sfârșit va spune că... la un moment dat, după o vreme, noi, încă o dată sperăm mai devreme decât mai târziu, vor spune că suntem pregătiți. După care urmează din nou reuniunea Consiliului Ambasadorilor, în care urmează să ne dea undă verde politică, dar până atunci trebuie să avansăm foarte bine și foarte temeinic din punct de vedere tehnic.

Realizator: Cum a evoluat dialogul dintre România și OCDE în ultimul an și care sunt principalele puncte de discuție în prezent?

Luca Niculescu: Noi am început procesul de aderare anul trecut, în a doua parte a anului, pentru că inițial am primit scrisoarea de invitare, am răspuns că suntem interesați să aderăm, sigur, era o formalitate. După care am primit o foaie de parcurs din partea OCDE-ului, care sunt pașii, pe fiecare comitet în parte. Avem 26 de comitete care ne evaluează și pe fiecare comitet am primit cam ce avem de făcut. Acestei foi de parcurs noi i-am răspuns printr-un document care se numește un Memorandum inițial, adică un document destul de stufos, de aproape 800 de pagini sau 900 de pagini, în care ziceam la fiecare capitol cam cum estimăm noi că suntem aliniați la standardele, practicile și politicile OCDE.

Realizator: De fapt era punctul de plecare.

Luca Niculescu: Exact, punctul de plecare. După acest memorandum au început să vină foarte, foarte multe chestionare din partea celor de la OCDE, cu întrebări suplimentare. Aceasta este procedura.

Realizator: Încercau să înțeleagă cum funcționează și ce se ascunde în spatele acestor afirmații din memorandum.

Luca Niculescu: Da. Chestionarele nu sunt suficiente. Au venit misiuni de evaluare, avem foarte multe misiuni de evaluare, cred că în jur de, cred că vor veni cu totul în jur de 40-50 de misiuni, după care urmează audierile în comitetele OCDE. În fiecare dintre aceste comitete vom avea parte de o audiere sau două, care tot așa sunt întrebări, dialog. Noi explicăm de ce în România se face într-un fel și de ce credem că acel mod de a face este apropiat de standardele OCDE. Este un dialog foarte bun, foarte deschis, foarte constructiv. Iar după ce se termină această perioadă de evaluare, care vedem că este destul de mare, vor veni analizele celor din comitete despre modul în care România este pregătită sau poate mai are lucruri de făcut. La unele comitete s-ar putea să ne spună da, este foarte bine ce ați făcut până acum, la altele să ne spună da, este foarte bine ce ați făcut până acum, dar mai trebuie să mai faceți una, două, trei, patru acțiuni și după aceea ne revedem și vom da undă verde. Am avut până acum parte de atât de misiuni de evaluare foarte bune, cele mai multe s-au desfășurat foarte bine, cât și de audieri. La audieri mai sunt încă multe de făcut, dar avem câteva succese remarcabile, unul dintre ele fiind faptul că România a reușit la mijlocul acestui an să adere la Convenția anti mită la OCDE și să intre în comitetul de luptă împotriva corupție al OCDE care este Convenția anti mită a OCDE este cel mai important instrument juridic la nivel internațional al organizației, şi nu numai al organizației, sunt cele mai puternice instrumente juridice la nivel internațional.

România a încercat de vreo 12 ani să adere la acest instrument, că poți să aderi chiar dacă nu ești membru. Am mai trecut și printr-o evaluare foarte bună la Comitetul de mediu, unde, după cum ziceam, avem foarte multe, foarte multe instrumente și două treimi dintre ele au fost deja validate. Sigur, mai rămâne o treime și va trebui să mai lucrăm pe ele. Dar iar o audiere foarte bună acum câteva săptămâni, la Comitetul de investiții, unde a fost o delegație mare din partea României și, sincer, am fost mândru atunci de felul în care am răspuns. Și nu numai noi, cei din echipa de coordonare, ci toți cei din instituțiile române.

Realizator: O să revenim la acest sentiment de mândrie și la ideea de echipă, pentru că aș vrea să ne spuneți mai multe și despre oamenii care lucrează la acest proces...

Realizator: Exact, exact...

Realizator: Dar până atunci mai avem de la ascultători câteva întrebări, oarecum, cum să spun, convergente. Elena Popescu, din Cluj-Napoca, vă întreabă: cât de pregătiți suntem noi, românii, noi, România, să intrăm în acest club al țărilor bogate și care este plusul cu care putem veni noi în această organizație? Ce aduce România la masa OCDE?

Luca Niculescu: Salutări doamnei Popescu, este o întrebare foarte bună, ca și cele de dinainte. Într-adevăr, suntem... aș spune că verdictul final îl vor da cei de la OCDE, comitetele, statele membre, experții OCDE, dar, în ultimul rând, votul din organizație când vor decide că suntem gata. În orice caz, ce pot să vă spun până acum este că România, din toate discuțiile pe care le-am avut cu colegii de la OCDE, avansează bine pe parcursul de aderare și, dacă păstrăm acest ritm, este un lucru foarte bun. Ce aduce România la masa OCDE? Aduce în primul rând o țară cu o economie complexă. Există și acel studiu făcut de Harvard, parcă, care spune că România este a 19-a economie a lumii în ceea ce privește complexitatea. Aduce o țară care este într-o regiune foarte interesantă. Suntem... întotdeauna România a fost un pod, o punte între diferite regiuni. Aduce o țară care are experiență și expertize în alte zone de care este interesat OCDE-ul, cum ar fi Ucraina, cum ar fi Republica Moldova. România, de altfel, participă la programe OCDE atât în Ucraina, atât în Republica Moldova. Ne interesează, adică putem împărtăși după aceea experiența noastră și cu țări din Balcanii de Vest care sunt interesate să se apropie de OCED, pentru că de OCDE te poți apropia în diferite moduri, adică poți să depui cereri de candidatură, dar poți să vrei să participi doar la niște programe pe domenii care te interesează pe tine, cum România o făcuse în trecut. Deci aduce o... suntem o țară mare la nivel european, suntem o democrație, suntem o țară cu o economie de piață care vrea să fie și mai performantă și care are de împărtășit și ea din bunele ei practici. De exemplu, OCDE-ul a lansat recent un comitet regional, un centru regional la Istanbul, iar România a fost invitată să participe la acest centru, pentru că este o țară care contează în regiune, și mă bucur că m-au desemnat să fiu membru în consiliul de administrație al centrului de la Istanbul. Participăm la multe programe la OCDE, chiar în țări din Africa. După cum știți, România a lansat foarte recent o nouă strategie pe Africa și se îmbină bine și cu programele OCDE la care suntem. Și România este deja o țară vizibilă în cadrul OCDE, pentru că suntem foarte des acolo, participăm la multe reuniuni și suntem hotărâți, după cum spuneam, să aderăm. Dar nu numai să aderăm numai pentru noi, ci și pentru ca experiența noastră să fie utilă și pentru organizație.

Realizator: Revenim imediat la dialogul nostru despre aderarea la OCDE, dar, până atunci, o nouă pauză muzicală. Rămâneți pe frecvență, ascultați Radio România Actualități, "Serviciul de noapte".

*

Realizator: La Radio România Actualități, Celelalte Cuvinte - Un sfârșit e un început. Cam așa e și cu povestea cu OCDE-ul...

Luca Niculescu: Exact.

Realizator: Faza romantică a fost sfârșitul, ca să spun așa, pentru că începutul înseamnă procesul de aderare...

Luca Niculescu: Da, da, așa m-a întrebat cineva după 25 ianuarie anul trecut ce a însemnat acel moment? Și am zis: e ca în melodia celor de la Celelalte Cuvinte, și mersi că ați pus-o în seara asta. E un sfârșit și un început, pentru că s-a terminat o etapă lungă. Am așteptat 18 ani să începem procesul de aderare, și vreau încă o dată să spun câtă determinare și cât angajament politic a existat din partea tuturor partidelor care s-au aflat la guvernare în această perioadă, pentru că este chiar un obiectiv transpartinic. Dacă te uiți la anii în care au fost depuse cererile de aderare și te uiți la ce prim-miniștri erau atunci vezi că chiar au fost din tot spectrul politic. Deci avem marea șansă că oamenii politici români înțeleg cât de importantă este această aderare. Dar apoi este și un început, pentru că am început cu adevărat procesul, acea perioadă romantică s-a încheiat și acum suntem într-o perioadă... deci poezia s-a terminat, am intrat la proză acum. Suntem....

Realizator: Sunt curioasă cum arată, dincolo de proză, dramaturgia, pentru că n-aș vrea să uităm de ideea de echipă. Să vedem cine sunt actorii, cu cine lucrați, din cine este formată această echipă, cât este ea de mare și cum reușiți totuși să coordonați... Mi-ați spus că e vorba de 30 și ceva de comisii în total, pe subcomisii să se ajunge la vreo 300. Deci e destul de complicat, un aparat întreg, și bănuiesc că nu aveți la dispoziție câteva sute de subalterni care să vă ajute în acest demers.

Luca Niculescu: Echipa de coordonare se află la Ministerul de Externe. Deci eu sunt secretar de stat și coordonator național al procesului de aderare. Suntem câțiva oameni acolo, am un director cu care lucrez foarte bine, dl. Sterie, o legătură excelentă cu dna. ministru Luminița Odobescu, care este întotdeauna atentă la acest subiect. A fost, de altfel, acum trei săptămâni la...

Realizator: Iar ascultătorii își amintesc, pentru că, imediat ce a fost anunțată demararea procesului, deschiderea procesului de aderare, Luminița Odobescu a fost aici în studio și a vorbit despre acest succes, pe atunci din postura de consilier prezidențial.

Luca Niculescu: Da, și faptul că s-a ocupat atâta vreme de Uniunea Europeană, înțelege toate complexitățile unui proces cum este cel de aderare la OCDE. Ea a fost, de altfel - dna. ministru - acum câteva săptămâni la OCDE, a avut o întâlnire foarte bună cu Mathias Cormann, cu secretarul general, și a reafirmat faptul că este o prioritate. Procesul politic este condus de prim-ministru. El conduce așa-numitul comitet național în care se află miniștrii din toate ministerele implicate în procesul de aderare, practic toate, și alte instituții care nu sunt în guvern, dar care sunt foarte importante în proces: Banca Națională, de exemplu, ASF-ul, Consiliul Concurenței și altele. Deci acesta este... și avem astfel de întâlniri conduse de prim-ministru de câte ori este nevoie și ultima a fost acum trei-patru săptămâni și a dat dl. prim-ministru un impuls foarte puternic, și-a spus de la început că procesul acesta este o prioritate națională și acest lucru ne ajută pe noi la nivel executiv foarte mult. Deci partea politică, am spus, partea executivă, noi, cei de la Ministerul de Externe, mai există două structuri cu care lucrăm foarte bine - secretariatul general al guvernului și cancelaria premierului. La cancelaria premierului există și dna. Ruxandra Ivan, care este coordonatorul național adjunct. Și apoi în fiecare instituție pe care am menționat-o, în fiecare minister s-au creat structuri specializate pentru aderarea la OCDE, le numim puncte focale instituționale, care sunt în oglindă cu cei din comitetele organizației care ne evaluează. Iar, foarte important, în această vară a fost constituită în parlament o comisie specială pentru sprijinirea procesului de aderare la OCDE din toate partidele politice, atât din Cameră, cât și din Senat. Este condusă de președintele Senatului, dl. Nicolae Ciucă, vicepreședinte este dl. Andi Cristea și în ea, după cum spuneam, sunt toate partidele din parlament...

Realizator: Bănuiesc că are rolul de a promova schimbările legislative necesare în regim de urgență./asalar

Luca Niculescu: Exact. Pentru că va fi nevoie de unele modificări legislative și această comisie va ajuta foarte mult în acest proces.

Ea și-a arătat deja eficacitatea în această vară, când, spuneam, am fost invitaţi să aderăm la convenția anti mită a OCDE, iar acel document trebuia ratificat destul de repede ca să intre în vigoare atunci când doream ca să și putem participa la grupul de luptă împotriva corupției și în mai puțin de două luni acel document a fost ratificat. Vreau să vă spun că a fost cea mai rapidă ratificare a convenției antimită din istoria OCDE-ului. Am fost felicitați pentru celeritate. Deci, toată lumea este... toți sunt atenți la acest subiect. Iar în fiecare instituție, după cum spuneam, sunt aceste structuri. Vreau să le mulțumesc foarte mult colegilor din ministere și din celelalte instituții care lucrează la acest dosar, pentru că nu este întotdeauna simplu, este foarte tehnic, este nevoie de specialiști, este nevoie de oameni care pot să stea, să urmărească zeci de documente, zeci de hârtii, să răspundă în timp la OCDE. Câteodată cererile vin, avem nevoie, am dori ca în trei zile să răspundeți la acest chestionar, pentru că se întâmplă, de exemplu, am avut cazuri în care noi suntem audiați câte o țară sau două în fiecare comitet, în funcție de reuniunile comitetelor, se întâmplă ca unul dintre state să nu fie pregătit pentru audiere. Ni s-a întâmplat. Şi atunci primim un telefon. Avem o audiere pe dosarul X, de fapt chiar pot să spun pe ce dosar, nu o să spun ce țară nu s-a prezentat, avem o audiere pe protecția consumatorului. Țara X nu se poate prezenta în cinci zile. Puteți veni voi, că avem slotul liber. Am sunat la Protecția Consumatorului, erau pregătiți, au venit, au avut o audiere foarte bună, s-au prezentat excelent. România a trecut. Deci, trebuie să fim tot timpul pregătiți pentru evaluare.

Realizator: Pe de altă parte ar trebui să redescoperim mândria lucrului bine făcut, care, iată, se întâmplă și lucruri bune, nu este chiar totul rău în țara asta. Se întâmplă lucruri bune și e bine să le scoatem în evidență și să le spunem răspicat atunci când ele se întâmplă sau tocmai că nu sunt o întâmplare, este rezultatul muncii unor oameni.

Luca Niculescu: Da, nici eu nu cred că e o întâmplare, că sigur, am funcția pe care o am și nu mai am libertatea de expresie pe care o aveam când eram în partea cealaltă a microfonului, dar am avut multe surprize plăcute lucrând în administrația românescă și lucrând cu instituțiile din România de când m-am întors, pentru că am descoperit și că sunt și destul de multe instituții, am descoperit complexitatea sistemului instituțional și am descoperit și oameni foarte dedicați. În fiecare minister găsești oameni care vor să se implice, care o fac și care o fac bine. Sigur, nu e totul lapte și miere, nu merge totul impecabil, dar merge bine. Avem sprijin politic. Vorbeam de premierii pe care i-am cunoscut, dar și domnul președinte de câte ori venea la Paris, când erau reuniuni la care participa, spunea că OCDE este o prioritate României. Şi când o să-mi scriu o dată memoriile, voi aminti și câteva momente. Apropo de cum era să începem mai devreme discuțiile de aderare, cum ar fi trebuit să le începem mai devreme și din diferite motive care n-au ținut de România, nu s-a întâmplat, dar aceasta este istorie. Important este că acum suntem în acest punct și sper să evaluăm cât mai repede, să evoluăm și cât mai bine, pentru că este important să aderăm la OCDE, dar e important să aderăm, să folosim acest proces și ca pe un proces transformațional, ca să folosim OCDE-ul ca pe un catalizator pentru reforme, pentru că mai este nevoie de reforme, mai e nevoie de schimbări în România și apartenența la OCDE ne poate ajuta să le facem.

Realizator: Chiar voiam să vă întreb, pentru că suntem pe final de oră și foarte pe scurt, dacă putem trece în revistă principalele obiective ale României în procesul de aderare la OCDE? Foarte pe scurt.

Luca Niculescu: Principalul obiectiv este să aderăm.

Realizator: Să aderăm.

Luca Niculescu: Să aderăm și, cum spuneaţi, să o facem atât... evident, să aderăm cât mai repede, dar respectând criteriile și aliniindu-ne la standardele OCDE. După aceea va fi interesant și probabil vom începe să ne gândim încă din această perioadă a procesului de aderare să ne gândim la niște teme prioritare pe care le dorește România în OCDE./rpatulea/ilapadat

Ce ne interesează, care sunt politicile pe care dorim să le dezvoltăm, care sunt domeniile unde dorim, unde vrem să ne accentuăm performanțele și avem nevoie de competențele OCDE Toate statele fac asta, își aleg două, trei, patru domenii și pe ele se focalizează. Nu știu, vrem să fim niște campioani ai digitalizării, vrem să fim cea mai performantă țară agricolă, deși agricultură există și Politica Agricolă Comună, vrem să fim, să inovăm în protecția mediului, sunt atâtea și atâtea domenii în care ne putem, dar pentru asta va fi o concertare mare și vreau să spun că nu lucram, sigur, lucrează instituţiile statului, dar e foarte implicat și mediul privat, și sindicatele, și mediul academic, toate aceste misiuni OCDE despre care vorbesc nu vin să se întâlnească numai cu reprezentanții Guvernului și se văd cu autoritățile locale. A fost la Alexandria o echipă acum câteva zile într-o vizită organizată de cei de la Ministerul Dezvoltării, o vizită care s-a petrecut foarte bine, se văd mult cu mediul de afaceri, se văd cu sindicatele, se văd cu mediul academic și sunt și...

Realizator: Şi sigur revenim la toate aceste teme imediat după știrile orei 01:00. Până atunci rămâneți pe recepție.

*

Realizator: Am vorbit despre echipa de la București sau să spunem echipa din țară, că probabil nu toți cei cu care colaborați în acest moment în pregătirea acestui proces de aderare sunt la București. Ce se întâmplă la Paris, acolo unde erați ambasador și acolo unde este sediul OCDE? Avem și acolo o echipă?

Luca Niculescu: Da, există și acolo câțiva colegi care țin legătura zilnic cu comitetele, care ne audiază și care ne evaluează, care pregătesc misiunile, atât cele care vin aici, cât și ne pregătesc pe noi atunci când mergem la Paris toate delegațiile din România, pentru că sunt multe, se ocupă, fiecare are mai mai multe comitete. Vreau să le mulțumesc și lor foarte mult pentru tot ceea ce fac.

Realizator: Am vorbit un pic, dar aș vrea să ne oferiți mai multe detalii referitor la influența aderării la OCDE în ceea ce privește evoluția economică a României, mai ales am în vedere aici investițiile străine și dezvoltarea.

Luca Niculescu: După cum ziceam sunt multe efecte bune ale aderării la OCDE. N-am reușit să găsesc niciun defect din păcate până acum, că am mai fost întrebat care, ce ni se va întâmpla rău. N-am văzut până acum nimic rău din toate discuțiile pe care le-am avut cu reprezentanții statelor care au aderat înaintea noastră. Din ce ziceam, din ce am auzit de la toți cei care au aderat înaintea noastră, există un impact direct, adică această creștere a investițiilor directe. Ai o mai mare vizibilitate pe harta investitorilor mondiali pe care ți-o asigură prezența la OCDE. Am avut discuții cu reprezentanții unor fonduri de investiții din țări din Asia, care, nu știu, Japonia, Coreea de Sud sau țări care sunt apropiate acestora, dar care nu sunt în OCDE şi care au spus că noi vom deveni interesanți pentru ei în momentul în care suntem în OCDE. Deci asta va fi foarte clar. Poate însemna o creștere a ratingului de țară, dacă îți crește ratingul de țară scad dobânzile la bănci, ca să dau un exemplu sau poate fi una dintre consecințe. Deci sunt lucruri pe care românii le vor simți destul de repede. După cum am mai spus înseamnă accesul la expertiza OCDE, care e una dintre cele mai bune din lume, dacă nu cea mai bună din lume. Adică ai acces la toate studiile, la toate analizele OCDE, care tratează practic toate domeniile vieții publice.

Realizator: Deci putem găsi soluții noi și putem evita greșelile pe care le-au făcut alte state. Vă rog să vă terminaţi ideea, după care avem un telefon în direct de la un ascultător.

Luca Niculescu: Da, pentru că asta este. La OCDE împărtășești bune practici, împărtășești experiențe, te duci într-o sală mare cu ceilalți 38 pe un subiect câteodată foarte punctual, foarte tehnic și spui: am făcut asta la mine în țară și a mers sau am făcut asta la mine în țară și n-a mers, nu faceți ca mine. Este un grad de sinceritate, de onestitate și de încredere foarte mare.

Realizator: Și asta este până la urmă în ajutorul fiecărui stat membru.

Luca Niculescu: Învăţăm unii de la ceilalți.

Realizator: O să vă rog să vă puneți căștile și să-l salutăm pe ascultătorul nostru, dl. Ruslan. Bună seara, bună dimineața, bun venit la Serviciul de noapte și vă mulțumesc pentru răbdare.

Ruslan: Sărutări de mână, doamna Țoghină. Bună dimineața stimatului dumneavoastră invitat, domnule ambasador.

Luca Niculescu: Bună dimineața sau bună seara.

Ruslan: Și tuturor care ne ascultă sau ne urmăresc pe celelalte programe sau cum se numesc ele. Aș vrea să pun două întrebări. Domnul ambasador a explicat un pic cam despre ce este vorba cu OCDE, dar dacă aţi putea să ne enumeraţi câteva condiții pe care țara noastră trebuie să le îndeplinească pentru aderarea la această organizație, dar mai de înțelesul tuturor, ca să zic așa. Asta una din întrebări. Şi aș mai avea a doua întrebare. Înainte să deveniți ambasador v-a pregătit cineva pentru această funcție sau ați primit această funcție, şi scuze de expresie, ca pumnul în ochi. Mulțumesc!

Luca Niculescu: N-am înțeles expresia.

Ruslan: E o expresie din asta, ca pumnul în ochi, când îi dai o veste cuiva, îi dai o veste bruscă cuiva, zici: băi, mi-ai dat un pumn în ochi, adică...

Luca Niculescu: Da, vă mulțumesc. Da, cred că există și experiențe mai dificile decât cea de a deveni ambasador. Este, ca să răspund la prima întrebare privind... pot să îmi dau acum căștile jos? Sau poate domnul Ruslan mai dorește să discute cu noi. Deci prima întrebare era despre ce avem de...

Realizator: Enumerarea câtorva condiții pe care România trebuie să le îndeplinească pentru a adera.

Luca Niculescu: Da, ce avem de îndeplinit pentru a adera. Toate acestea sunt detaliate în foaia de parcurs pe care am primit-o de la OCDE. Pe scurt, este vorba de a avea o economie cât mai deschisă, cât mai transparentă, de a avea un stat de drept, de a respecta valorile democrației, pentru că Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică este clubul țărilor dezvoltate, ca să folosesc această expresie, dar este, aș spune, este clubul democrațiilor dezvoltate. Trebuie să fii o democrație ca să poți să intri în OCDE. De exemplu, o țară ca.. sau mai bine nu mai dau alte exemple, mai bine vorbesc doar despre țara mea. Deci trebuie să fii gata să împărtășești cu ceilalți din experiențele tale, să le asculți experiențele, să te aliniezi la standardele OCDE, care sunt destul de ridicate. De aceea nici nu discutăm când vorbim despre aderarea la OCDE nu discutăm despre negocieri. Noi nu negociem pentru a adera la OCDE, ci avem discuții în procesul de aderare, pentru că nu negociezi standardele, vrei să ajungi la ele, ajungi la ele și atunci ești acceptat.

Realizator: Și nu există standarde diferite pentru fiecare membru în parte.

Luca Niculescu: Nu există standarde diferite pentru fiecare membru în parte. Din câte am văzut, procesul de aderare durează mai puțin pentru țările care sunt deja membre ale Uniunii Europene, pentru că o parte din acquis-ul comunitar, o parte din eforturile pe care le-am făcut pentru aderarea la Uniunea Europeană se regăsesc și în documentele OCDE. Deci altele sunt puțin mai elaborate sau puțin mai diversificate, dar o parte din ce facem pentru Uniunea Europeană este valabil și pentru OCDE. Iar pentru a doua întrebare - am fost jurnalist vreme de 20 și ceva de ani. M-am ocupat destul de mult și de politica internațională. Cunoșteam relativ bine Franța, pentru că am lucrat mult pentru un radio, Radio France Internationale România, care, după cum îi spune și numele, are legătură cu Franța. Există multe puncte în comun între ziariști și diplomați. Aș spune unul dintre ele este curiozitatea, dorința de a sta de vorbă cu ceilalți. Amândouă sunt sporturi de contact, dacă îmi permiteți această expresie, adică trebuie să îți placă să stai de vorbă, să fii deschis, să fii curios. Există și câteva diferențe câteodată îi invidiez pe jurnaliști pentru faptul că se pot exprima mai liber decât o fac diplomații. Evident că am avut... deci am știut că s-ar putea să plec ca ambasador cu câteva luni înainte ca acest lucru să se întâmple. Și atunci am avut parte de o pregătire și partea colegilor de la Ministerul de Externe. Și apoi, când am ajuns acolo, câteodată te mai califici la locul de muncă, cum se spune.

Realizator: Sunt curioasă ce anume ați luat din profesia de jurnalist și ați dus în activitatea, în noua demnitate publică, aceea de ambasador. Ce v-a ajutat din bagajul de jurnalist? Pentru că, de-a lungul timpului, nu sunteți primul jurnalist care a ajuns ambasador. De-a lungul timpului au mai existat și în trecut astfel de situații, nu foarte des, dar...

Luca Niculescu: Da, cred că, așa cum ziceam, faptul că te interesează ceilalți, faptul că vrei să afli, să pui întrebări, că îți place să fii alături de oameni, cred că asta m-a ajutat. Adică mai ales într-o țară ca Franța, dacă nu-ți place să dialoghezi și să stai cu oamenii, nu prea ai ce căuta acolo. Și mai e ceva: în Franța trebuie să fii capabil să stai la masă, pentru că toate lucrurile importante în Franța se întâmplă fie în jurul dejunului, fie jurul cinei.

Chiar îmi amintesc într-o zi când trebuia să vină un ministru român într-o vizită în Franţa şi omologul său l-a invitat la cină, dar direct la cină. Și ministrul nostru mă sună şi îmi spune: nu putem, nu putem să stăm și noi la birou așezați, să stăm de vorbă, începem direct cu masa. Şi i-am spus: în Franța, masa, mai ales cina, dacă te invită omologul tău, este, sigur că întotdeauna sunt dejunuri sau dineuri de lucru, nu stai acolo doar ca să mănânci. Dar zic: este o dovadă că vizita este foarte importantă pentru omologul francez.

Realizator: Cum știm succesul pe care l-ați ambasador al României la Paris, vă întreb cum ați reușit să vă păstrați silueta, dacă ne-ați povestit că masa este un element important în diplomația...?

Luca Niculescu: Şi asta din totdeauna. Încercam să mănânc cât mai puțin și altfel, da, este un sport în Franța pentru că, câteodată se întâmplă să ai două dejunuri, unul după altul, te duci de la unul de la 12:00 până la 13:00 și pe urmă ajungi la 13:30. Dar asta nu s-a schimbat în Franța. Citeam memoriile unui mare ziarist german de la începutul secolului XX, /.../, care a stat între anii '20 și '30 la Paris și povestea că de câte ori voia să întâlnească cu un oficial francez la birou nu-l primeau, dar de câte ori îi invita la masă sau le propunea un dejun sau o cină, atunci erau...

Realizator: Succesul era garamtat.

Luca Niculescu: Ține de cultură, Franța este o mare, imensă cultură gastronomică. Așa se întâmplă acolo, nu este la fel în toate țările, dar când ajungi în Franța trebuie să fii pregătit și pentru asta. Nu este cea mai grea îndatorire să...

Realizator: A unui ambasador.

Luca Niculescu: A unui ambasador, deși trebuie să fii foarte atent, pentru că discuțiile sunt la fel de serioase, la fel de aplicate, chiar dacă ai parte de un cadru mai degajat și trebuie să fii foarte atent să-ți păstrezi gradul de concentrare, pentru că după cum ziceam, sunt dejunuri, sunt dineuri de lucru.

Realizator: Mai avem un telefon în direct. O să vă rog să vă puneţi căștile. O salutăm pe...

Luca Niculescu: Da. E o plăcere să îmi pun căștile, pentru că îmi amintește de când făcea radio.

Realizator: Așa este. O avem în direct acum pe doamna Eugenia din Cluj, pe care o salutăm. Bună dimineața!

Eugenia: Bună dimineața! Să știți că eu ascult și acum postul de Radio France Internationale în limba română. Îmi place. Ce vreau să vă întreb ca român, că mă bucur foarte mult că am ajuns și țara noastră și sunt asemenea discuții, pentru că merităm, că întotdeauna România și-a făcut temele oriunde a fost implicată, atât la intrarea în NATO, după aceea în structurile UE, temele le-am făcut, că au fost alții care nu prea ne-au agreat, pentru că suntem o țară puternică, suntem așezați într-un loc foarte, cum să zic, binecuvântat de Dumnezeu, să zic. Şi aș vrea să îi spun domnului ambasador, bine mă exprim...

Realizator: Da, vă rog.

Eugenia: ...dacă în acest colectiv să facă parte oameni demni, în primul rând, oameni demni, oameni care țin la țara lor, la România și să fie foarte fermi în anumite discuții, pentru că noi avem cu ce, avem, dar trebuie să avem oameni foarte bine pregătiți și cred că și așa avem și fermi, fermitatea în tot ce se discută și vom reuși.

Realizator: Mulțumim mult de tot pentru mesajul dumneavoastră, doamna Eugenia. Domnule ambasador, iată o opinie interesantă. În diplomaţie încape și fermitatea?

Luca Niculescu: Cu siguranță că dacă îţi reprezinți țara trebuie să faci tot ce e mai bine ca să o reprezinți exact cum se cuvine. Şi vreau să vă spun că este o mare, mare onoare să-ți reprezinți țara. Adică, am fost jurnalist, evident că iubeam România, dar atunci când o reprezinți, dragostea parcă se simte altfel. E mai puternică sau o simți mai puternic, nu ştiu dacă pot să spun că e mai puternică.

Da, o asigur pe dna. care ne-a sunat, pe dna. Eugenia, că cei care sunt acolo, cei care vin de la București, care sunt în echipa de la Paris și toți colegii pe care i-am întâlnit și care participă la toate discuțiile se descurcă bine și își fac treaba cât pot de bine. Acum, în diplomație este nevoie și de diplomație, adică îți ajustezi tonul în funcție de context, de interlocutor. Dar, încă o dată, procesul merge bine până în clipa de față și sper să meargă așa până la capăt.

Realizator: Și emisiunea "Serviciul de noapte" sper eu că merge bine, cel puțin până în clipa de față. Însă simt că este momentul unui respiro muzical, după care revenim la dialogul nostru.(...) La Radio România Actualități, Ducu Bertzi - Pe podele de nuiele. Nostalgia perioadei sărbătorilor de iarnă. Sunt curioasă, pentru că se apropie sărbătorile de iarnă, aveți această nostalgie a copilăriei, a sărbătorilor, cum erau sărbătorile copilăriei dvs.?

Luca Niculescu: Copilăria mea era cu comunismului...

Realizator: Venea Moș Gerilă.

Luca Niculescu: Nu, din fericire , venea Moș Crăciun, dar noi, copiii... Moș Gerilă cred că venea de Anul Nou, în mod normal, și noi, copiii, aflaserăm că există și Moș Gerilă, cel puțin așa ni se spunea la școală și voiam cadouri și de Revelion, da, deci aveam cadourile...

Realizator: Luam partea bună din ambele locuri.

Luca Niculescu: Dar sigur că, oricât de cumplită era acea perioadă și oricâte privațiuni aveai, tot nu poți să uiți mirosul de brad din casă, bunicii, mandarinele, când se găseau... Când văd cât abundență acum și cât de...

Realizator: Bananele învelite în foi de ziar...

Luca Niculescu: Da, da, pe care le luai întotdeauna verzi și le țineai pe calorifer ca să se mai coacă. Da, e... într-un fel, aș spune regret où sont les neiges d'un autre temps - unde sunt zăpezile de altădată? Poți să spui că...

Realizator: Regretăm inocența copilăriei, dar nu regretăm acele timpuri.

Luca Niculescu: Da, da, exact, ați formulat-o foarte bine.

Realizator: Rămânem în pic la acele timpuri, pentru că, iată, suntem în perioada în care ne amintim de Revoluția din decembrie '89. Aveți atunci 18 ani, 18 ani și jumătate. Ce făceați la Revoluție, cum ați trăit acele momente? Care au fost sentimentele, idealurile?

Luca Niculescu: Evident că voiam toți să scăpăm de Ceaușescu. S-a întâmplat ca pe 21 decembrie să... aveam o mătușă care stătea pe Strada Alexandru Sahia, Jean Louis Calderon acum, și m-am dus o vizitez și când am plecat de la ea la Universitate începuseră deja, și am stat puțin și după acea am plecat acasă. Și a doua zi am ieșit foarte devreme în stradă, pe 22 decembrie, împreună cu toți amicii din gașca noastră din Berceni, cred că unii dintre noi chiar ne ascultă și vreau să-i salut. Am ieșit în stradă, am protestat, ne-am bucurat când am auzit că Ceaușescu a fugit, că a fost prins, când mi-am dat seama că a căzut. Țin minte cu câtă emoție și cu frică încă strigam "libertate", "jos Ceaușescu", "jos dictatura", iar apoi am stat pe străzile acelea. Țineți minte că erau mesaje: veniți să apărați Televiziunea, veniți apărați Radioul - eu am venit să apăr Radioul.

Realizator: Eu am fost să apăr Televiziunea.

Luca Niculescu: Da, destinul meu am fost la radio de atunci. Deci am fost pe aici cu tata, cu tatăl meu și cu fratele meu mai mic. Am apărat noi, dar veneam, stăteam pe aici în cazul era nevoie. Pe urmă a început să se tragă din ce în ce mai rău. Ne-am dus din nou acasă și, da, era o bucurie imensă atunci că s-a terminat. A fost și ocazia pentru noi să ne cunoaștem bunica, pentru că aveam o bunică care plecase în Franța, care fugise în Franța la sfârșitul anilor '60 și ei îi era teamă să se întoarcă în România, ca să nu cumva să pățească ceva, iar tatălui meu, care era fiul ei, nu i s-a dat niciodată pașaport pentru a pleca în Franța, deci noi...

Realizator: Deci din acel moment nu a mai văzut-o.

Luca Niculescu: Ei vorbeau doar la telefon, își scriau scrisori și știți cât de greu era să ai o conexiune telefonică cu străinătatea, stăteai câte două-trei zile, și el n-a văzut-o timp de 22 de ani. Iar eu mi-am cunoscut bunica de-abia la începutul anilor '90. Deci este unul dintre episoadele cum au cunoscut atâtea familii și cum una dintre micile drame în marea dramă care a fost acea dicatură.

Realizator: La 34 de ani de la Revoluție discutăm, iată, din ce în ce mai îngrijorați despre ascensiunea intoleranței, a extremismului, a populismului. Jumătate dintre români regretă comunismul, conform unui sondaj recent. Aveați, spuneam mai devreme, 18 ani, în decembrie '89. Ce mesaj aveți pentru tinerii născuți după decembrie '89? Ce nu ar trebui ei să uite? Sau ce credeți dvs. că nu ar trebui să uite? Ce ar vrea adolescentul Luca Niculescu să nu uite tinerii de acum despre momentul decembrie '89?

Luca Niculescu: Da, stăteam și mă gândeam, doamna Țoghină, o să vă dau două răspunsuri aici, unul apropo de cei care regretă comunismul, să-mi și notez. Într-un fel, aș spune, dacă nu comit... că noi, într-un fel, poate suntem o generație norocoasă, dvs. și cu mine, pentru că am cunoscut acea epocă teribilă care nu avea libertate expresie, n-avea libertate de circulație, nu se găsea de mâncare, trăiam în frig, în case. E de citit noua carte a Anei Blandiana - Mai mult ca trecutul. E jurnalul ei, al Anei Blandiana, între '88 și '89. Și vezi că jumătate din el e despre privațiunile de atunci. Deci noi am trăit lucrurile alea și tot ce s-a întâmplat după aceea. Chiar că drumul României n-a fost atât de rapid pe cât ni l-am dorit noi, direcția a fost bună, și a rămas bună, și uite unde suntem acum: NATO, UE, /.../, OCDE și alte lucruri bune. O creștere a Produsului Intern Brut, unul dintre cele mai mari din lume din ultimii ani. Sigur că există multe probleme, există polarizări în continuare în România și ne luptăm cu asta și OCDE-ul ne va ajuta să fie mai bine. Dar am trăit toate acestea și noi ne amintim de fiecare etapă străbătură cu succes. Am intrat... sau am scăpat de vize în 2003. Stăteam la coadă cu zilele pentru ca să obținem viză, să mergem într-o țară. Am intrat în Uniunea Europeană în 2007. Pentru ei aceste lucruri sunt date, sunt ca un dat, dar să se gândească puțin, să facă efortul de a citi cum era înainte și să vadă că nu era bine. Iar acum cei care regretă comunismul... mă duce gândul la un interviu pe care l-am făcut cu Michnik, cu Adam Michnik, marele disident polonez acum vreo 15 ani.

Și îi puneam, cum m-aţi întrebat dvs acum, puţin revoltat, eram și mai tânăr, ce părere aveți despre cei care regretă comunismul? Şi el foarte zâmbitor și calm, e un tip și cu mult umor, îmi spune: păi, îi înțeleg, zice, și eu regret câteodată comunismul. Zic: cum, că erați în pușcărie atunci, vă lua Jaruzelski, mergeați, intrați în închisoare? Zice: da, intram în închisoare, zice, pe de-o parte Jaruzelski nu era Ceaușescu, adică ce am trăit în Polonia chiar sub legea marţială nu era atât de dur. Ei n-au renunțat complet la proprietatea privată ca în România. Pe de altă parte, eram în închisoare stăteam câteva luni, dar apoi ieșeam și mă bucuram de viață, mă vedea cu prieteni, cu prietene, beam o bere și, de fapt, ce regret? Nu regret comunismul, regret tinerețea. Deci poate că și cei care regretă sau care spun că regretă, regretă faptul că nu mai sunt tineri. Dar nu ai cum să regreți, cred, comunismul, chiar dacă erau, nu știu, exista o formă de egalitate, poate eram, iar societatea sigur era mai puțin polarizată, dar egalitate era foarte, foarte jos, adică eram mai egali, dacă pot să spun așa, dar sărăcia era pretutindeni. Şi nu era o societate justă, nu era o societate dreaptă, nu era o societate democratică și nu poți să spui multe despre România, dar România acum este o democrație și are o economie de piață, ceea ce nu se întâmpla atunci. Cu toate problemele care există în România, nu există niciun termen de comparație cu ce era acum 34 de ani. Deci ar fi bine să, dacă pot, să citească. Sunt atâtea locuri de unde se pot documenta acum și cred că asta am putem să le spunem.

Realizator: Revenim în prezent. 2024, un an electoral, un an în care vom avea alegeri la nivel european. Din această perspectivă, vă îngrijorează la nivel european, desigur, ascensiunea populismului și extremismului?

Luca Niculescu: E clar că nu este un fenomen care să îți dea, care să te bucure când vezi mesajele care le dau unele formațiuni politice, care sunt de respingere a celorlalți, dar cred că trebuie, cum ziceam, trebuie mers, trebuie explicat. Ar trebui ca cei care poartă mesajele să fie credibili, să vină cu soluții, pentru că de multe ori populiștii răspund unor întrebări, adică întrebările cărora le răspund sunt problemele adevărate ale oamenilor. Doar că răspunsurile pe care le dau nu sunt cele bune, adică dau răspunsuri simple la chestiuni, sau simpliste la chestiuni care sunt complexe, care sunt complicate. Ori, noi vedem cât de complicată este lumea. Nu există soluții simple. Venim și după o perioadă de traume, de suferinţe, am trecut printr-o pandemie serioasă, care a omorât milioane de oameni, avem un război în Ucraina, mai avem acum și un alt război, datoriile țărilor sunt destul de mari. Oamenii au avut, au simțit nivelul inflației foarte puternic, chiar dacă nu este în scădere peste tot, dar au simțit că viața lor poate nu mai este atât de bună cum era înainte, dar rolul politicienilor consacraţi și democrați este de a limita cât mai mult efectele acestor mișcări populiste. Acum avem alegeri europene, peste câteva luni. Sper ca... Un diplomat nu face politică, dar evident că nu poți să speri decât ca forțele democratice să câștige.

Realizator: Și noi ne dorim acest lucru. Până atunci însă, ne oprim.

*

Realizator: Continuăm dialogul cu ambasadorul Luca Niculescu. Mai avem întrebări de la ascultători. Domnul Laurențiu Costel ne scrie: Ne pregătim pentru viitor. Se scumpește viața cetățenilor români după aderarea la OCDE?

Luca Niculescu: Întrebarea are meritul de a fi foarte directă și clară. Cred că ar putea să, adică, ca să reiau răspunsul, este o organizație ale cărei politici fac ca oamenii să trăiască mai bine, nu mai rău. Din câte am văzut, la țările care au intrat înaintea noastră, la unele dintre ele, de exemplu, au scăzut dobânzile după ce au aderat, dobânzile la bănci după ce au aderat la organizație, pentru că au devenit mai credibile, le-au crescut ratingul de țară. Deci, ar fi contrariul scumpirii, aș spune. În general, toate politicile pe care le propune OCDE-ul sunt în beneficiul cetățenilor. Deci, cam asta cred și asta am văzut că s-a întâmplat în alte țări.

Realizator: O să continuu și eu cu o întrebare, cel puțin la fel de directă și de tranșantă, la care mă aștept să primesc un răspuns direct și tranșant. Când va fi România membru OCDE?

Luca Niculescu: Întrebarea e foarte directă și tranșantă. Răspunsul va fi unul puțin mai diplomatic, dacă tot mă întreba doamna de dinainte sau domnul de dinainte dacă am făcut cursuri de diplomație. Din câte am văzut, țările care sunt deja membre ale Uniunii Europene, după cum spuneam, au intrat ceva mai repede până acum, procesul durează, poate dura... adică în cazurile precedente a durat între trei și 10 ani. Sunt țări care au intrat la 10 ani după ce au primit foaia de parcurs sau după ce au depus memorandumul inițial, altele, țări europene care au aderat între trei ani, trei ani şi jumătate. Dar țările care au intrat mai repede erau state mai mici decât România. Vorbim de niște, eu știu, de statele baltice, de exemplu, de o țară ca Slovenia, care a intrat în 2010. Criteriile erau mai puțin stricte, comitetele care îi evaluau erau într-un număr mai redus. Unele state au fost lăsate sau multe state au fost lăsate să intre cu așa-numite procese post-aderare, adică cu lucruri care nu le rezolvau neapărat în timpul procesului și rămâneau cu ele de rezolvat după aderare și câteodată și de rezolvare de după dura mult timp. Deci, procesul nostru este mai complex decât a fost înainte. Dar, ca să răspund totuși ceva, să nu rămâneți cu impresia că evit răspunsul, cred că dacă ne mișcăm la fel de bine vom fi mai aproape de pragul de trei ani decât de cel de 10 ani.

Realizator: Deci, suntem mai degrabă optimiști în ceea ce privește viteza de parcurgere a acestui proces.

Luca Niculescu: Sunt optimist prin natură și în funcția pe care o am acum sunt condamnat să fiu optimist și încerc să îi insuflu acest optimism și celor cu care lucrez. Și de multe ori, de fapt, eu mă hrănesc din optimismul lor, când văd colegi dintr-o instituție sau alta care mă sună într-o zi și îmi spun: avem problema asta și pare serioasă și pe urmă, câteva ore mai târziu, tot ei mă sună sau câteva zi mai târziu: știi de problema de care ți-am vorbit? De fapt, am găsit o soluție. Când văd cum oamenii se axează din ce în ce mai mult pe găsirea de soluții și nu pe găsirea de vinovaţi, că nu merge ceva, pentru că e atât de ușor să găsești un vinovat, dar să vezi, să spui, ok, asta e, e o problemă, poate a greșit cineva aici sau acolo, dar noi avem ceva mai mare de făcut, ceva mai important. Noi vrem să aderăm la OCDE. Este un obiectiv strategic. Este un obiectiv poate istoric pentru România. Dacă reușeşti să ridici discuția la dimensiunea asta, chiar dacă problemele sunt câteodată... intervin câteodată probleme, parcă e mai ușor să treci peste ele.

Realizator: Zâmbesc pentru că următoarea întrebare o să vă surprindă, pentru că veți fi pus într-o dublă ipostază. Formulez întrebare. Ce întrebare i-ar pune jurnalistul Luca Niculescu ambasadorului Luca Niculescu?

Luca Niculescu: Ce întrebare mi-aș spune eu? Deci ce întrebare i-aș pune jurnalistului?

Realizator: Nu, ce întrebare i-ar spune jurnalistul ambasadorului?

Luca Niculescu: Da, da. Dacă îi place viața pe care o are acum, cea de diplomat sau dacă prefera viața de jurnalist? E o întrebare grea, pentru că nu știu răspunsul. Îmi place foarte mult ce fac acum, îmi place foarte, foarte mult. Mi-a plăcut enorm să fiu jurnalist, la fel, să reprezinți România în Franța este ceva extraordinar, extrem de onorant și am încercat să fac tot ce am putut mai bine, iar ceea ce fac acum mi se pare chiar că are, adică faptul că există această dimensiune națională, faptul că este vorba despre un proiect la care România și la care atâția oameni din România trag de atâta vreme, faptul că am șansa să fiu cel care coordonează acest proces este, nu știu, este foarte târziu sau foarte devreme. Nu găsesc atributul potrivit, dar nu aș spune că este mai bine sau mai puțin bine decât meseria de jurnalist, dar este ceea ce fac acum și îmi place foarte mult și consider că este extraordinar să poți să faci lucruri bune pentru țara ta.

Realizator: Mai avem o întrebare de la Adrian Nicușor Popescu. Am lăsat-o special pentru finalul emisiunii, pentru că trecem la o serie de întrebări care se referă mai mult la omul Luca Niculescu. Şi întrebarea ascultătorului nostru este următoarea: În afară de jurnalism și diplomație, ce profesie credeți că ar fi ales tânărul Luca Niculescu?

Luca Niculescu: A trecut multă vreme decât tânărul... În timpul lui Ceaușescu, în 1989, dădusem la filologie, la latină și greacă. Deci, dacă n-ar fi venit căderea comunismului, probabil că aş fi fost profesor, probabil că undeva mai departe de București la început. La vârsta asta aș fi avut deja ochelari, ceea ce am deja. Aș fi avut o poreclă, cum se se mai întâmplă să primească profesorii și probabil mi-ar fi plăcut mult să fac ceea ce fac. Mi-ar fi plăcut să fiu actor, de exemplu./rpatulea/ilapadat

Iată ceva ce nu cred că am mai spus vreodată. Nu știu dacă aș fi fost unul bun sau prost, că n-am încercat decât în copilărie, când eram într-un cerc de teatru, aveam vreo 10-11 ani. Dar, da, cred că ar fi fost ceva ce mi-ar fi plăcut. Dar e foarte ușor să spui așa, fără să te fi concentrat asupra meseriei.

Realizator: Cum ați ales între jurnalism și diplomație și care a fost ordinea în preferințele dvs.? Jurnalismul a fost doar o etapă? Sau ați descoperit diplomația datorită jurnalismului?

Luca Niculescu: Nu știi ce-ți rezervă viitorul. Nu știu ce o să fac peste alți câțiva ani. În jurnalismul pe care îl făceam mă întâlneam deseori cu diplomați, cu oameni politici străini. Am moderat emisiuni - și la radio, și la televiziune - în care era vorba despre diplomație, despre politica externă. Deci aveam un contact, nu e ca și cum aș fi trecut dintr-un domeniu care n-avea nicio legătură cu diplomația. Și după epoca sau în perioada în care eram jurnalist, am primit această propunere de a reprezenta România în Franța. Încă o dată, e o țară pe care o cunoșteam destul de bine, sau credeam că o cunosc destul de bine, pentru că atunci când am ajuns acolo am văzut că e o țară și mai complexă, și mai profundă, cu și mai multe straturi decât bănuiam, iar cunoștințele mele a trebuit să le revizitez, cum se spune, să mă aplec asupra lor și să le regândesc. Dar să fii diplomat... diplomația a venit după jurnalism. N-a existat o gândire de-a mea atunci când eram jurnalist și pot să spun că propunerea venită din partea președintelui României, când a venit m-a surprins puțin, pentru că nu mă gândisem la mine ca fiind un posibil ambasador, chiar dacă alții, după aceea, mi-au spus că m-ar fi văzut în această poziție. Și, da, cum ziceam...

Realizator: O șansă extraordinară...

Luca Niculescu: Am încercat să... da...

Realizator: Ce-i lipsește diplomatului Luca Niculescu din viața de jurnalist?

Luca Niculescu: Câteodată, libertatea. Adică ai, clar, ceva mai multe constrângeri ca diplomat. Nu știu unde citeam că în timp ce un jurnalist poate să spună cam ce dorește, când dorește, un diplomat este cineva care își rotește de trei ori limba în gură înainte de a nu spune nimic sau de a spune foarte puțin. Deci este o calitate care o aveți dvs., jurnaliștii, și vă invit să o folosiți, pentru că e nevoie de libertate de expresie, e nevoie de critică. Sigur, noi spunem că e bine dacă această critică e constructivă, dar, constructivă sau nu, până la urmă tot critică e. Și când cineva te critică, tot nu-ți place prea mult. Dar asta e.

Realizator: Pare că viața unui ambasador este una extrem de ușoară, cu multe întâlniri. Dacă ești la Paris, sunt dejunurile, cinele de lucru. Pare extrem de plăcut. Totuși, sunt curioasă câte ore are ziua dvs. de muncă?

Luca Niculescu: A, aici mă bucur că îmi puneți această întrebare, că este una dintre, aș spune, cred că este una dintre marile neînțelegeri ale vieții de diplomat. Viața de ambasador nu este ușoară. De multe ori începeam la 7:30 cu un mic dejun cu un oficial francez. După aceea aveai foarte multe întâlniri, fie că le aveai la birou, la ambasadă, sau te duceai la întâlniri. E o viață de birou, o viață administrativă foarte intensă. Trebuie să redactezi documente, comunicări pe care le trimiți celor din centrală. Citești foarte mult din ce scriu alți colegi. Trebuie să fii pe toate domeniile, acum vorbești despre economie, apoi despre relația bilaterală, după aceea urmărești un dosar special. Se întâmplă vreun eveniment consular, trebuie să fii atent și acolo./asalar

Ai întâlniri, dar aceste întâlniri sunt întâlniri de lucru și ziua se termină sau se termina pe la, nu știu, aveai o cină, veneai după cină din nou la birou să vezi ultimele documente care au sosit și nu plecai, nu terminai înainte de 0:00. De multe ori lucrai și în weekend. Aveai evenimente cu comunitatea română din Paris, care organiza mereu sau organizam noi la ambasadă evenimente la care invitam comunitatea românii din Paris, pe care îi salut, nu știu câți ne ascultă, dar am avut o relație foarte, foarte bună cu ei. Deci, toate delegațiile care veneau din România și vin mulți oameni la Paris, fie că veneau la OCDE, pe bilateral, la francofonie. Am fost, cum spuneați, și președintele grupului ambasadorilor francofoni. Aveam multe activități și cu ei, deplasări în țară, că nu ești ambasador la Paris, ești ambasador în Franța. Aveam și Andorra și Principatul Monaco, mai mergeam pe acolo, vacanțele, dacă mă uitam, cred că aveam, nu știu, cinci zile vacanță pe an, poate. Deci, foarte, foarte mult de lucru. În niciun caz nu stai degeaba, în niciun caz nu stai degeaba.

Realizator: Ce calități ar trebui să aibă un diplomat?

Luca Niculescu: Îmi puneți întrebările cele mai grele la finalul unei emisiuni. Un, aş spune, trebuie să fie curios, trebuie să-i plac oamenii, trebuie să știe să zâmbească, atunci când... Era o definiție, un diplomat este cineva care poate să, nu-mi mai amintesc, așa că nu mă hazardez să o spun, dar după cum ziceam, să fie curios, să fie interesat de ceilalți, să-și iubească țara, să fie patriot, să nu mintă, pentru că, nu știu, unii privesc diplomația şi ca pe o... unii spun că un diplomat minte, după mine un diplomat care minte e un diplomat care își pierde credibilitatea. Ca diplomat eşti judecat pe credibilitatea ta. Dacă noi acum suntem într-o discuție, într-o negociere, să fii un bun negociator și eu vă mint pe dumneavoastră, data viitoare nu mă mai credeți. Nu mi-am pierdut doar eu reputația, a pierdut-o și țara mea. Să fie un interlocutor plăcut, să fie un diplomat.

Realizator: "Serviciul de noapte" a ajuns la final. Invitatul ultimei ediții din acest an a fost Luca Niculescu, secretar de stat Ministerul Afacerilor Externe. Vă mulțumesc pentru participare și vă doresc sărbători fericite și un 2024 cu succese!

Luca Niculescu: Vă muțumesc și eu! Sărbători fericite dumneavoastră, întregii echipe care lucrează la această emisiune foarte frumoasă și tuturor ascultătorilor dumneavoastră şi Radio România Actualități, care este un radio foarte bun!

(Monitorizare text: Agenția de presă RADOR RADIO ROMANIA).