INTEGRAL Ministrul Vasile Dîncu, la Serviciul de noapte cu M.Țoghină

Ministrul Apărării, Vasile Dîncu, a vorbit , la Serviciul de noapte cu Maria Țoghină, despre mai multe teme de actualitat, precum relația cu partenerii strategici în cadrul NATO, programul de înzestrare a armatei, noile amenințări și războiul în era digitală.

Mai jos, textul integral al emisiunii, transcris de Agenția de presă RADOR:

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂȚI (5 aprilie, ora 00:05) - Emisiunea: "Serviciul de noapte" - Realizator: Maria Țoghină

Luni, 4 aprilie, Alianța Nord-Atlantică a împlinit 73 de ani de existență. În același timp, pentru țara noastră prima duminică din luna aprilie este ziua NATO, marcând astfel apartenența României la organizație și importanța acesteia pentru securitatea noastră. În contextul noilor evoluții din proximitatea României, dar și pe fondul recentei crizei COVID, autoritățile sunt preocupate ca militarii noștri să dispună de echiparea și drepturile corespunzătoare contribuției pe care o aduc societății. Aflată în flancul estic al NATO, România a alocat în ultimii ani 2% din Produsul Intern Brut înzestrării Armatei și se pregătește să crească acest procent la 2,5% din PIB, desigur din dorința de a asigura la cel mai înalt nivel securitatea acestei zone geostrategice.

Cu toții punem pe primul loc Armata atunci când românii sunt întrebați în ce instituție a statului au încredere. Care este explicația acestei alegeri și cum răspunde Armata Română așteptărilor firești ale oamenilor, aflăm de la ministrul apărării naționale a României, Vasile Dîncu, invitat la emisiunea 'Serviciul de noapte' de la Radio România Actualități.

Radioul se distinge mult de celelalte forme, canale mass-media. Comunicarea pe voce este comunicarea care răspunde cel mai bine nevoii umane de comunicare.

Realizator: Să știți că întotdeauna am considerat că acest interval orar este unul generos pentru un om care-și dorește să comunice cu ceilalți oameni, pentru că, până la urmă, la miezul nopții le putem spune oamenilor ceea ce gândim, putem să comunicăm direct, să le spunem speranțele, îngrijorările, dincolo de zgomotul cotidian, ca să spun așa, și poate că noaptea ideile sunt altfel percepute.

Vasile Dîncu: Noaptea ideile sunt mult mai clare. Eu am participat de multe ori la emisiunile de noapte ale Radio România, din vremea lui Paul Grigoriu și a altor oameni dedicați Radioului. Am visat să fiu midnight caller din copilărie și radioul este media mea preferată. Sunt și profesor de jurnalism, dar marele meu vis de pensie ar fi fost și s-ar putea să fie, să mi-l realizez, să am un radio sau o emisiune la radio noaptea. Am sentimentul că noaptea dispare, exact cum spuneați, zidul de zgomot care ne înconjoară continuu și care ne bruiază. Apoi, noaptea, până la urmă, rămân să asculte doar cei care trăiesc gândind, care se pot detașa de cele ce se întâmplă cotidian și au o insomnie, o insomnie legată de viitorul lor, al țării, de ceea ce se întâmplă. Adică nu este întâmplător că noaptea - și eu am ascultat multe emisiuni din copilărie până acum, ascult tot timpul radioul și acum ascult radioul noaptea de foarte multe ori - noaptea reflecția este diferită decât în timpul zilei. Noaptea, întunericul îți oferă o perdea pe care poți să îți proiectezi propriile gânduri, propria existență și cred că este, din acest punct de vedere, binecuvântată noaptea și emisiunile de noapte, mai ales... Aș spune un lucru, pentru că l-am studiat și sociologic de-a lungul timpului - vreau să vă spun că oamenii au o mare încredere în o media caldă care este radioul, se distinge mult radioul de celelalte forme, canale mass-media, chiar dacă acum, în multimedia, credem că dacă avem în același timp și imagine și sunet și putem și să transmitem în același timp pe un canal de genul acesta multimedia, aceasta este o comunicare mai complexă. Nu este adevărat. Comunicarea pe voce este comunicarea care răspunde cel mai bine nevoii umane de comunicare.

Realizator: Cred că e comunicarea care atinge cel mai bine sufletul.

Vasile Dîncu: Și sufletul. Și vreau să vă spun că eu am studiat la un moment dat eșantioane de ascultători care sunau noaptea. Am avut niște eșantioane - mi-am adus acum aminte că m-ați întrebat - de câteva mii de subiecți care sunau noaptea la Radio Cluj și i-am studiat cu atenție, am făcut interviuri, pentru că mi s-a părut un public special și cu siguranță că este un public special. Am vrut să vedem la ce nevoie răspunde radioul noaptea, care sunt întrebările oamenilor, de fapt, ce înseamnă radioul pentru oameni. La început am crezut că este vorba de oameni singuri. Și adevărat, sunt foarte mulți oameni care sună noaptea și care ascultă radioul noaptea, care sunt oameni care lucrează în posturi singulare noaptea sau care sunt singuri, dar nu este asta nevoia cea mai mare. Este sentimentul de apartenență la o comunitate care se naște noaptea, pentru că audiența este mai puțină, dar faptul că este mai puțină nu înseamnă care o calitate mai mică, este mai puternică ca și calitate și am studiat atunci și orizontul de așteptare al oamenilor față de societate și am găsit că noaptea este un eșantion de oameni lucizi. Este o liciditate de noapte care probabil este mult diferită de ceea ce se întâmplă zilnic, când expediem toate lucrurile, când avem foarte mulți stimuli din toate părțile, de aceea mă bucur foarte mult.

Realizator: Vă invit să rămânem și noi lucizi și să ne întoarcem la actualitate, pentru că avem un mesaj din partea unui ascultător care vă salută și care ne scrie că totuși invitat este ministrul Dîncu, și nu filosoful, deși mie mi-a plăcut foarte mult partea de introducere, pentru că și eu cred că nopțile la Radio România sunt speciale și mai aveam o întrebare tot legată de trecut, o curiozitate de fapt. Inițial am zis că poate nu e momentul să vă adresez această întrebare, dar v-o adresez pentru că am curiozitatea aceasta de jurnalist: ați făcut armata la termen redus?

Vasile Dîncu: Nu am făcut armata la termen redus, am făcut armata la termen lung.

Realizator: Un an și patru luni.

Vasile Dîncu: Un an și șase luni, pentru că în anul în care am fost eu în armată s-a mărit armata cu încă două luni, deci am făcut armată serioasă la Lipova o parte din ea și o parte la București, pe Șoseaua Olteniței.

Niciodată nu am fost atât de agresați ca populație civilă de atâtea evenimente dintr-o dată

Realizator: Dintre temele acestei ediții, relația cu partenerii strategici în cadrul NATO, programul de înzestrare a armatei, noile amenințări și războiul în era digitală. Ca de fiecare dată, așteptăm întrebările ascultătorilor la numerele de telefon 021312 1054 sau 021312 3644. De asemenea, ne puteți trimite mesaje prin intermediul sms la 0748 887 766 și pe paginile de Facebook România Actualități și Serviciul de noapte cu Maria Țoghină, unde transmite live video. Domnule ministru Dîncu, să începem cu actualitatea. Președintele Zelenski a susținut în urmă cu doar câteva ore un discurs în Parlamentul României în cadrul căruia a afirmat că Rusia face apel la genocid pentru că este convinsă că Europa nu o poate opri. Președintele Ucrainei a făcut apel la poporul român și la unitate și spunea că Rusia trebuie oprită și privată de toate resursele, iar rușii trebuie să răspundă pentru crimele comise. Totodată, Zelenski a mulțumim poporului român pentru sprijinul acordat refugiaților și a menționat că se va preocupa și de protecția minorității române din Ucraina, pentru că viitorul este împreună în familia europeană. Cum comentați discursul președintelui Zelenski în Parlamentul României?

Vasile Dîncu:Discursul președintelui Zelenski a fost un discurs așteptat și cu temele la care ne așteptam. Eu am studiat, mai ales ca profesor de comunicare, și celelalte discursuri din alte parlamente sau din alte ocazii pe care le-a ținut Zelenski. Sunt opere de comunicare aș putea să spun. Dacă nu ar fi această situație tragică, le-am putea privi ca și studii de caz importante pentru comunicare. Am văzut că în Franța se pregătește un volum cu discursurile lui, sunt foarte curios, mi le-am și comandat deja, deși o să apară peste câteva luni. Ne așteptam la temele cele mai importante ale discursului. Un lucru la care nu ne-am așteptat a fost un film care altfel pe canalele dumneavoastră de televiziune sau de radio ar fi putut fi cenzurat în mod normal, pentru că cuprindea o imagine a atrocităților din Bucea, care este greu de privit, care te tulbură oricât de puternic ai fi. Pe de altă parte, sigur că a încercat să pledeze cauza țării sale, a vorbit..., ne-a vorbit și frumos despre poporul nostru și din partea publicului român era o întrebare la care ar trebui să răspundă și m-am bucurat că a răspuns la această întrebare, aceea legată de minoritatea românilor din Ucraina. Am avut și eu, ca parlamentar sau ca ministru, am avut pe Facebook, pe toate canalele deschise, pentru că niște membri ai Parlamentului ne-au făcut publice tuturor numerele de telefon private și mail-urile private, și atunci am avut foarte multe întrebări, e adevărat, din partea publicului, a populației, a cetățenilor în ultimele zile legate de acest discurs. Era un fel de boicot la adresa discursului Zelinski. Sigur că nu era cazul să facem asta, pentru că noi suntem alături de Ucraina în acest război injust, în această agresiune pe care Federația Rusă a pus-o în practică împotriva Ucrainei, dar așteptam și noi un răspuns. Eu personal am fost și ministrul românilor de pretutindeni, am avut de multe ori discuții cu ucrainenii despre această temă. Acum am o corespondență aproape zilnică cu Ambasada și cu Guvernul Ucrainei, pentru că sprijinim prin toate mijloacele poporul ucrainean în această dramă a lui și nu este cazul să te cerți cu vecinul atunci când îi arde casa, acesta este un proverb românesc care este foarte important și mă bucur că Ucraina și m-am așteptat la asta, că trecând prin această dramă va înțelege mult mai bine cât este de important să ai relații bune cu vecinii, să înțelegi sensibilitatea celor slabi, a celor care sunt puțini în cultura ta la minorități. Deci m-am bucurat și a fost un discurs..., nu a mai fost un discurs literar, ca alte discursuri, nu a avut o retorică specială cum a avut în alte locuri, e adevărat a făcut apel la imaginarul nostru colectiv aducându-ne aminte de Ceaușescu, dar a fost un discurs care ne-a mulțumit și pe noi și cred că a dat un sens sacrificiului pe care și noi îl facem pentru țara vecină și prietenă și cred că asemenea atitudine pe care au avut-o față de România va face ca în viitor să avem relații foarte bune, mai bune poate decât am avut înainte de conflict cu țara lui.

Realizator: Este ceea ce sigur ne dorim cu toții din perspectiva protejarii minorități noastre în Ucraina. Domnule ministru, ca sociolog cunoașteți foarte bine profilul românilor și ne-ați vorbit un pic despre reacțiile din Ucraina, dar cum evaluați reacțiile de până acum ale românilor, ale oamenilor noștri la multiplele crize cărora trebuie să le facă față? Pentru că ce se întâmplă acum în Ucraina este doar o parte din numeroasele crize pe care le-am trăit cu toții în doar doi ani de zile. Am avut pandemia de COVID care ne-a răsturnat cu totul tot ceea ce am știut noi despre ceea ce înseamnă viață socială, ne-am reevaluat normalitatea, ca să spunem așa, după aceea a venit un pic din criza economică, criza energetică și acum, peste toate acestea, ce se întâmplă în Ucraina. Cum evaluați reacția noastră, a românilor?

Vasile Dîncu: Niciodată nu am fost cred că atât de agresați ca populație civilă, să spunem, de atâtea evenimente dintr-o dată. Mă gândesc la gravitatea lor, ați amintit despre ele, despre aceste aspecte ale situației, faptul că, pentru prima dată, generațiile noastre, care nu au prins război, au văzut moartea în fața lor, au văzut că le mor prieteni, vecini, colegi de serviciu, s-au confruntat în direct cu moartea. Asta este o dramă care lasă urme și pentru care îți trebuie să ai o reziliență foarte importantă. Apoi a venit războiul - au fost crize economice în ultima vreme foarte puternice - care pune problema viitorului și al viitorilor copiilor tăi. Au fost crize economice continuu, a fost o tranziție în ultimii 30 de ani, oamenii au fost bulversați de aceste lucruri. Și eu aș vrea să spun un lucru, gândindu-mă, pornind invers, de la ultima criză, să spunem, acel aflux al refugiaților din Ucraina, unde sentimentul de solidaritate al românilor și ospitalitatea de care vorbeam noi foarte mult...

Realizator: Și la un moment dat părea că o pierdusem.

Vasile Dîncu: Părea că o pierdusem și încă am unele îndoieli legate de asta, dar vă spun imediat. M-a șocat și pe mine, ca sociolog, pentru că am văzut că avem un grad destul de mare de individualism, de egoism, o competiție socială foarte puternică, intraspecie cum spunem noi, sociologii, un sentiment al solidarității interne între oameni care s-a pierdut. Mi s-a părut că s-a pierdut, dar nu s-a pierdut. Mi s-a părut că s-a pierdut între timp. Lipsă de încredere în instituții, în România, o migrație puternică. Toate acestea erau semnele unei crize pe care sociologic le înțelegi. Eu sunt foarte șocat de faptul că totuși românii au o normalitate, au prezervat o anumită normalitate, pentru că avem un fel de reziliență naturală. Nassim Taleb are cartea lui despre antifragil, spune că, de fapt, sistemele neorganizate foarte bine câștigă o reziliență naturală. De exemplu, civilizația anglo-saxonă, el spune că ar fi mult mai fragile, pentru că după..., când s-a dus o organizare totul se duce pe râpă și atunci oamenii se pierd.

Realizator: Să fie acesta un moment al redescoperirii valorilor și încrederii noastre în instituții, în valorile pe care părea la un moment dat că nu le mai regăsim cu toții?

Vasile Dîncu: Eu cred că ar putea să fie un moment, dar trebuie valorificat, pentru că sunt câteva lucruri importante. Solidaritatea se organizează. Solidaritate este umană până la un punct, este un instinct, dar de acolo încolo trebuie organizată. Și eu ce sper? Am văzut aceste lucruri minunate pe care le-au făcut oamenii, primind în casele lor familii din Ucraina, fără să se gândească că primesc ceva din partea statului, fără să întrebe de așa ceva și ăsta este lucru extraordinar. Aș vrea ca această solidaritate după ce se va termina acest conflict să putem să o sprijinim noi, mai ales cei care suntem în administrație, la guvern, care suntem în universități, mass media, să încercăm să facem o reconversie spre noi înșine, asta, nu spre noi înșine în sensul de egoism, ci spre semenii noștri din România și eu cred că există resurse, doar că trebuie să le dăm oamenilor o speranță. Oamenii trebuie să câștige un pic de speranță pentru viitor și acest lucru eu sunt sigur că este posibil. Am văzut în această perioadă și reacții pe care le înțeleg, reacții de fugă din fața pericolului. Poate că unii au fost foarte dezamăgiți de faptul că au văzut că atunci când a apărut un zvon toată lumea a reacționat cu benzina și s-au pus la cozi. Sunt oameni care... în primul rând că au resurse limitate, pentru că un leu la benzină contează, nu este o glumă. Majoritatea celor care au bani se pot mira de chestiunea asta. Apoi faptul că, de exemplu, tinerii s-au înghesuit la un moment dat să își ia pașapoarte, pentru că a apărut un zvon legat de mobilizare. Sigur că această fragilitate, oamenii ar fi foarte simplu dacă ar fi raționali sută la sută, să spună: bun, ascult sursele oficiale, ascult ce spune guvernul, ascult ce spune Radio România, ce spune TVR1 și așa mai departe și atunci sunt rațional și mă bazez pe informația adevărată. Dar oamenii au fost de foarte multe ori păcăliți pentru că nu au găsit sursa cea mai bună, cea mai credibilă. Câteodată politica a fost imperfectă și de foarte multe ori a fost imperfectă și atunci trebuie să înțelegem că sub atâtea presiuni în ultima vreme au reacționat câteodată oarecum nevrotic la anumite zvonuri de genul acesta, dar vreau să spun că nivelul nostru de reziliență naturală pe care o avem, mecanismele pe care le avem moștenite, inclusiv din perioada comunistă, pentru că în perioada comunistă...

Realizator: S-au călit.

Vasile Dîncu: S-au călit, au rezistat unei dictaturi prin solidaritate, prin mecanisme, cum le spunem noi în sociologie, rețelele de supraviețuire și aceste rețele de supraviețuire, pe urmă a venit competiția haotică din primii ani de după revoluție, au văzut că unii au reușit să decoleze spre un nivel de trai mai ridicat, alții nu au reușit, această comparație socială am studiat-o câțiva ani, i-a dus pe unii, poate, să fie mai egoiști, să fie nemulțumiți de România, să fie nemulțumiți de ei înșiși, să-și exporte copiii în străinătate. Eu cred că este un moment în care lumea se schimbă acum. Acest război este semnul schimbării lumii și dacă vom reuși să înțelegem și noi politicienii probabil în primul rând, dar și oamenii că cu un pic de curaj s-ar putea ca să putem face din nou un salt în istorie. România poate avea un alt loc în lume acum. Eu mă refer la chestiunile militare, dar nu numai la chestiunile militare, la oportunitățile care ne vin în viitor.

Realizator: Să dea Dumnezeu să fie așa și să dea Dumnezeu să discutăm, dacă am alorificat acest moment, peste câțiva ani tot aici, la ”Serviciul de noapte”.

Armata Română este un garant și un furnizor de securitate. NATO se bazează pe noi în această porțiune a flancului estic

Realizator: Cu toții punem pe primul loc armata atunci când suntem întrebați în ce instituție a statului român avem încredere. Care este, din perspectiva dumneavoastră, explicația acestei alegeri și cum răspunde armata română așteptărilor firește ale oamenilor?

Vasile Dîncu: Amata este instituție, spuneam în perioadă de pace, când studiam sondajele și mă ocupam de această zonă a încrederii pe care oamenii o au în instituții, în ceilalți, spuneam că este o instituție de factură psihologică, morală, ca și Biserica Ortodoxă. Din nefericire pentru timpurile care le trăim, dar poate din fericire pentru noi și chiar pentru armată, a venit un timp în care armata nu mai este un element doar de factură psihologică, este un element de siguranță privind viitorul României ca țară independentă, ca un spațiu al libertății și democrației, deci armata devine cu adevărat un partener pentru populație și asta voiam să facem noi acum. Armata României - sunt unii cârcotași, am văzut, pun unii întrebări legate de faptul că armata are lipsuri în dotare, că cine să mai apere acum, că nu vor oamenii să se mobilizeze. Nu e adevărat! Armata României - și dau doar câteva cifre - a avut alături de NATO, de trupele NATO în străinătate din Irak până acum, să spunem, când avem trupe în Kosovo sau avem în Republica Srpska, în Polonia sau în altă parte, a avut 60.000 de oameni trimiși în străinătate, care nu ne-au făcut de rușine, care ne-au demonstrat și care au învățat alături de NATO, de cele cele mai puternice trupe, de cea mai puternică alianță. Am avut 32.000 de oameni în Irak, 32.000 în Afganistan, de asemenea. Acum sigur că unii au fost de două-trei ori, dar majoritatea generalilor, comandanților de acum au fost de două sau de trei ori în realitatea războiului, adică nu sunt construiți în birouri, sunt oameni care sunt specializați. Am început și un program de înzestrare important pe care îl avem în acest moment și care este pe parcurs, dar noi în acest moment avem o armată modernă, am spus-o cu sinceritate că armata se află un pic înaintea societății din perspectiva asta, avem proceduri foarte clare, avem meseriași, vreau să facem mai atractivă profesia de militar...

Realizator: O să discutăm despre acest lucru pe parcursul emisiunii...

Vasile Dîncu: Încă avem lipsuri aici, dar suntem într-un moment în care Armata Română este un garant și un furnizor de securitate, spunem noi, adică NATO se bazează pe noi în această porțiune a flancului estic pe care noi suntem responsabili. Astăzi nu mai trebuie să ne apărăm singuri. Unii spun că suntem o țară mică. Țările mici sunt țările care au o spiritualitate mică, o conștiință, o identitate mică. Dacă tu îți închipui că ești mic, o să devii mic, dar noi suntem o țară mare, suntem în Europa acum a șasea țară din Europa ca și populație. Pe flancul estic, să spunem aici, suntem noi și polonezii, polonezii sunt mai mari un pic decât noi, dar noi și polonezii suntem țările cele mai importante și din perspectiva numărului de oameni în armată, deși nu numărul este neapărat cel mai important, ci dotarea este la fel de importantă. Dar aici avem un flanc estic care înseamnă apărare colectivă. Deci România nu mai are garanție numai în Armata Română, ci Armata Română participă la un flanc, ea este și la un front mult mai larg. Am sacrificat oameni pentru asta, pentru că lumea crede că cineva îți face cadouri în istorie. Nu poți primi cadouri în istorie. Noi am am sacrificat zeci de oameni, avem sute de răniți care au venit din teatrele de operații. Unii s-au întrebat atunci de ce ne ducem acolo. Este exact concluzia pe care a spus-o la un moment dat un președinte al Serbiei, care spunea: Dacă aș fi înțeles acum 10 ani că țara nu se apără numai la hotare, că poți să aperi țara ta la 2.000 km distanță, atunci Serbia a fi fost mult mai departe decât se află astăzi./schelaru/ Este lucrul pe care am început să îl înțelegem și noi și mă întâlnesc adesea - am fost zilele acestea și am sărbătorit ziua NATO și am fost între oameni, am discutat cu mulți oameni, care spun: niciodată nu ne-am gândit că NATO ar putea să vină în România. Avem în acest moment 3.900 de soldați străini, avem baze, vom avea încă un battle group, vor fi 5.000 de soldați străini cu cea mai nouă tehnică, care lucrează alături de noi, deci avem garanții de securitate importante aici. De aceea spun, merită Armata Română încrederea populației pentru mai multe motive. În primul rând pentru că este la nivelul bun, să spunem, al înzestrării și dotării; avem încă mult de lucru. Doi, armata, chiar dacă nu mai este armata întregului popor, cum se spunea înainte, pentru că serviciul militar obligatoriu nu se va ma introduce niciodată, nu este nici economic și nici nu obții o...

Realizator: Răspundeți și întrebării unui ascultător care sugera...

Vasile Dîncu: Cu siguranță, că știu întrebările, cea mai mare parte a lor. Apoi, chiar dacă nu este... Este o armată profesionistă. Avem peste 70.000 de soldați profesioniști și eu sper, ca în viitor și o să vorbim mai încolo despre asta, să întinerim foarte mult armata, să aducem tineri din ce în ce mai profesioniști, pentru că Armata se schimbă așa cum se schimbă amenințările. Avem în momentul acesta amenințările care sunt amenințări hibride, de exemplu: războiul hibrid informațional, comunicațional, electronic, avem alte tipuri de amenințări care au apărut în ultima vreme doar și aici avem nevoie de experți. Deci avem nevoie de femei, de exemplu, în momentul ăsta avem 8% în armată, dar tot mai mult avem nevoie de experți de toate profesiile și cu siguranță că, în viitor, dacă vom fi atenți, dacă nu vom politiza, dacă ne vom gândi cu seriozitate la armată, ca și la viitorul copiilor noștri, pentru că așa trebuie să ne gândim, atunci armata va câștiga continuu în imagine, nu numai în perioadele de criză, pentru că acum trebuie să recunosc că această perioadă ne-a crescut foarte mult rating-ul nostru în încrederea publică. Am depășit, armata a depășit 70%, suntem în jur de 75% în încredere în sondaje, dar cred că această încredere devine o reciprocitate până la urmă, dacă definești, cum spunem noi în sociologie, e Teorema lui Thomas, dacă definești o situație ca reală, ea poate deveni reală ca o consecință a acelei definiri. Dacă oamenii au încredere în armată, armata se simte obligată să răspundă acestei încrederi și eu văd un sentiment de responsabilitate foarte important astăzi.

Realizator: Mulțumesc. Să le reamintim ascultătorilor numerele de telefon la care ne pot contacta la 021.312.1054 sau 021.312.3644. Am revenit în direct. Invitatul nopții este ministrul apărării, Vasile Dîncu. Domnule ministru, avem mesaje de la ascultători, avem și întrebări și mai avem și multe alte teme de abordat în această noapte. Iată câteva dintre mesajele celor care ne urmăresc la această oră. O ascultătoare din Cluj ne salută, este vorba de Titina Nica Țene. Spune: "Bună seara din Cluj dumneavoastră și invitatului dumneavoastră! Da, avem insomnii, nu putem rămâne indiferenți față de ceea ce se întâmplă, din păcate. Levi-Strauss. În sfârșit mă bucură să aud un ministru care înțelege în a lăsa retorica conflictuală mai veche față de Ucraina într-un moment greu și înțelegerea contextului unui vecin în suferință profundă. Care sunt așteptările reale de la summitul important de la Madrid ale ministrului Dîncu"? Este o întrebare asupra căreia vom reveni imediat. Alexandru Techiu: "Bună dimineața! Vă doresc multă sănătate și o emisiune plăcută. Dar vreau să îi transmiteți domnului ministru să acorde mai multă atenție militarilor activi, mai ales pensionarilor". Știți cum e, militarilor activi, mai ales pensionarilor.

Vasile Dîncu: Și pensionarii pot să fie activi și sunt activi...

Realizator: Ok! Atunci o să discutăm când ajungem mai la finalul emisiunii.

Se așteaptă să participăm la reconstrucția Ucrainei independente

Realizator: Aurelia Sălceanu: "Îmi place de domnul ministru Dîncu atunci când abordează problemele generale, nu cele punctuale actuale. Este mai relaxat și, chit că ne spune ce știm și noi și că nu îi pasă de câte s-au spus despre el, își vede de treburile lui mai departe". Macavei Dacian Cosmin: "Bună seara! Am două întrebări pentru dumneavoastră. Care va fi viitorul Ucrainei în viziunea dumneavoastră și ce ar urmări armata rusă prin bombardamentele masive"? Haideți să răspundem foarte pe scurt ascultătorului nostru. Care va fi, în viziunea dumneavoastră, viitorul Ucrainei și ce ar urmări armata rusă prin bombardamentele masive? Într-un minut, după care să ne întoarcem un pic la întrebarea celuilalt ascultător, care se referea la Summitul NATO de la Madrid, unde am și eu câteva întrebări pregătite.

Vasile Dîncu: Foarte pe scurt. Soarta Ucrainei trebuie să fie soarta pe care și-o dorește Ucraina și poporul ucrainean. Asta înseamnă că va fi o perioadă lungă de negocieri după ce se va opri acest război. Să sperăm că se va opri cât mai repede și, după aceea, să sperăm că comunitate internațională nu va mai face așa cum s-a întâmplat după ce a pierdut Ucraina Crimeea și va face presiuni pentru ca Ucraina să rămână o țară independentă. Sigur că Ucraina, a anunțat președintele Zelenski că ar putea să facă unele concesii, sigur că o să accepte un statut demilitarizat oarecum, de neutralitate, în sensul că se poate pune în loc, la înarmare sau la zona pregătirii nucleare, se pot pune garanții internaționale. Sunt o grămadă de țări care au propus asta și poate fi o garanție a securității Ucrainei în viitor. Probabil că se va pune problema unor modificări legate de Constituție, probabil că sigur Rusia va cere și autonomia unor zone. Sunt teme de negociat, dar Ucraina în mod normal trebuie să rămână întreagă, trebuie să aibă un viitor într-adevăr în care..., un destin european. Aici nu există, înțeleg, din partea negociatorilor ruși de la Istanbul, din zilele acestea, nu ar exista o poziție. A vorbit și Zelenski despre destinul nostru comun în Uniunea Europeană. Cred că orice nemulțumiri și orice diferende am avut noi, să spunem, până acum, o dată cu statutul de stat european vor dispărea și vom putea să fim niște vecini foarte buni, după ce s-a întâmplat acum și după lecția pe cale, să zicem așa, poporul român ne-a dat-o și nouă, dar și guvernanților ucraineni, avem toate premisele pentru ca să avem un vecin foarte bun, cu care să facem schimburi economice. Noi am putea să câștigăm foarte mult. Și acum traficul, să spunem, tranzitul de cereale dinspre Ucraine, care este unul dintre cei mai mari producători de cereale, are loc prin România, noi sprijinim asta și, cum a spus-o și președintele Zelinski, se așteaptă ca să participăm la reconstrucția Ucrainei independente, după aceea toate infrastructura. Eu am și o întrebare legată de infrastructură: ce se întâmplă, de ce este distrusă infrastructura? Sigur că e o încercare de a descuraja Ucraina, de a o aduce în stadiul de, așa cum spunea un cosilier al lui Putin, de țară agricolă fundamental. Or, acest lucru nu poate fi acceptat de comunitatea internațională și nu se va întâmpla asta. Ucraina să sperăm că va reveni la statutul ei de țară independentă, liberă și neocupată.

Scoatem cheltuielile pentru apărare din deficitul bugetar și propunem achiziții comune NATO în domeniul armamentului

Realizator: Privind spre viitor, la sfârșitul lunii iunie, la Madrid, va avea loc summitul NATO, unde este așteptat să fie discutată noua concepție despre apărarea colectivă la nivelul Alianței Nord Atlantice. Care sunt principalele provocări la care această nouă concepție trebuie să răspundă?

Vasile Dîncu: Este mai important decât orice alt summit care a fost până acum. Ultimul summit important legat de conceptul NATO, de concepția strategică a NATO a avut loc în 2010. Din 2010 s-au schimbat foarte multe lucruri, au apărut noi agresiuni, noi tipuri de agresiuni, au apărut noi realități, noi actori fundamentali. În 2010 China nu era un actor mondial geostrategic, nu avea cereri, pretenții pentru acest lucru. Acum lucrurile s-au schimbat foarte mult. S-au schimbat și echilibrele mondiale, au devenit dezechilibre, au apărut noi forme de amenințare. Vă dau un singur exemplu: a folosi migrația, de exemplu, ca un fel de bombă, cum s-a întâmplat la granița Poloniei acum cu Belarus sau la... recent, exodul spre Europa din Siria și din Africa au fost folosite toate aceste arme, au fost arme de fapt de ale războiului hibrid. Or, sunt câteva lucruri importante și acestea vor fi fixate la Madrid. În primul rând și după părerea mea cel mai important lucru este faptul că s-a ajuns și se va ajunge, pentru că am negociat foarte mult în fiecare lună, am avut chiar două sau trei summituri ministeriale pe care le facem noi pentru a negocia concepte, și zilnic se discută despre asta. Între Europa și NATO va exista un proiect comun, un proiect în care nu vom dezvolta un concept Busola strategică.

Realizator: Chiar voiam să vă întreb, mai este de actualitate acest concept Busola strategică?

Vasile Dîncu: Este de actualitate. Busola strategică a fost definitivat săptămâna trecută de noi, am definitivat Busola strategică, miniștrii apărării și miniștrii de externe din Europa, dar am stabilit lucruri pe care România le-a susțin de la început și puține țări stabile au: unu, că NATO devine pilonul fundamental de apărare în Europa. Trebuie să ajungem la o complementaritate între NATO și Uniunea Europeană. Asta nu înseamnă că Uniunea Europeană nu își va dezvolta câteva forțe proprii în zona securității Europei.

Realizator: Vor fi complementare.

Vasile Dîncu: Trebuie să fie complementare. În primul rând pentru că au spus statele foarte clar. Nu putem plăti de mai multe ori. Apoi s-a stabilit și prin busola strategică un lucru fundamental, care era greu de prevăzut acum două luni, când am vorbit eu și colegul meu Bogdan Aurescu, când am vorbit despre faptul că flancul estic este important și că trebuie trecut în documente ca o zonă de fragilitate, că din Marea Nordului, Marea Neagră și până în Mediterană este nevoie de o fortificare importantă și este nevoie ca NATO să ia în considerare asta. Acest lucru s-a făcut. Apoi, pentru prima dată s-a activat, și în conceptul strategic va fi clar, s-a activat forța de răspuns a NATO. Forța de răspuns a NATO, gradual, cum se spune, această forță conține în principiu 40.000 de soldați și prima dată s-a activat acum. Ea s-a constituit în 2002, când am fost primiți și noi la summitul de la Praga. Eram în guvern și țin minte emoția acelei nopți, când n-a dormit nimeni în România. Am fost ca după un meci important al echipei naționale de fotbal.

Realizator: Ca și cum am fi câștigat Campionatul Mondial de Fotbal.

Vasile Dîncu: Exact așa a fost. Și oamenii nu s-au bucurat degeaba. Acum ne dăm seama și mai bine. Deci s-a stabilit și acest lucru și vom avea și mecanismele fundamentale în conceptul NATO, pentru că până acuma existau sigur în tratat foarte multe date. De exemplu, articolul 5 - toată lumea îl contesta, rușii, mă rog cei care luptau împotriva NATO, și societățile nu aveau încredere în punctul 5, principiul că toți pentru unul, unul pentru toți. Dacă este atacat un partener, ceilalți vor reacționa împreună, pentru că s-a întâmplat în al Doilea Război Mondial exact invers: deși existau tratate, sigur că nu era NATO, dar existau tratate și Polonia când a fost atacată sau Cehia atunci sau Austria, la Anschluss, nu s-a produs ceea ce se aștepta. Acum însă NATO a demonstrat direct, prin faptul că a adus trupe aici. S-au născut în busola strategică câteva lucruri fundamentale. În primul rând, la noile amenințări s-au produs instrumente pentru asta. Războiul hibrid, de exemplu. S-a creat deja un hybrid tools, care este un set de instrumente care studiază și care duc la măsuri concrete, operative. Armata a primit alte tipuri de însărcinări, adică noi eram într-o alianță politico-militară, ca să spun așa, sau militaro-politică, dar de data asta este foarte clar care sunt mecanismele legate de răspuns. Toate procedurile care există foarte clar operaționalizate. Apoi s-au stabilit, prin busola strategică, de asemenea alte mecanisme legate de războiul cyber. Avem și noi un centru de genul acesta și s-au stabilit mecanisme fundamentale funcționale pentru NATO. De asemenea se stabilesc pentru prima dată lucruri mai clare cu privire la contribuția statelor. Înainte, statele nu prea participau, adică erau state care nu participau cu 2% din PIB. Acum sunt proceduri clare, s-au stabilit și în iunie vom ști foarte clar. De exemplu chestiunea tehnologică este foarte importantă. Noi ne concuram ca să cumpărăm, să spunem, ce este mai nou din tehnologie. Țările mai mici, din est, evident, cu bugete mai mici nu aveam posibilitatea să cumpărăm ce este nou. Astăzi se naște, de exemplu, un fond DIANA, unde toate cele 30 de țări din NATO și poate partenerii lor, care urmează să vină sau care nu au intrat încă în NATO, pot să participe împreună pentru un fond de inovare și tehnologie nouă, cercetări. Cercetarea a devenit foarte importantă în ultima vreme. S-au stabilit, de asemenea, niște structuri permanente. Acum, nu știm cât de permanente vor fi, că a spune că este o structură permanentă o bază militară, să spunem, în România, ar însemna să spui că războiul este permanent. Dar vom avea o rotație și niște mecanisme foarte clare de apărare, fonduri speciale pe tipuri de operațiuni. Deci în iunie, conceptul strategic al NATO pe care îl vom stabili acolo, întreaga concepție va fi una total diferită de ce a fost până acum. Va fi o alianță mult mai activă, o alianță operativă, o alianță care va da mai multă încredere și unde forțele care participă la alianță, fiecare va avea partea lui de responsabilitate. Și asta este foarte important, pentru că așa participă toată lumea. Și s-ar putea să mai fie un lucru pe care eu mi l-aș dori, pentru că am văzut acum cât de greu este să faci dotare pentru armată, pentru că acum este o cerere foarte mare și ca să îți..., chiar dacă ai banii, trebuie să comanzi lucruri pe care să le iei peste câțiva ani, pentru că nu există pe piață posibilitatea să zici "am bani și mă duc să cumpăr avioane"...

Realizator: Mă duc și plec cu un tanc acasă.

Vasile Dîncu: N-am cum, pentru că nu există așa ceva, și atunci sper să facem și cu siguranță asta e o idee pe care o susținem mai mulți, încă două lucruri care..., unul să scoatem cheltuielile pentru apărare din deficitul bugetar, pentru că este nevoie..., cheltuielile de apărare sunt necesare, și atunci să scăpăm bugetul de stat de o povară, ca să spunem așa, că trebuie mereu să ne integrăm în asta și este din ce în ce mai greu și un lucru iar important ar fi achiziții comune în domeniul armamentului și a ceea ce înseamnă un sistem modern de apărare, aviație, terestru, maritim, adică să lucrăm împreună. Știm că avem nevoie pe flancul estic de atâtea blindate, atâtea vase, corvete, fregate și așa mai departe, să putem să facem un optim pe flanc și să începem achiziții comune. Nu ne mai concurăm, suntem sprijiniți cu fonduri ca să le facem la timp și aceste lucruri ne-ar face să fim toți la același nivel de pe flancul estic. Sunt multe lucruri pe care le va aduce acest concept și cred că înseamnă și asta o schimbare de lume.

Moldova este în fiecare din activitățile noastre o prezență continuă. Avem legături foarte bune

Realizator: Mai avem întrebări de la ascultători. Iată, Levi Strauss vă întreabă în contextul regional există o strategie de cooperare militară - exerciții, achiziții, training punctual etc, cu frații de peste Prut? Există ca prioritate în agenda dumneavoastră această cooperare?

Vasile Dîncu: Moldova este în fiecare din activitățile noastre o prezență continuă. Nu există niciun discurs dintre cele patru sau cinci pe care le avem de fiecare dată când avem o întâlnire NATO pe diverse subiecte în care să nu fie Republica Moldova. Am sprijinit în ultima vreme Republica Moldova pentru integrare europeană și pentru sprijin din partea NATO și a Uniunii Europene. Nu sprijinim militar, pentru că ei sunt o țară neutră, sunt declarați neutri, dar sprijin pentru gestiunea refugiaților acum. Și și pentru dotare până la urmă, îi vom sprijini și pentru dotare militară, ei sunt o țară independentă, deocamdată sunt neutri. Avem legături foarte bune, am avut o ședință de guvern comună cu Guvernul din Republica Moldova. Eu m-am întâlnit cu omologul meu din Republica Moldova și comunicăm zilnic, aproape ne sprijinim reciproc, avem pregătiri comune, avem studenți și elevi în România care fac pregătire militară și îi trimitem și în alte țări NATO, avem, de asemenea, proiecte comune, aplicații pe care le facem împreună. I-am sprijinit în a învăța ceea ce înseamnă noile tipuri de armamente, i-am luat cu noi alături în foarte multe aplicații, deci suntem foarte apropiați, sigur că așa cum trebuie să fie și în domeniul pregătirii forțelor armate. Avem în acest moment o conducere în Republica Moldova, doamna președinte Maia Sandu are un ideal de integrare europeană alături de România și, de data asta, armata din Republica Moldova nu mai este ceea ce trebuia să fie în concepția puțin sovietică de dinainte, adică să nu existe. Deci, suntem într-o colaborare excepțională cu frații noștri de peste Prut, așa cum suntem și în zona culturală, în zona economică, în zona energiei. Încercăm să îi sprijinim cu tot ceea ce putem noi.

Realizator: Și, de ce nu, și în zona mass-media, pentru că avem Radio România Chișinău.

Vasile Dîncu: Să nu mai vorbim de asta, sigur.

Realizator: Avem Televiziunea Română la Chișinău. Alin Lăcătiș ne scrie și el pe Facebook, are două întrebări concrete. Prima - Sprijină România cu armament Ucraina? Și cea de-a doua - Ce s-a întâmplat cu MiG-urile 29 pe care le avea România imediat după 1989?

Vasile Dîncu: În acest moment nu sprijinim militar, nu ni s-a cerut ajutor militar, noi nu sprijinim militar. La început, ați văzut niște comunicate în care am sprijinit cu niște prime donații, dar ne ocupăm foarte mult de zona umanitară, pentru că asta este zona noastră. Avem hub-ul de la Suceava, care...

Realizator: În primul rând, pentru refugiați...

Vasile Dîncu:...care funcționează foarte mult. Apoi, zona refugiaților, primirea refugiaților, tranzitul pentru toate ajutoarele care vin din Occident, de peste tot, de ajutoare umanitare prin România, este unul din ce în ce mai plin. Ați văzut că vin comisari europeni, avem tot timpul aici... Deci, ne ocupăm de aceste lucruri. MiG-urile 29 au fost, la un moment dat, niște instrumente pentru apărarea României destul de noi, dar, fiindcă am avut mai puține, la moment dat, în strategia de apărare națională s-a ales - pentru că și bugetul eram mai mic, nu exista 2% atunci, după Revoluție - s-a ales varianta ca să se modernizeze MiG-urile 21, care au devenit 21 Lancer și fiindcă aveam o flotă importantă atunci, aveam multe escadrile - MiG-uri 29 aveam mai puține - atunci MiG-urile 29 și-au pierdut resursa de zbor și în acest moment nu se mai află în dotarea noastră decât pe bază de inventar./geftene/ Adică, foarte multe din ele sunt mai degrabă piese sau oricum nu au mai zburat demult, se află ... unele sunt în conservare.

Realizator: În conservare.

Vasile Dîncu: Dar niciunul dintre MIG-29 nu mai zboară. Sigur că mai avem încă o flotă importantă de MIG-21 Lancer și, evident, avem, știți ultimele evoluții F-16 escadrila adusă, luată din Portugalia, și acum sigur că avem o opțiune pentru cumpărare din Norvegia. Deja pentru avioane cu resursa îmbunătățită, modernizate deja, mult peste nivelul lui F-16 tradițional, și sigur că pentru viitor avem și opțiunea, dar asta era mai încolo, s-ar putea să vină mult mai aproape pentru F-35, dar în acest moment lipsa unor avioane multirol de genul acesta, chiar cel mai moderne, este suplinită de partenerii noștri. În momentul acesta avem trei națiuni care au venit cu avioanele lor cele mai moderne în România, avem italieni, vreo 300..., până la urmă avem vreo 300 de soldați și aviatori și mecanici care sunt în România în acest moment, nemți și italieni, cu Eurofighter american, de asemenea. Deci este suplinită să spunem o anumită lipsă pe care o avem în acest moment de către trupele aliate în România.

Realizator: Domnule ministru, mai avem doar două, trei minute din această prima oră a emisiunii noastre și pentru închiderea acestei primei ore aș vrea să vă adresez o întrebare pe care ne-am pus-o cu toții, nu știu câți însă am găsit cel mai potrivit răspuns la această întrebare. În vecinătatea noastră, pentru prima dată de la cel de-al doilea război mondial, un stat suveran, care nu este membru NATO, este târât în război, invadat și atacat de un stat autocrat, cu ambiții expansioniste. În ce situație ar fi fost România dacă nu era membră NATO și UE?

Vasile Dîncu: Noi ne-am obișnuit, și asta la ultima conferință de la München de securitate a spus-o fostul ambasador în Statele Unite, diplomatul Kissinger, care este patronul, a fost de vreo 14 ani patronul acestei conferințe importante, unde vin peste o sută de șefi de stat și miniștri. El a vorbit despre faptul că noi am avut un fel de nehotărâre, de neputință învățată și nu am acționat cum trebuie în timp, pentru că ne-am închipuit că istoria este un mers spre progres continuu și am uitat de războaie, că este posibil.

Realizator: Când ați spus ”noi” la cine v-ați gândit?

Vasile Dîncu: Kissinger vorbea despre toată lumea, toată Europa.

Realizator: Deci la nivel global, ca să înțelegem, să nu se înțeleagă că vorbea de noi, de România.

Vasile Dîncu: Nu de noi... Exact, era vorba la nivel global, el vorbea din punct de vedere al Germaniei, ca să zicem așa, pentru că reprezenta Germania, era moderatorul acestei conferințe și el a spus că trebuie să ieșim din această neputință învățată. Și noi acum ne-am dat seama că, de fapt, puteam să fim într-o situație foarte gravă în acest moment. Să zicem, nu eram membri NATO în acest moment și chiar, să spunem așa, nu ne-ar fi atacat pe noi Putin prima dată, ci ar fi fost vorba numai de atacul Ucrainei și poate că al altor state din zonă, cum s-a întâmplat și cu George. Am fi trăit în aceste momente o adevărată dramă, am fi fost singuri în fața unui tăvălug pe care n-am fi avut forță proprie, prin propria noastră înzestrare ca să rezistăm, nu am fi trăit momentele de astăzi, care, chiar dacă sunt cu o îngrijoraare legată de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, astăzi avem totuși un scut de securitate cum nu am avut niciodată. Deci nu trebuie să ne trimitem copiii în străinătate, așa cum se întâmplă în Ucraina de exemplu, nu trebuie să ne părăsim locurile de muncă, nu trebuie să ne pregătim haotic.

Realizator: Deci faptul că ne continuăm viața este și datorită acestei apartenențe a noastră la NATO și la Uniunea Europeană.

Vasile Dîncu: Cred că în mare măsură ceea ce facem astăzi - și poate că nici nu ne dăm seama că mergem liniștiți la serviciu, că ne putem duce la activități culturale, că mergem în concediu se datorează și acestui lucru. Nici nu ne-am dat seama și asta vă spun: și eu am învățat multe lucruri aici, deși am făcut politică de multă vreme și m-am gândit la toate consecințele. Nu ne dăm seama cât de importante sunt cheltuielile de securitate pentru libertatea noastră și cheltuiala pentru securitatea ta și pentru libertatea ta trebuie să o accepți pentru că nu este un cost, este mai degrabă o investiție.

Încercăm de asemenea să onorăm drepturile eroilor pe care le-au câștigat

Domnule ministru, încrederea în armată, despre care am vorbit în prima oră, nu este una prezumată -ea se câștigă de cele mai multe ori prin sacrificiul militarilor, în acte de curaj și eroism care de multe ori nu ajung la publicul larg. Din această perspectivă, credeți că reușim noi ca națiune să ne prețuim, să ne onoram eroii?

Vasile Dîncu: Da, sigur că aici când vorbim despre prețuirea trecutului și a eroilor, a celor care au fost înaintea noastră nu avem noi chiar mecanisme culturale care să fie, să dureze de secole, pentru că suntem o națiune tânără, așa cum suntem majoritatea națiunilor europene, pentru că am trecut prin perioade grele ale istoriei în care istoria s-a rescris, s-a falsificat câteodată și au fost niște mecanisme fragmentate despre epopea trecutului, să spunem. În acest moment însă, armata română este din această perspectivă, aș vrea să spun și un fel de laborator al memoriei colective. Din păcate, nu reușim la nivelul întregului stat să păstrăm așa cum se cuvine sacrificiul înaintașilor ca și pilde morale. Ne uităm: programele noastre de învățământ suferă câteodată, scoatem elemente importante din istorie, am scos din literatură titani ai literaturii române care au creat identitatea românească, limba românească, cultura românească și suntem încă într-o degringoladă a valorilor la nivelul societății. Armată este însă o oază, spuneam că este un atelier așa al memoriei colective, pentru că armata nu numai că păstrează în pregătirea pe care o au militarii tot ceea ce înseamnă posibilitatea de a-ți fortifica identitatea cu marii oameni, marii bărbați, marile gesturi istorice, marile discursuri - acestea sunt lucruri foarte importante pentru pregătirea sufletului și conștiinței unui militar și mă bucur că am redescoperit în armată aceleași valori pe care vreau să spun că... chiar mai ascuns erau și înainte de o '89. Înainte de '89 știu că, la un moment dat, comandantul Unității ne lăsa să cântăm. ''Treceți batalioane române, Carpații'' era interzisă atunci, dar el prima dată o făceam așa mai... sâmbăta și duminica când eram noi prin unitate și făceam marșul și ne lăsa să cântăm ''Treceți batalioane române, Carpații'' după aceea, încet încet a devenit imn. Încercăm să facem același lucru și cu eroii perioadei recente, să prețuim veteranii. În 29 aprilie cred, avem peste câteva săptămâni, avem Ziua Veteranilor în care avem un proiect de manifestări care sunt foarte bine structurate, parteneriate cu media, manifestări în teritoriu, avem un program legat de cimitirele noastre din România sau din afară. De asemenea, avem încercăm să ținem o legătură cât mai strânsă între departamentul nostru care se ocupă de memoria și cinstirea ostașilor români și a veteranilor și cei care au mai rămas, ne-au mai rămas 1.748 dacă îmi aduc amintiri cifra de veterani de război, avem 43 de văduve de război și 21.781 -astăzi am lucrat cu cifrele astea, de aia le țin minte, pentru că am lucrat la programul pentru memoria celor plecați și pentru cinstirea eroilor din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial care au mai rămas. Vedeți că sunt încă foarte puțini. Încercăm de asemenea să onorăm drepturile pe care le-au câștigat și cu care îi onorează societatea. Eu mi-am propus în programul meu, știind de la început că omul este cea mai importantă armă, oricât am vorbi noi despre noile tipuri de rachete sau de avioanele care sunt foarte scumpe, nu există arma mai puternică decât mintea și sufletul omului.

Acestea sunt cele mai importante care pot să apere o țară. Și am un program special în care încerc, și în fiecare săptămână am cel puțin o zi în care discutăm cu o echipă pe care mi-am făcut-o de consilieri, pentru pensiile militarilor, pentru că am ajuns într-o perioadă de degringoladă în ceea ce privește pensiile, s-au făcut experimente de-a lungul timpului și vreau să echilibrăm acest lucru. De asemenea, mă interesează foarte mult și viața oamenilor din armată, familiile lor. Am trecut prin momente tragice atunci când am avut accidentul recent, în care ne-au rămas 11 copiii...

Realizator: Orfani.

Vasile Dîncu: ...orfani dintr-o dată. Încerc să țin legătura cu familiile lor, încerc să fac vizite, să îi invit alături de noi, am tot felul de manifestări și pentru sufletul lor, o să facem de sărbători, am câțiva prieteni artiști care mi-au promis că vom face câteva manifestări culturale pentru ei. Dar mă interesează în primul rând calitatea vieții oamenilor. Sigur că și cultura face parte din calitatea vieții, dar mă interesează foarte mult calitatea vieții lor și în acest sens în armată există o unanimitate în chestiunea asta, adică și partenerii mei militari, generalii și ofițerii sunt absolut la datorie, de câte ori cer câte ceva în domeniul acesta și multiplicăm toate acțiunile acestea în care încercăm să creștem calitatea vieții oamenilor. Este partea spiritului de corp care trebuie să existe în armată pentru că oamenii care sunt puși să plătească cu viața câteodată sau oricum care sunt tot timpul în pericol au un nivel de solidaritate cu ceilalți mult diferite pe care ceilalți nu îl înțeleg.

Situația este foarte complicată în acest moment în Ucraina

Realizator: Aș vrea să revenim la situația din Ucraina. Cum arată în acest moment evaluările specialiștilor și ce scenarii sunt luate în calcul? Și aici o curiozitate iarăși de jurnalist, pentru că circulă în spațiul public informația conform căreia la nivel de intelligence România a știut momentul în care Rusia a invadat Ucraina. Este și acesta un domeniu în care specialiștii români excelează?

Vasile Dîncu: Sigur că situația este foarte complicată în acest moment în Ucraina. Pe de-o parte avem o mișcare a trupelor ruse care s-au retras, au mai eliminat din strânsoarea pe care o aveau în zona Kievului. Este o mișcare care a dat unora speranțe, dar cred că sunt speranțe deșarte, nu înseamnă că acest lucru se va însemna și o retragere. Avem însă câteva mici pași, câțiva pași care s-au făcut la Istanbul, să spunem așa. Dintr-o tablă de vreo 10 teme care există în dezbatere la Istanbul, în vreo trei teme a început să fie o deschidere și din partea Federației Ruse, dar rămâne proiectul lui Putin care nu înseamnă că se va retrage sau că ar vrea să se termine foarte repede acest conflict. Se distruge infrastructura critică a țării, infrastructura în general, transportul, infrastructura industrială. Deci, este o situație foarte complicată încă în acest moment. Federația Rusă încearcă ca în zona Donbas, zona celor două regiuni din Donbas să elimine orice urmă de rezistență și să focalizeze acolo, în această zonă, fortifică de asemenea țărmul Mării Negre, care înseamnă blocarea Ucrainei pentru ieșirea la mare. Deci, situația încă este tragică, chiar dacă în ultima vreme am văzut că armata ucraineană a încercat și a reușit câteva contraatacuri importante și care au mai eliberat un pic dându-le o libertate mai mare de mișcare. În ceea ce privește, să spunem așa, informațiile militare, modul în care acționează NATO în această zonă, evident că noi suntem partea NATO, lucrăm împreună, aducem toți informații la centrele de operațiuni de intelligence comune. E adevărat că noi am avut informații și avem informații din această zonă, pentru că este zona noastră evident, că suntem mai apropiați în această zonă, dar după cum s-a văzut, având în vedere situația NATO, tratatul NATO chiar, toate aceste informații pot să ajute însă Ucraina cu toate informațiile care au existat și la NATO și în alte locuri, nu au putut beneficia, să spunem, de alt tip de ajutor decât ajutoare umanitare.

Vă asigur că a primit și ajutoare de armament, dar tratatul NATO interzice ca țările NATO să participe, să spunem, la apărarea unui alt teritoriu decât dacă este atacat un teritoriu al unei țări membre NATO. Deci aici noi avem nu numai zona de intelligence militar, avem zone de excepție. În întâlnirile mele cu foarte mulți miniștri din ultima perioadă, cred că ar fi trebuit în alte situații să treacă vreo trei sau patru ani de zile de mandat ca să te întâlnești cu toți miniștrii NATO de atâtea ori, să te întâlnești cu guvernele să... Aici e o istorie accelerată în acest moment. Excelăm și în zona aviației, avem oameni foarte bine pregătiți, din păcate noi avem încă... Dotarea chiar de ultimă generație... Nu stăm foarte bine, pentru că avem niște contracte în negociere și acum cu corvete și să sperăm că vom încheia această lună și vom putea să dăm drumul la un proiect de înzestrare. În schimb m-am întâlnit cu foarte mulți înalți ofițeri și comandați de la NATO, cu șeful Pentagonului și alții care mi-au spus că marinarii noștri care au lucrat în operațiuni comune cu NATO sunt excepționali, că au inteligență, creativitate, curaj, că sunt foarte buni comandanți. Am avut în Irak, de exemplu, foarte mulți din oamenii cu care lucrez acum, cu generali care au condus unități aliate, unități în care erau americani, englezi, francezi și toată lumea laudă resursa umană pe care o avem noi în România. Sunt foarte bucuroși. Sunt fericit să am colaboratori care sunt cu adevărat meseriași în profesia lor, adică știu foarte bine ce pot și au încredere în ceea ce pot, pentru că asta e important.

Realizator: Avem un telefon în direct. Îl salutăm pe un concitadin de-al dumneavoastră din Cluj. Ne-a sunat domnul Ioan Ionuț. Bună dimineața! Bun venit la Radio România Actualități.

Ioan Ionuț: Sărut mâinile! Tot respectul domnule ministru.

Realizator: Vă ascultăm.

Ioan Ionuț: Două chestiuni.

Realizator: Vă rog!

Ioan Ionuț: E vorba de cele două drone care au survolat teritoriul României, una din ele a survolat teritoriului a trei state NATO. Cum se face că nu au fost doborâte? Tare mi-e teamă că... Ni s-a spus că nu aveau arme la bord, dar puteau avea ceva mult mai grav decât armele: o cameră de înaltă definiție, poate chiar 3D. Să fi survolat baza NATO de la Câmpia Turzii? A doua problemă e, nu știu, ceva foarte confidențial, o posibilă metodă de contracarare a unei arme nucleare înainte de a-și atinge ținta. Mai mult de atât nu se poate spune la radio.

Realizator: Mulțumim mult de tot! Domnule ministru.

Vasile Dîncu: Da, în problema dronelor, noi avem în acest moment, suntem într-un program de achiziții. Pe de altă parte, am descoperit și firme în România destul de bine cunoscute la noi, dar care au niște tineri și au niște programe extraordinar de interesante, care ar putea să însemne că în viitor vom avea inteligență românească care bate în foarte mare măsură ceea ce se cunoaște acum în cea mai mare industrie de, în ceea ce privește dronele. Să vă răspund exact la întrebarea dumneavoastră despre cele două drone. Drona care a ajuns în Croația este o dronă care a atins teritoriul României doar tangențial, adică a prins granița timp de trei minute, deasupra graniței noastre, chiar pe graniță a trecut și a mers 40 de minute în spațiul aerian maghiar și încă vreo 14 minute, dacă nu mă înșel, în Croația. Era o dronă de cercetare, într-adevăr o dronă de fabricație mai veche, în principiu cam scoasă din uz, dar o dronă... O dimensiune mai mare, era o dronă de vreo 14 metri ca anvergură. A ajuns acolo, a produs o explozie. Am discutat de mai multe ori cu ministrul apărării din Croația; a produs o explozie, nu avea însă o încărcătură de explozibil, spun specialiștii, mai degrabă, chiar dacă politicul ne-au spus că era explozibil și era explozibil doar pentru autodistrugerea dronei, pentru ca inamicul care prinde o dronă să nu poată să recupereze de acolo elementele de informații care au fost înregistrate, imagini sau alte...

Realizator: Sau elemente de tehnologie.

Vasile Dîncu: Sau elementele de tehnologie, sigur, care sunt importante./ilixandru/ilapadat

Practic, noi nu aveam nici timp să interceptăm și există un lucru, pe care militarii îl știu foarte bine, trebuie să ai și posibilități sau timp pentru a identifica despre ce fel de obiect zburător este vorba. Deci, nu dai jos orice tip de obiect zburător, care este deasupra țării noastre. Vă garantez însă că, dacă ar fi fost 40 de minute pe teritoriul României, atunci nu ar fi trecut așa, ci am fi dat-o jos, am fi identificat-o și am fi dat-o jos. Despre ce au făcut alte țări, nu pot să comentez și nici nu este treaba noastră, deci este vorba de această dronă. A doua dronă a fost o dronă Orlan-10, o dronă mai micuță, într-adevăr de o fabricație mai nouă, a căzut undeva în Bistrița-Năsăud, în satul Tărpiu, pentru că m-a anunțat un localnic de acolo că s-a întâmplat. Prima dată am crezut că este o glumă.

Realizator: V-a dat un SMS.

Vasile Dîncu: Da, mi-a dat un SMS, mi-a spus, am crezut că este o glumă.

Realizator: V-a spus, dle profesor...

Vasile Dîncu: Mi-a spus, chiar este un prieten de-al meu, care mi-a spus data viitoare, când mai vine o dronă, o să dau cu borcane de murături după ea. Este o dronă într-adevăr mai nouă, acum sigur că am văzut niște comunicări de la Moscova și m-au interpelat câțiva sceptici, dar au comunicat de la Moscova că este ultimul tip, că se bazează toată armata rusă pe acest tip de dronă. Eu am văzut și caracteristicile, am văzut ce au spus experții, după ce au analizat-o cu atenție. Nu era pregătită, nu avea elemente pentru culegerea de informații la nivelul la care este fabricată, adică îi lipseau foarte multe componente. Aș putea să interpretez, pentru că tot e noapte și nu ne aude chiar toată planeta, ci doar românii, că a fost poate mai degrabă de încercare sau de a ne transmite un mesaj, de a ne ține ocupați, unul din lucrurile pe care le face diplomația rusă în ultima vreme este asta, încearcă să arate, să comunice diverse amenințări la adresa unor țări, pentru ca să descurajeze sprijinul umanitar sau sprijinul militar pentru alte țări. În acest moment, nu avem un pericol sau gaură să zicem în siguranța națională în ceea ce privește dronele, pentru că avem câteva sisteme și avem și în achiziție acum. Avem sistemele cele mai moderne de radare și de baterii antirachetă și posibilități de a intercepta cu aviația de vânătoare asemenea echipamente militare.

Realizator: Cea de-a doua întrebare se referea la o metodă de contracarare a armelor nucleare. Există astfel de metode?

Vasile Dîncu: Nu, sigur că se vorbește mai ales în romanele SF despre posibilitățile de a devia, de a rezolva situația armelor nucleare, dar, în acest moment, nu se cunosc metode care să spunem să fie clasice acreditate pentru asta. Spunem doar că armele nucleare sunt folosite mai degrabă ca argument în ceea ce numim paradigma distrugerilor reciproce și vorbim despre ele mai degrabă ca elemente de descurajare. Nimeni nu-și poate închipui, nimeni normal de pe pământ, că va începe un război nuclear, pentru că ar însemna o distrugere comună, o distrugere colectivă, totală, așa încât cam aceasta este metoda nepsihedelică de a contracara arme nucleare. Să contrapui același argument și să știe și celălalt că ai capabilități în domeniul acesta. Cred că faptul că Putin a încercat să folosească acest ultim argument este o dovadă a slăbiciunii.

Realizator: Dl Florin Plugariu din Brașov este acum în legătură directă cu noi. Ne urmărește în fiecare noapte de luni. Îi mulțumim. Bună dimineața! Bun venit la "Serviciul de noapte"!

Florin Plugariu: Mulțumesc, sărut-mâinile, dna Maria Țoghină. Să trăiți, dle ministru Vasile Dîncu! Dle ministru, ați relatat dvs., acum aproape o oră, despre ce fel de oameni ascultă emisiunea de noapte. Eu vă spun că pe lângă genul de oameni pe care dvs. i-ați menționat, mai e unul care la ora asta din noapte ascultă radioul și completează integrame./lcoman/ilapadat

Și pentru că dumneavoastră ați relatat niști amintiri de armată, și n-ați uitat multe de atunci și mai țineți minte și programul, deși am dezlegat, scrie aici la integrame ''șocul armei'' din 5.

Vasile Dîncu: Glonț?

-: Nu. Șocul armei.

Vasile Dîncu: Este o întrebare interesantă dar...

-: Recul, ca să nu mai..

Vasile Dîncu: Recul este, da.

-: Aș continua, vă salută un cetățean civil cu stagiul militar satisfăcut cu funcția și gradul de ajutor comandant de gardă sergent. V-aș întreba, dumneavoastră dacă nu e prea grea întrebarea, dacă ați putea să ne spuneți ce grad și ce funcție ați avut în serviciu militar?

Vasile Dîncu: Nu am avut un grad mare pentru că din ce un an și 6 luni am fost, am făcut la auto prima dată școala și după aceea am fost furier la comandat și ca furier, am fost doar fruntaș, soldat fruntaș pentru că erau în armată, știți că erau trei tipuri de recompense, dacă ați făcut armata când am făcut-o și eu, era de sărbători când venea 25 octombrie sau alte sărbători, 23 august se făceau avansări și unii acceptau avansări, erau acceptări înaintare în grad, unele erau plecări în permisie sau recompense în bani -astea erau trei tipuri de recompense. Eu ca Ardelean la București alegeam, când se putea, să mă duc acasă.

Realizator: Permisia...

-: Ardelean la București am fost și eu în armată.

Vasile Dîncu: Erați mai aproape oricum, dacă erați din Brașov. Eu eram din Salva, din Bistrița Năsăud, la o zi și o noapte aproape de mers cu trenul.

-: Am înțeles, oricum fruntaș ați fost în armată, dar ați fost și sunt convins că veți fi mereu.

Vasile Dîncu: Mulțumes mult!

-: Întrebarea... cu mare drag... întrebarea cea mai interesantă, nu doar pentru mine, ci și pentru cei foarte mulți ascultători ai Radioului Public, ar fi următoarea: care este instituția care se ocupă de întreținerea buncărelor și administrarea lor și dacă cunoașteți cumva dumneavoastră dacă există vreun proiect de lege sau vreo propunere legislativă care, în contextul războiului la fereastra României, s-au gândit să se ocupe de ele. Eu vă adresez întrebarea asta pentru că în curtea în care locuiesc eu sunt mai multe căsuțe, clădiri, însă unde locuiesc eu, așa a fost căsuța asta, există un buncăr de care nu s-a ocupat nici măcar Ceaușescu, adică de 40 și ceva de ani, nimeni n-a dat pe aici niciodată și în afara faptului că sunt probleme mari de tot, nu știu cum ar putea supraviețui la cum arată buncărul acesta și la ce se întâmplă cu el în afară de faptul că degajă și un miros de mulți ani multe mare, dar asta e întrebarea: care e instituția? Aș mai fi avut o întrebare dar... Bine, mulțumesc...

Realizator: Mulțumim, la revedere ! Toate cele bune, sănătate?

Avem și în pregătire în acest moment în pachetul privind Legile siguranței

Vasile Dîncu: Pot să vă răspund foarte exact. Noi avem și în pregătire în acest moment în pachetul privind Legile siguranței naționale, avem trei legi în care încercăm să adaptăm ceea ce realitatea de acum și contextul și tot complexul legislativ. Avem o lege legată de cybersecurity, una de legile Apărării și una pentru managementul pentru situațiile de criză. Vom lansa săptămâna viitoare cred că în transparență aceste legi. Mai există o lege care de asemenea este în pregătire, este pregătirea populației și a economiei pentru aparare și aceasta nu a fost modificată de multă vreme și avem nevoie aici și să actualizăm tot ceea ce înseamnă ansamblu legislativ din această direcție.

În ceea ce privește adăposturile. Adăposturile sunt gestionate de Ministerul de Interne. În principiu, se ocupă prefecturile și IGSU, sunt ale lor. Sigur că noi cu armata avem și noi anumite adăposturi militare care sigur că pot fi folosite în caz de conflict și pentru populație, dar cele mai multe sunt gestionate la nivel județean sau la nivelul primăriilor. Vom încerca ca în legea pe care o pregătim acum să ne uităm asupra, să facem și o analiză cu ocazia asta a ceea ce există în acest moment și să vedem, să aducem și poate responsabilități mai clare, deși practic există în lege în acest moment, inclusiv în legea pentru mobilizarea cetățenilor din acest moment, care funcționează acum, care este mai veche, dar există obligația autorităților de a se ocupa...

Realizator: Autorităților locale.

Vasile Dîncu: ...locale. Cum se spune acum, că a fost o lucru care nu era chiar o glumă, foarte multă vreme pe timp de pace aceste adăposturi au folosit pentru depozit de murături. Acuma oamenii au scos murăturile, asociațiile de locatari și cei care se ocupă pe plan local de asta au scos murăturile și au încercat să facă curățenie în multe din ele. A fost bine că a fost pace atâta timp și că oamenii s-au gândit pașnic doar la murături. De acum încolo însă o să fim mult mai atenți și la această infrastructură critică necesară pentru adăpostirea populației în caz de de conflict. Suntem atenți la asta, am mai primit sugestii, petiții din acest în acest sens și cred că o să și prezint public la un moment dat noua lege și o să discutăm și despre consecințele ei.

Realizator: Până la momentul în care veți prezenta public noua lege dacă ne puteți oferi pentru ascultătorii Radio România Actualități câteva detalii legate de legea privind pregătirea populației pentru apărare, care ar fi principalele elemente ale acestui proiect de lege, ce aduce nou.

Vasile Dîncu: Nou nu o să aducă foarte multe lucruri, pentru că.... Dar sunt câteva lucruri care țin de altceva, care țin de faptul că unele prevederi erau de pe vremea când nu eram membri NATO și sunt chestiuni procedurale legate de prezența trupelor străine și alte lucruri care țin și asta va apărea și legea securității naționale. Apoi este vorba de mobilizarea economiei pentru apărare, sunte câteva lucruri care țin de noile structuri economice, care există, cum faci reconversia în timp de război să zicem sau de mobilizare cum faci reconversia economiei, pentru că trebuie să faci o reconversie pentru pentru sprijinirea efortului militar. De asemenea, ce face fiecare cetățean în timpul acesta ca mobilizare. Sunt mecanisme și proceduri foarte clare. De exemplu în acest moment au apărut foarte multe fake-news-uri, dar și unele spaimei ale populației pornind de la faptul că centrele militare trebuie să facă în fiecare an sau cu o anumită periodicitate, dar în lege scrie să facă un inventar al celor de exemplu care au fost, au avut afecțiuni medicale și care sunt rezerviști, să vadă dacă sunt în stare bună de sănătate sau să-i scoată pe cei care s-au îmbolnăvit de pe această listă. Ori, dacă trimiți acum, cum o trimis unii neinspirat la medicii de familie în acest context niște cereri să le spună lumea interpretează ca mobilizare și se sperie, dar este un proces normal. De asemenea, la întreprinderile peste în anumit număr de angajați trebuie, de asemenea, primăria cum s-a întâmplat la București a fost un caz, a trimis niște cereri pentru liste de angajați, vârste și așa mai departe. Astea sunt pe timp de pace, sunt normale, noi ținem, armata ține o statistică continuă cu cei care sunt mobilizabili. Ce a apărut, pentru că a fost o încercare la nivelul guvernului în care s-a încercat ca mai multe instituții să pregătească un proiect pentru situația de criză. De fapt noi avem lege a managementului situațiilor de criză pe care o să o schimbăm, pentru că este necesar acum să o schimbăm, însă acolo s-au luat unii nespirați au luat din mai multe legi câte un paragraf sau un articol și l-au pus în legea asta, că era un fel de lege cum noi le spunem la anumite ordonanțe ordonanțe trenuleț, adică pui mai multe subiecte într-o hotărârea de guvern sau într-o ordonanță. Ori, au fost și niște greșeli de concepție a celor care au pus asta. De exemplu cea legată de rezerva vie, cu faptul că sub mobilizabili oamenii între 18 sau cât era, și 60 de ani./ilapadat

Asta e imposibil, pentru că nu poți să mobilizezi, în caz de război în armată, așa cum se înțelegea de acolo că era neclar de fapt pe cei care n-au făcut pregătire militară. Deci pot să aibă 20 de ani, 25 tinerii noștri colegi de aici care au 30 de ani, nu au făcut armata și nu poți să îi imobilizezi în armată, sigur că de exemplu un tehnician de la radio îl putem mobiliza aici la locul de muncă...

Realizator: Și are rolul lui...

Vasile Dîncu: ... și are rolul lui foarte important în informarea populației, adică aici a fost o neînțelegere și din cauza asta s-a produs o adevărată emoție colectivă în care s-a înțeles și cumva ne-a făcut mai degrabă deservicii în acest moment. Deci lucrăm și la această lege, aceasta va apărea tot în scurt timp probabil și vom pune în transparență, vom discuta în parlament, nu vom face ordonanță pentru că este importantă pentru România și chiar dacă poate că unii au cerut să facem ordonanțe ca să meargă mai repede, nu este corect și poate că aici se vede mai bine nevoia sau se înțelege mai bine nevoia ca să avem un parteneriat. Eu nu zic control pentru că nu îmi place să spun controlul civil asupra armatei, parteneriat între civili și militari, pentru că în mod normal militarii au partea lor care este uneori să încerci prin toate mijloacele să asiguri o apărare cât mai bună. Civilii înțeleg mai bine drepturile și libertățile, și atunci dintr-o colaborare foarte bună, putem să obținem și o operă de mobilizare corectă și în care lumea să participe cu plăcere.

Realizator: Să știți că am multe întrebări încă să vă adresez. Am renunțat deja la niște momente muzicale, tocmai din bucuria de a dialoga cu dumneavoastră în această noapte. Pomeneați mai devreme de fake news, de dezinformare. Războaiele moderne, spuneți și dumneavoastră, știm și noi, se duc pe multiple planuri. Din ce în ce mai utilizat este acest război informațional, iar armele cele mai facile sunt fake news, știrile false și dezinformarea. La acest capitol cât de pregătiți suntem și, în acest context, cât de importante sunt serviciile publice de media?

Vasile Dîncu: Eu am studiat în ultimii ani, ca profesor de comunicare și conducător de doctoranzi în această zonă a comunicării, am studiat influența inclusiv a propagandei ruse în România, pentru că a avut mulți doctoranzi care erau interesați de acest subiect. Am observat un lucru îmbucurător, în România propaganda rusă a avut cea mai slabă influență din toate țările din această zonă, din Europa Centrală și de Est. Pur și simplu românii sunt reactivi, au o reacție de respingere în general a ideilor care veneau dinspre propaganda rusă, chiar dacă unele erau pur și simplu teorii ale conspirației care au mare trecere în toată lumea, altele teorii ale complotului și alte lucruri. Ce pot să spun însă, în ultima vreme au existat și încă se simt efectele mai ales în social media, se simt efectele propagandei ruse pentru că propaganda rusă sigur la un nivel mult mai scăzut decât în alte locuri, spuneam la început. Noi avem un nivel de reziliență foarte bun, dar au fost... rușii au avut din 1942 încoace, la școala lor diplomatică, se predă un tip de propagandă reală, îl numesc ei, care sunt tehnici foarte adaptate pentru a scade credibilitatea oamenilor în autorități, a distruge identitatea colectivă acolo unde știu că sunt la un moment dat să spunem anumite greșeli de management a populației și exemplu între funcționarii de la stat și cei de la privat...

Realizator: ... creează breșe și le adâncesc...

Vasile Dîncu: Și le adâncesc /.../ ideea, a greșit la noi un personaj politic la un moment dat din nefericire făcând o metaforă ''grasul și slabul'', spunând că de fapt funcționarul de stat câștigă bani mulți, este grasul și stă spinarea celui slab. Asta este un lucru care afectează coeziunea colectivă a unei societăți, ori rușii știu foarte bine să facă aceste lucruri, au dezvoltat războiul informațional, apoi au dezvoltat rețelele sociale fantastic, s-a văzut Cambridge Analytica și s-au văzut ultimele alegeri și din America, scandaluri imense pentru că uriașe ferme de boți cum le numim noi, sunt cele care creează....

... o audiență mare, creează un halou în jurul unui mesaj, îl distribuie masiv, îl amplifică extraordinar de mult./ilapadat

Realizator: Îl amplifică.

Vasile Dîncu: În amplifică extraordinar de mult. Deci, sunt foarte multe exemple. Și acum ei au niște planuri în războiul psihologic foarte elaborate, bazate pe psihologia maselor. Noi ne-am dat seama mai târziu, de fapt, și Europa, că pe baza libertăților, a democrației fantastice pe care o trăiam, un fel de euforia democrației și a libertăților de informare și exprimare poate că Occidentul nu s-a pregătit destul pentru asemenea tipuri de războaie, care au fost studiate și considerate parte a operațiunilor. Spunea un general rus recent că dacă înainte războiul însemna 10% informație și 90% război armat, astăzi sunt 90% război informațional și doar 10% război armat. Și poate că pe undeva are dreptate aici. De aceea, noi ne-am luptat și în această perioadă cu fake news-urile foarte mult și singura indicație care este puternică și e cel mai important lucru, pentru că sunt și alte modalități prin care poți să îi înveți pe oameni, noi încercăm, am ținut și cursuri la universitate pentru asta, am ținut cursuri și la universitățile militare de-a lungul timpului pentru a deconstrui propaganda, a face contra propagandă, dar cel mai bun lucru este să îi îndemni pe oameni să caute canalele de informații veritabile, cum sunt canalele publice. Aceasta este cea mai puternică garanție. De acolo sigur că înseamnă și să te informezi, să înțelegi care sunt mecanismele teoriei complotului, să înțelegi cum să îți verifici sursele pentru că este foarte important, să cauți o informație în mai multe..

Realizator: Nu te rezumi doar la serviciile publice dar, totuși să ai un reper.

Vasile Dîncu: Ghidul cel mai important, reperul este, aceasta este baricada de pe care te poți lupta cu adevărat în războiul psihologic. De aceea, ce înseamnă canalele publice de informații, ne dăm seama și acum cât de importante sunt, pentru că la un moment dat cred că sub fascinația pieței. Țin minte și manageri care au fost obligați, poate de politică, poate de Parlament, câteodată să considere că de fapt canale publice se bat pe audiență și se bat cu posturile comerciale care nu au altă responsabilitate decât profitul, se bat și ajung. Sigur Radio România știu că bătea la un moment dat și canale comerciale, tot timpul, chiar dacă făcea informația veritabilă, însă sigur că în televiziune și în alt locuri este mult mai dură această...

Realizator: Presiunea e mai mare.

Vasile Dîncu: ...presiunea e mai mare și competiția este mult mai mare, dar este enevoie. O țară este puternică dacă are o mass-media care să fie responsabilă și care să aibă până la urmă o finanțare publică, pentru că asta îți dă independența necesară pentru ca să poți să lucrezi profesionist și să nu ai presiunea căutării profitului, pentru că profitul nu întotdeauna se poate obține prin adevăr, prin obiectivitate și prin precizia informației.

Realizator: Mai avem un telefon în direct. Îl salutăm pe ascultătorul nostru fidel, domnul Ruslan. Bună dimineața!

Spirea Ruslan: Bună dimineața, dumneavoastră noastră și am onoarea să îl salut pe doamnul ministru!

Vasile Dîncu: Bună seara!

Spirea Ruslan: Mă numesc Spirea Ruslan, sunt colonel în rezervă, specialitatea CBRN și după aceea cu protecția civilă. Și aș vrea să îi răspund eu un pic mai pe scurt, dar un pic mai la obiect domnului cu buncărele. Așa erau numite înainte, de fapt buncărele nu sunt nimic altceva decât niște adăposturi pentru protecția populației civile, în primul rând, și apoi mai sunt niște puncte de comandă la nivel local, cum spuneți dumneavoastră, pentru conducerea acțiunilor pentru salvarea civililor și în nici un caz militar. Deci, nu are nicio legătură cu partea de ce se știa înainte /.../. Într-adevăr IGSU se ocupă de ele, unde am lucrat și eu în ultimul timp, la /.../ înainte să trec în rezervă. /E o latură a/ IGSU, se numește protecția civilă și ei sunt cei care se ocupă să le amenajeze, în ultimul timp, cu greu, că nu sunt fonduri, dar sunt interese de a se ocupa.

Vasile Dîncu: Da, e adevarat, sigur că știți foarte bine lucrând în acest domeniu, încercăm ca în viitoarele bugete și acum deja să aducem fonduri suplimentare în această zonă din fondul de rezervă al Guvernului, în momentul ăsta, dar în viitoarele bugete și de la IGSU și sprijinim și noi cu mijloacele noastre această recalibrare să spunem, a adăposturilor de protecție civilă, pentru că am văzut cu toții este bine să avem, să aibă reconversie civilă pe timp de pace, dar este necesară funcția în caz de pericol. Și acesta este posibil, am văzut și noi, chiar dacă este rar, dar este posibil.

Realizator: Domnule Ruslan aveți și o întrebare, că ne apropiem de final? Vă rog./rpatulea/ilapadat

-: În primul rând, aș vrea să-l rog pe dl ministru să-i transmită dlui prim-ministru Ciucă, pentru că a fost militar de carieră, să facă totuși ceva pentru militarii care au trecut în rezervă începând cu anul 2010, care trebuiau să beneficieze, conform legislației care era în vigoare, nu știu dacă până în 2017 sau și până în ziua de astăzi, de niște salarii compensatorii cu trecerea în rezervă, care s-au dat până în 2010, din 2010 nu s-au mai dat. Asta rugăminte. Și întrebarea, nu îmi face să perii, dar să știți, dle ministru, nu credeam că sunteți mai militar decât mulți militari activi cu vechime în sistem. Întrebare pentru seara aceasta. Ce credeți că pregătește Putin mai departe? Care va fi sau ce lovitură de grație credeți că are el în buzunar? Mulțumesc, o seară plăcută.

Realizator: Mulțumim, o seară plăcută și dvs.

Vasile Dîncu: Sunt multe întrebări legate de viitorul lui Putin. Sigur că, după părerea mea, sunt foarte puține lucruri pe care le poate pregăti pentru viitor. Dacă se verifică și există o Comisie Europeană, pornită din Europa, care împreună cu guvernul Ucrainei analizează situația de la Bucea, dacă se va demonstra că și acest măcel a fost produs în mod deliberat și n-a fost să zicem o crimă de război, dar nu un accident, atunci Rusia va avea tot mai puține mișcări și posibilități de viitor. E adevărat că acum analiștii militari observă și ei următorul lucru, Rusia are încă capacități agresive, încă are și armament modern, pe care nu l-a folosit în totalitate în această operațiune specială, cum este această agresiune la adresa Ucrainei. După părerea mea, ceea ce și analizele noastre arată că Putin va vrea să-și consolideze în mentalul colectiv al rușilor ideea asta de recuperare a pierderii războiului rece, să recupereze fostul teritoriu al Uniunii Sovietice, cum spun ei Rusia veche, adică Bielorusia, care este sub controlul rusesc, ar vrea o Ucraină care se află, chiar dacă este independentă, are un guvern pro-rus și să-și recupereze câteva teritorii, cum a fost Crimeea, știți că a fost, știm cu toții că a fost atribuită la un moment dat Ucrainei de către Hrușciov, și probabil că unele teritorii unde ei au minorități și unde sunt bogate, cum este Donbasul, care este... Cred că nu este vorba chiar de planul de a integra Ucraina în Uniunea Sovietică în teritoriul ei, dar este un proiect care este politic, este un proiect de final de carieră, să spunem, și în care vrea să spună că a lăsat și a recuperat ceva din ce a primit el. Cred că este un proiect al eșcului politic al lui Vladimir Putin, după părerea mea. Nu cred că mai are la dipoziție posibilități de a da mari lovituri istorice, în acest moment, în condițiile în care toată lumea este împotriva unei țări. N-a reușit nicio dictatură să facă asta, chiar dacă a avut mintea lui Napoleon sau forța Germaniei din Al Doilea Război Mondial. Deci, nu cred că va avea lovituri strălucite. Va merge din eșec în eșec. Aceasta este părerea mea.

Realizator: Să știți că este o ascultătoare, care pe Facebook vine în completarea acestei întrebări și spune că a ascultat cu mare interes emisiunea, e intersantă, dar totuși rămâne întrebarea cine îl poate opri pe Putin.

Vasile Dîncu: Îl va opri istoria, până la urmă. Putin nu este așa cum avem, este un mit în mass-media în acest moment că, de fapt, s-ar putea întâmpla să vină un război civil în interior, care să-l oprească sau să fie victima unui atentat sau alte lucruri. Acestea sunt legende contemporane. Dacă ne uităm în sondajele de opinie publică, eu prin formație profesională caut și știu institute rusești, le știu de dinainte de război că făceau studii sociologice, vedem că în ultima vreme a crescut atât încrederea în Putin, cât și aprecierea pentru această invazie a Ucrainei. Sunt în jur de 60% în Rusia, pentru că oamenii au fost blocați de la mass-media, blocați pe Facebook, a fost blocat, deci nu au informații despre asta și încă există probabil acea dimensiune a dorinței imperiale și ideea că, de fapt, au pierdut teritorii.

Realizator: Pe care o împărtășesc și rușii obișnuiți.

Vasile Dîncu: O împărtășesc și rușii obișnuiți. Eu nu cred că rușii obișnuiți vor neapărat să moară oameni, să distrugă, pentru că până la urmă umanitatea este destul de omogenă oriunde ai fi, dar din această perspectivă a unei conștiințe istorice, țariste și după aceea comuniste are resurse încă în Rusia. Însă nu poate rezista unei blocade economice Rusia. După primul moment în care au început, după Crimeea, acele sancțiuni au fost mai slabe, ușoare, a scăzut nivelul de trai din Rusia cu 30%, după un studiu american pe care l-am văzut recent. Acum sunt foarte dure acestea și cred că până la urmă nu știu dacă va pierde conducerea în acest moment, dar cu siguranță că oamenii vor resimți asta și până la urmă toți dictatorii sfârșesc prost.

Institutul Cantacuzino în zona cercetării, a vaccinurilor va avea un viitor important

Realizator: Mai avem câteva întrebări acum, pe ultimele minute. O întrebare care vine tot de la ascultători, pentru că periodic cei care urmăresc "Serviciul de noapte" aduc în atenție Institutul Cantacuzino. Este deci un subiect de interes pentru publicul larg pe care nu îl putem ocoli, chiar dacă foarte pe scurt, după cum nu aș vrea să ocolim nici tema medicinei militare, pentru că în perioada pandemiei a avut un rol important.

Vasila Dîncu: Institutul Cantacuzino a fost readus acolo unde își avea locul, poate că nu era neapărat nevoie să îl aducem în armată, dar în ultima vreme câteva încercări politice erau să distrugă acest institut care are o istorie veche, importantă și care a produs în anii grei ai comunismului, de exemplu a reușit să producă vaccinuri care au fost foarte mult apreciate și în lume, nu numai la noi. În acest moment, încercăm să... Are o conducere care este formată din niște specialiști extraordinari, suntem într-o perioadă de investiții acolo, se lucrează și la întreaga infrastructură, pentru că și-a pierdut infrastructura, lucrăm și în cercetare, lucrează foarte bine oamenii din Institutul Cantacuzino în zona cercetării, a vaccinurilor și a altor forme de medicamente necesare nu numai pentru, să zicem, ce gândește medicina militară. Va avea un viitor important; vom face investiții, avem și fondurile europene pentru asta. Se va moderniza și în scurt timp va redeveni un institut important din cercetarea medicală românească. În ceea ce privește medicina militară, am început un proces de reformă în medicina militară, lucrăm la Spitalul Militar Central cu un proiect foarte important de modificare a infrastructurii; avem un grant de vreo 30 de milioane de euro, o investiție în care refacem toate pavilioanele. Am început o acțiune de integrare în sistemul militar a spitalelor CFR, vom începe cu Spitalul Witting, care suntem în parcurs, avem o hotărâre de guvern pe parcurs și în care vom crea o zonă medicală mult mai importantă, încercăm și încerc să reformăm cât se poate și unele restricții care existau înainte, vrem să aducem cât mai mulți medici în sistemul militar pentru că este important asta. Colaborăm acum cu universitățile de medicină civilă și vrem să facem cât mai integrată această colaborare, să aducem cât mai mulți medici, aducem cât mai mult pacienți din afară a militarilor, din afara familiei militarilor, deja avem foarte mulți pacienți. Ne-am arătat competența atunci când a avut nevoie România, atunci când pandemia a bulversat oarecum managementul multor spitale, care nu au reușit să reziste în sistemul care era atunci și am avut vreo 21 de medici militari care au condus instituții civile în acel moment. Eu atunci am crezut că nu este neapărat o idee bună, după aceea studiind cu atenție ce s-a întâmplat efectiv pot să spun că noi, medicii militari s-au sacrificat și au făcut un efort fantastic pentru ca să putem controla pandemia. Și în viitor sigur că încercăm să sprijinim sistemul medical românesc, dar avem câteva proiecte importante: unul ar fi să construim un mare spital de recuperare în România. Există în Europa unul, la Ramstein, și am vrea să facem unul asemănător, cu finanțare NATO și cu finanțare românească./ilixandru/ilapadat

Să sperăm că vom putea să facem asta. De asemenea, vreau să spun că vom lucra de asemenea la câteva proiecte care înseamnă telemedicină, suntem pregătiți deja, intrăm în competiție, să spunem, într-o competiție-parteneriat cu medicina civililor, într-o frumoasă colaborare și vedem că avem rezultate extraordinare în ultima perioadă; intrăm și în circuitul european al medicinei, și în circuitul în NATO; suntem foarte bine pregătiți în acest moment pentru ca să facem față la provocările pe care le avem. Am pus... Și o ultimă informație despre asta, pentru că cred că ne apropiem de sfârșit, cele 11 spitale militare pe care le avem în acest moment le-am pus la dispoziția refugiaților și a răniților din Ucraina, am avut deja, nu foarte mulți, dar am avut deja și avem și în acest moment oameni care au fost aduși în România, probabil că în viitor vor fi și mai mulți, deci ne arătăm și solidaritatea cu poporul ucrainean și cu Guvernul Ucrainei.

A fi patriot înseamnă să fii un foarte bun cetățean, după părerea mea, să îți faci foarte bine treaba acolo unde ești și să acționezi pentru ca să duci mai departe ceea ce ai făcut, să îți duci mai departe familia, să îți educi copiii și din când în când, atunci când apare steagul național, când au asculți un imn al țării tale să simți că ești special prin aceasta.

Realizator: Ultimele două minute ale emisiunii și sunt curioasă, cum definește ministrul apărării patriotismul?

Vasile Dîncu: După părerea mea, patriotismului nu zace în cuvinte, ci zace în simțiri și în acțiuni. Atunci când... Sunt foarte mulți oameni care nu își dau seama că sunt patrioți, dar sunt patrioți adevărați, că nu și-au pus problema dacă sunt patrioți, în momentul în care te întrebi dacă ești patriot sau nu poate că ai o îndoială. Când afirmi foarte des că ești patriot s-ar putea să fie asta doar pentru ca să te liniștești, pentru că de asemenea e o bănuială. A fi patriot înseamnă să fii un foarte bun cetățean, după părerea mea, să îți faci foarte bine treaba acolo unde ești și să acționezi pentru ca să duci mai departe ceea ce ai făcut, să îți duci mai departe familia, să îți educi copiii și din când în când, atunci când apare steagul național, când au asculți un imn al țării tale să simți că ești special prin aceasta. Eu cred că cea mai bună metodă de a-i educa pe copii în a fi patrioți este să le explici că fără țara ta lumea ar fi mai săracă, nu ar fi la fel, și atunci și să încerci să le arăți care este locul tău în lume, locul care este numai al tău, în mintea ta și în mintea lumii. Era un, este un, Jacques Attali, un mare strateg al Franței, a fost consilierul multor președinți, care a vorbit într-o carte despre viitorul României, și el ne indica nouă să avem mai multă ambiție, să încercăm să facem câteva lucruri, să ne dotăm cu un mare port, să ne educăm copiii pentru viitor, să crezi în viitor. Sunt câteva condiții ale patriotismului, dar vreau să spun că există multe forme de patriotism. Și aici nu trebuie să fim mecaniciști. Există mai multe forme, atât de a gândi, de a simți patriotic și de a face ceva în spiritul patriotic.

Realizator: Cu aceste gânduri punem punct ediției din această noapte. În direct cu ascultătorii, în studioul "Paul Grigoriu" al Societății Române de Radiodifuziune a fost pentru două ore ministrul apărării, Vasile Dîncu. Domnule ministru, vă mulțumesc pentru participarea la emisiune și vă mai aștept!

Vasile Dîncu: Vă mulțumesc și eu!

Ediția integrală a emisiunii "Serviciul de noapte" cu Maria Țoghină, poate fi urmărită, VIDEO, în link-ul de ma jos:

https://www.facebook.com/romaniaactualitati/videos/5308080659211080