INTEGRAL/ANALIZĂ Iulian Chifu: "Reconfigurarea securității și relațiilor internaționale în secolul XXI"

RRA: Serviciul de noapte - Invitat: Iulian Chifu, consilier de stat pentru politică externă, securitate și afaceri strategice al premierului (prima parte)

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (21 martie, ora 00:06) - Emisiunea: "Serviciul de noapte" - Realizator: Maria Ţoghină

Maria Țoghină: Bun găsit, dragi prieteni! Recent, la București, a fost lansată tetralogia "Reconfigurarea securității și relațiilor internaționale în secolul XXI". Lucrarea reunește patru volume care abordează evoluțiile recente la nivelul geopoliticii internaționale. La evenimentul de săptămâna trecută au participat politicieni, reprezentanți din domeniul apărării din România, dar și ambasadorul Ucrainei la București. Despre această lucrare, dar și despre temele actualității, discutăm în această ediție chiar cu autorul, profesor universitar Iulian Chifu, consilier de stat pentru politică externă, securitate și afaceri strategice al premierului, fost președinte al Centrului pentru Prevenirea Conflictelor și Early Warning. Bună seara și bun revenit la Serviciul de Noapte.

Iulian Chifu: Bună seara.

Realizator: 021.312.10.54 sau 021.312.36.44 - sunt cele două numere de telefon la care ne puteți suna. Mesajele SMS le așteptăm la 0748.88.77.66 sau pe paginile de Facebook România Actualități și Serviciul de noapte cu Maria Țoghină, unde ne puteți urmări în direct. Vă invit deci să ne sunați pentru a adresa întrebări invitatului ediției.

Reconfigurarea securității și a relațiilor internaționale în secolul XXI, o tetralogie la care ați lucrat mult în ultima perioadă și sunt curioasă, tocmai pentru că aveți și această demnitate extrem de importantă, aceea de consilier de stat pentru politică externă, securitate și afaceri strategice al premierului, într-o perioadă extrem de complicată și de densă, aș vrea să îmi spuneți care a fost cea mai mare provocare în elaborarea acestor patru volume?

Iulian Chifu: Trebuie spus din start că nu a fost programată să fie o tetralogie. Este o lucrare care a fost elaborată în ultimii şase ani şi asta ca să liniștim și pe cei care și-ar putea pune întrebarea dacă un consilier de stat în timpul unui mandat atât de plin are timp să scrie cărți. Cam jumătate doar din ultimul volum care s-a referit direct la războiul din Ucraina a fost scris în ultimul an și jumătate. Tetralogia evident că este coerentă, ea este gândită să analizeze evoluțiile și tendințele și tranziția către zona aceasta de turbulență pe care o vedem astăzi, pentru că, într-adevăr, specificul secolului XX1 este că am trecut de la o stabilitate bipolară nu la o zonă stabilă, ci, după o generație, iată, suntem în ceea ce vom trăi din nou pentru o generație instabilitatea aceasta, turbulențele aferente, reașezarea reconfigurarea securității globale și a relațiilor internaționale. Și atunci gândirea a fost ca primul volum să se refere la curente și idei și personalități importante care s-au pronunțat în legătură cu evoluțiile din secolul XXI al lumii în care trăim, pentru că, nu-i așa, cu toții ne întemeiem pe o bibliografie bogată și pe lucrurile care au fost deja spuse de antecesorii noștri și de personalități de prim plan, după care am trecut în revistă situația marilor actori în contextul actual. Deci, volumul unu, practic așează scena spunând care sunt actorii și cum arată marile idei despre încotro merge lumea în care trăim. Cel de-al doilea volum se referă de data aceasta la relațiile dintre actori, ele judecând și riscurile, amenințările și vulnerabilitățile în zona de securitate, documentele publicate în ultimii ani și care arată tendințele de evoluție și în cea de-a doua parte a volumului doi, tipurile de conflicte, tipologiile de conflicte pe care le-am văzut întâmplându-se în toată această perioadă, pentru ca volumul trei să discute în termenii studiilor prospective, studiile despre viitor, cum li se mai spune, metodologiile existente, metodologia românească și un număr de studii care investighează această perspectivă, se termină, evident, cu aplicarea acestei metodologii la lumea în care ne aflăm și la modul în care ar putea ea evolua și, sigur, acoperă diferitele tipuri de scenarii, pentru că, de fapt, ăsta este rolul studiilor prospective, nu e acela de a ghici, de a prevesti cum arată viitorul, ci de a trece în revistă diferitele categorii de scenarii, în așa fel încât un decident să aibă la îndemână în orice moment opțiuni și să nu fie supus unei surprize strategice atunci când se confruntă în realitate cu unul din scenariile pe care nu le-a văzut niciodată, cu ceva complet nou, pentru care nu era pregătit, pentru care nu era o planificare de reacție sau o variantă de evoluție. Ei bine, volumul patru spuneam că a fost gândit în faza inițială ca o trilogie, dar volumul patru s-a impus tocmai pentru faptul că unele dintre scenariile foarte clar trasate de prima parte, în care spuneam inclusiv de faptul că Rusia lui Putin are nevoie de un război, pentru că situația sa de stagnare și de lipsă de livrare către propriul, propria echipă, către acești siloviki care gestionau marile firme, marile corporații economice ale Federației Ruse nu mai livrau către această elită, numai către propria populație, şi acest lucru a determinat faptul că un impas și o presiune de schimbare de regim nu putea fi contracarată decât de o ruptură pe care o putea asigura doar un război. Și atunci, pentru că aveam acest scenariu foarte clar identificat și pentru că am intrat, iată, în perspectiva unui război, volumul IV vine și analizează contextul în care a evoluat spre război lumea și modul în care problemele păcii și ale războiului au revenit în Europa, iar un actor prezumat rațional, o mare putere, un stat membru al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, spun toate acestea pentru că acestea subliniază responsabilitatea unui asemenea actor, iată că recurge la război pe scară largă la adresa unui vecin, cuceriri teritoriale, acaparări de teritorii, distrugeri, pentru a-și rezolva niște probleme de nivel de ambiție și de niște probleme de politică externă pe care le-a trasat un lider altfel, discutabil din punctul de vedere al legăturii sale cu realitatea și astăzi ştim foarte bine că acea izolare din timpul pandemiei a lui Vladimir Putin a generat ruptura sa de realitate și de cunoașterea adevărată a ceea ce era pe teren. Sigur, mai intervine aici ceea ce se întâmplă întotdeauna cu un lider autoritar care stă mult prea multă vreme, respectiv transformarea în autocrație și în dictatură unipersonală a statului pe care îl conduce, pentru că altă variantă decât represiunea și acumularea întregii puteri nu poate să permită o asemenea perpetuare, dar mai ales după această izolare este faptul că nimeni nu-și permite să îi comunice veștile proaste. Întotdeauna se întâmplă acest lucru, cercul său de apropiați, consilieri, apropiați, lideri, șefi de instituții nu-și mai permit să îi spună ce se întâmplă cu adevărat în lume. Asta s-a întâmplat și cu Vladimir Putin după pandemie. Sigur, această tendință vine de ceva mai multă vreme, nu numai din perioada pandemiei, în care, nefiind o persoană care să umble pe un calculator, pe un internet, toate știrile îi veneau de la instituțiile Federației Ruse și gândiți-vă...

Realizator: Şi erau filtrate...

Iulian Chifu: Da, pieptănate, filtrate. De altfel, am văzut acea imagine pe care merită să ne-o amintim, acele imagini ale unui Consiliu de Securitate cu Serghei Narîşkin, șeful serviciului SVR, Serviciului de Informații Externe al Rusiei, care tremurând tot nu știa cum să-i spună șefului său ce vrea să audă. La un moment dat era atât de confuz, încât, practic, îl implora pe Putin să-i spună...

Realizator: Ce trebuie să spună...

Iulian Chifu:... ce trebuie să spună, ce vrea să spună, ce vrea să audă. Acel lucru este extrem de elocvent pentru modul în care se petrece o relaţie cu un asemenea tip de lider. Şi gândiţi-vă că toată acea reuniune s-a dovedit că era înregistrată. Ceasurile celor prezenți arătau...

Realizator: Altă oră.

Iulian Chifu:... cu 6 ore mai devreme de momentul în care au fost expuse public și lucrul acesta, faptul că a ajuns public, totuși, tot acest moment, arată foarte clar că Putin și-a dorit să aibă acest moment de umilire a șefului Serviciului extern al său, special pentru a arăta tuturor...

Realizator: Cât de puternic este.

Iulian Chifu:... cine e şeful. Suntem într-o lume a exibării acestei formule de mascul alfa, nu-i așa, plin de mușchi, dezbrăcat până la brâu, vânând prin pădure...

Realizator: E o imagine pe care și-a construit-o de-a lungul a mai bine de două decenii.

Iulian Chifu: Nu putea să supraviețuiască dacă nu-și putea construi o asemenea imagine și, mai mult, dacă nu putea să și-o perpetueze, sigur, prin propaganda de stat.

Toată lumea îi pune eticheta de KGB-ist, dar nivelul de maior cu care a ieșit Vladimir Putin din serviciile de informații era un nivel minor. Nu intra în zona de elită, de cunoaștere, de mari operațiuni speciale ale serviciului. Era un maior...

Realizator: Dar până la urmă a avut un moment sau mai multe momente în care a cochetat inclusiv cu o deschidere către liderii democratici. A încercat să își construiască o imagine de lider democratic.

Iulian Chifu: Acest lucru s-a întâmplat doar la începutul carierei sale.

Realizator: La începutul carierei.

Iulian Chifu: El, când a venit, a venit ca, sigur, un ofițer de rang inferior, trebuie spus foarte clar. Toată lumea îi pune eticheta de KGB-ist, dar gândiți-vă că în serviciile de informații ruse, nivelul de maior cu care a ieșit din serviciile de informații Vladimir Putin era un nivel minor. Nu intra în zona de elită, de cunoaștere, de mari operațiuni speciale ale serviciului. Era un maior...

Realizator: Pentru că vorbim de URSS, vorbim de...

Iulian Chifu:... în RDG, în Germania Democratică, care s-a ocupat cu...

Realizator: Un maior venit din Rusia în Germania Democratică.

Iulian Chifu: Da, şi a ieșit la pensie din serviciu, s-a retras ca maior. El fusese anterior, sigur, gradele inferioare, deci nivelul lui de pregătire și nivelul său de cunoaștere...

Realizator: De acces...

Iulian Chifu:... și de acces era unul, totuși, marginal, limitat.

Realizator: … dar a recuperat foarte repede.

Iulian Chifu: Dar trăind în Occident, gândirea a fost, în '99, când a fost impus de către Elţîn și de către sistemul de la acea oră, practic de nicăieri, nu, era un slujbaș în cadrul primăriei din Sankt Petersburg și primarul de atunci, cu mare forță, a reușit, împreună cu alegerile generale ale sistemului, să-l promoveze și să-l aducă în postura de premier. Încă o dată, practic de nicăieri. Pentru a-i lua în mai puțin de un an locul lui Boris Elţîn, care era la o vârstă și mai ales la o situație de sănătate precară încât trebuia să iasă din scenă...

Realizator: A fost șansa lui Putin?

Iulian Chifu:.. fiind şi în perioada în care în Rusia era această tentativă de democrație, în sensul în care un președinte nu și-a permis - Boris Elţin - în cazul de față să dorească mai mult de două mandate, cum era scris în Constituția Federației Ruse. Așa a ajuns Vladimir Putin și, sigur, era un tip simpatic, mai tânăr, comparativ cu, mă rog, toată această zonă foarte îmbătrânită a elitei foste sovietice a noii Federații Ruse, care a venit pe așteptările reașezării Federației Ruse, pe niște reguli. Perioada Elţîn fusese una de privatizare, dar în sensul rapace al unei economii de piață fără reguli care a fost deschisă în Federația Rusă în acea perioadă și. Vladimir Putin era simpatic și era acceptat tocmai pentru stilul său de viață în Occident, pentru limbile străine pe care le vorbea: germană, engleză, pentru interacțiunea sa cu mediul occidental în primii ani. Lucrul acesta n-a durat. În 2002, a apărut așa-numita doctrină Putin, sigur neelaborată de Putin, dar elaborată de un număr de oameni din jurul său, unii dintre ei azi mari critici, Gleb Pavlovski, de exemplu, sau oameni care l-au părăsit din grupul, să zicem, eminențelor cenușii. Vladislav Surkov, de exemplu şi, sigur, suma acestor oameni care au conceput o doctrină Putin, bazată pe două elemente la vremea respectivă: așa-numita democrație suverană, deci Putin nu mai era interesat de democrația liberală, democrația pe care o cunoaștem cu toții, ci susținerea sa, mă rog, a grupului din spatele său, grupul Arbatov şi Serghei Karaganov și, iată, am spus, un număr de personalități care au ajutat la construcția aceasta. Nu-l putem uita pe Dughin, deși Dughin a venit ceva mai târziu în această grupare din zone naționaliste de dreapta, ei bine, una era verticala puterii și cea de-a doua era această democrație suverană, specială, pe care fiecare stat este îndreptățit să și-o formuleze cum vrea el. Sigur, o aberaţie pe plan teoretic a democrației. Democrația arată într-un singur fel, are niște reguli foarte clare care țin de drepturile omului, care țin de separarea puterilor în stat, care țin de un set de principii, drepturi și libertăți individuale. Suma acestor lucruri - economie de piață - suma acestor lucruri s-au pierdut odată ce ai construit o democrație suverană a Federației Ruse, în care și drepturile omului au fost relativizate. Susținerea Federației Ruse este că da, sigur, există o declarație universală a drepturilor omului la ONU, pe care au semnat-o toate statele membre, dar fiecare stat este liber să-și decidă nivelul drepturilor pe baza voinței poporului. Deci, dacă poporul nu vrea atâtea drepturi, statul este îndrituit să facă o democrație, se cheamă tot democrație, dar...Deci practic ne-a readus într-o epocă care încetul cu încetul s-a curbat și s-a dus mai degrabă spre ceea ce avem astăzi. E mult mai aproape de o altă pretenție de democrație, democrațiile populare din perioada comunistă, nu? Şi statele comuniste, socialiste de atunci aveau pretenția, Uniunea Sovietică, statele din acea perioadă aveau pretenția că sunt democrații. Numai că nu mai erau democrații liberale, erau democrații populare, pentru că atâta voia poporul. Asta își propusese sigur și documentele programatice arătau într-un fel, unele dintre ele foarte progresist, dacă ne uităm și la constituția și la documentele din perioada Ceaușescu, până la un punct, sigur, punctul ăla de ruptură este supremația unui partid unic, legătura dintre partid și stat și, de ce nu, chiar un fel de superioritatea absolută a liderului providențial, că asta vine de-acuma din populism, vine din zona aceasta a liderilor providențiali, construiți în variantă comunistă anterior şi iată, de data aceasta, într-o variantă pe care ne-ar fi greu să o definim altfel decât putinistă, pentru că tocmai Surkov și cu grupul acela a zis că este un nou sistem putinismul oferit de Vladimir Putin, ca alternativă la democrațiile liberale. De data asta nu mai există pretențiile de democrație sau a mai apărut și termenul acela, e adevărat că mai degrabă pronunțat de către Viktor Orban în Ungaria, democrație iliberală. Cum să fie democrație iliberală? Adică o democrație în care controlul absolut al unui lider și al unui partid să fie dominant. Şi în Federația Rusă, dacă tragem cu ochiul, vedem că-s multe partide pe hârtie. Sigur, ele n-au jucat niciodată un alt rol decât acela de companioni ai Partidului Rusiei Unite aflat la conducere.

Tetralogia este scrisă pentru un public larg. Sunt volume, poate, cu unele mici excepții prin zona teoretică a studiilor prospective, care se adresează publicului larg și care poate să o citească foarte simplu, mai ales că este bogată în exemple și raportări la fapte din realitate. Volumul IV este cel mai savuros şi mai atractiv, pentru că se referă la actualitate.

Realizator: Ne întoarcem la tetralogie și aș vrea să ne spuneți cui se adresează această tetralogie, pentru că iarăși este foarte important. Din prezentarea pe care ați făcut-o, foarte succinta prezentare făcută celor patru volume, am reținut clar că există o categorie specială, și anume zona de decizie.

Iulian Chifu: În primul rând că tetralogia este scrisă pentru un public larg. Sunt volume, poate, cu unele mici excepții prin zona teoretică a studiilor prospective, care se adresează publicului larg și care poate să o citească foarte simplu, mai ales că este bogată în exemple și raportări la fapte din realitate, este scris alert și are toate componentele care permit lectura și cea mai mare atractivitate a dovedit-o, evident, volumul IV, cel care se raportează la războiul de agresiune pe scară largă a Rusiei în Ucraina. Da, deci adresabilitatea este generală. Desigur, zona specifică ține de cei preocupați de relații internaționale și de studii de securitate, pentru că ea se poate constitui oricând într-o formulă de cursuri pentru diferitele componente. De exemplu, deja primul volum în Republica Moldova, dar și aici, la Universitatea Națională de Apărare, este utilizat ca bază de introducere în studiul relațiilor internaționale și, dacă vreți, o colecție a marilor idei ale studiilor de securitate și relațiilor internaționale. Volumul II are o bază foarte solidă de comentarii la principalele documente abordate în domeniul securității în ultimii ani. Volumul III este utilizat și îl utilizez și eu ca și manual pentru studiile prospective. O parte a cursului pe care îl susțin la SNSPA pe zona de intelligence national security, în engleză chiar, are la bază acest volum. Și, sigur, volumul IV este cel mai savuros şi mai atractiv, pentru că se referă la actualitate și, dacă vreți, ultimul punct la acest volum este pus la 31 decembrie 2022, deci mai mult decât de strictă actualitate, în condițiile în care primele trei volume au avut o formă de lansare la târguri de carte, chiar dacă anunțul a fost cel al unei tetralogii care s-a complinit la sfârșitul lunii ianuarie și a avut deja lansări la Chișinău, o formă de marcare la Galați și o lansare la București pe care o pomeneați.

Realizator: Până ne oprim pentru o scurtă pauză muzicală, o întrebare cu un răspuns scurt: vom avea o ediție a Tetralogiei și în limba engleză?

Iulian Chifu: A fost o întrebare pusă chiar de fostul conducător al celui de-al doilea doctorat, domnul general profesor Funzeti. Primele trei volume au variantă deja în limba engleză. Ele au fost și contractate cu o editură, cu Routledge. Volumul IV nu are încă o formă de traducere și este și ceva mai bogat, oricât am vrut eu să... și am lăsat deoparte cam jumătate din materialul pe care îl aveam, tot a ajuns la vreo 690 de pagini, spuneam, doar volumul IV. Şi atunci, capacitatea de a traduce nu e foarte simplă. Mai mult, într-o conversație via mail cu editura, care a auzit despre cel de-al IV-lea volum, în sensul în care am discutat posibilitatea publicării Tetralogiei, a spus: "Bun, bun, bun, hai să lăsăm deoparte alea trei, dați-mi volumul IV în engleză, că îl publicăm imediat". Deci, interesul din prima s-a dus către volumul IV în engleză. Nu este simplu de făcut traducerea la dimensiunea asta. Eu de obicei scriu direct în engleză.

Realizator: Zâmbesc acum pentru că voiam să vă întreb în ce limbă scrieți și, pe de altă parte, voiam să vă întreb cum vă ajută inteligența artificială, pentru că, iată, în ultima vreme discutăm foarte mult de inteligență artificială și de beneficiile pe care această lume digitală ni le aduce.

Iulian Chifu: Deci, scriu în funcție de destinația textului, alternativ în engleză și română. Am o carte care este acum în editură la Cambridge University Press, tocmai am dat ultimul ok pe ultima corectură, de data asta de formulări a editurii britanice și, mă rog, americano-britanice, şi, deci, scriu în ambele. Franceza m-a cam lăsat, adică nu cred că m-aș angaja să scriu o carte în franceză cap-coadă, direct. Pe de altă parte, sigur, inteligența artificială o utilizează... Am, evident, la mine la birou și oameni mai tineri, oameni cu care lucrez la Centrul de Prevenire a Conflictelor și care astăzi sunt în cabinetul meu de la Guvernul României și unii dintre ei au această formulă de recurs la unele dintre programele cele mai bune bazate pe inteligență artificială, că vorbeam de traducere automată cel puțin română-engleză merge destul de bine, însă multe lucruri se pierd, pentru că, de fapt, aici vorbim despre concepte, vorbim despre...

Realizator: ... nuanțe...

Iulian Chifu: ... nuanțe, despre anumite formulări. De fiecare dată trebuie să revezi complet textul. Și atunci e un semn de întrebare dacă e mai simplu să traduci pur și simplu textul decât să corectezi un text tradus de o inteligență artificială. Cred că va ajunge la nivelul de sofisticare încât să poată face acest lucru în timp. Dar, ca să vă mărturisesc, mi-e mai simplu să corectez un text făcut de un traducător pe cartea mea în engleză, decât un text tradus de inteligență artificială. E adevărat, în foarte scurt timp, în câteva ore, dar e mult mai simplu de corectat.

Am la capul patului cărțile care trebuie citite, practic, un daily basis, zi cu zi. Am cărțile care vor fi citite la vară, în vacanța de vară și am o categorie, se cheamă cărți care vor fi citite la pensie.

Realizator: Ne-ați mărturisit: scrieți și în română și în engleză, în funcție de public, în funcție de editura cu care colaborați pentru publicarea cărții. Cum scrieți: pe hârtie sau direct pe calculator?

Iulian Chifu: Scriu complet pe calculator în momentul de față. În schimb, corectez tot timpul pe hârtie. Citesc, prefer să citesc pe hârtie, și nu pe ecran, deși trebuie să spun din nou că stau 8-10 ore citind direct pe ecran, pe variante alternative de surse. Dar citesc și foarte mult pe hârtie. Deci cum să vă spun? La 600-800 de pagini pe zi, o medie, să zic că cel puțin jumătate este pe hârtie, din diferitele categorii de informări care... și, din păcate, marea parte a lecturilor mele sunt lecturi de specialitate, beletristica mai prind, mai reușesc în vacanțele de vară.

Realizator: La asta mă gândeam acum.

Iulian Chifu: Am la capul patului cărțile care trebuie citite, practic, un daily basis, zi cu zi. Am cărțile care vor fi citite la vară, în vacanța de vară și am niște... o categorie, se cheamă cărți care vor fi citite la pensie.

Realizator: Cărți care vor fi citite cândva. Cărțile dvs. sunt accesibile și în format ebook?

Iulian Chifu: O parte dintre ele da, desigur, editurile clasice românești nu lansează variante ebook. Tehnologia este apărută la editura RAO și de altfel comenzile pot fi făcute pe site-urile lor, sunt, evident și în librării, dar pe site-uri în momentul de față cred că sunt în varianta cea mai accesibilă. Pe de altă parte, Cambridge University Press publică în primul rând în variantă ebook, electronică și asta va apărea în primul rând și după aceea în variantă tipărită, hard copy.

Realizator: Ce titlu apare la Cambridge University Press?

Iulian Chifu: La Cambridge University Press apare o carte pe care o intitulasem inițial, co-semnez, alături de un bun prieten, Greg Simons, o carte pe care o intitulasem la origine "Arme ofensive şi defensive în războiul informațional". Sigur, am reformulat-o cu “evoluții ale războiului, ale conflictelor în secolul XXI”, în sensul de a nu determina - mă rog, la solicitarea editurii - să nu determinăm o formulă foarte șocantă, apropo de arme şi, de asemenea, Cambridge University Press, care este o editură extrem de prestigioasă, e cam a treia cu care am lucrat, cu Ashgate, am lucrat cu Routledge foarte mult și iată acum cu Cambridge University Press și am făcut-o dintr-un motiv foarte clar, pentru a proba că practic cărțile sunt publicate la edituri prestigioase diverse, în așa fel încât să nu existe, știu eu, un semn de întrebare dacă ai o relație cu o singură editură, mai ales că la origine Ashgate a fost o editură pentru care făceam recenziile multă vreme, până am ajuns autor și atunci am preferat să renunț la partea de recenzii pentru editură - pentru a putea fi autor nu puteai fi în același timp și autor și recenzor al editurii. După aceea, editura Ashgate a fuzionat cu Routledge. N-am avut niciun rol în chestiunea respectivă şi cărțile care apăruseră inițial la Ashgate au dobândit deja variante la Routledge, în afara celor două care au fost publicate din start cu destinație pentru Routledge. Şi cred că a fost o experiență interesantă de fiecare dată și încerc să alternez interfața internațională și impactul internațional cu cel național, în limba română, și în limba engleză, trebuie spus foarte clar, că public la Editura ISPRI a Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române și acolo sunt și în limba română, am publicat și în limba română, dar acolo se pot publica în limba engleză și vreau să vă spun că interfața și accesul este extrem de larg. Am avut experiențe foarte bune în alte momente, cu downloadarea de 30.000 de ori, de exemplu, într-un weekend. Îmi aduc aminte, cea mai de succes carte am făcut-o relativ la securitatea societală în România, Republica Moldova, Ucraina, într-o echipă de experți din cele trei state şi a avut un impact nemaipomenit.c

Decizia este întotdeauna a unor oameni politici şi, sigur, noi sperăm întotdeauna ca acești oameni politici să se înalțe prin abilitățile lor, prin modul de a plasa România, statul, instituțiile, interesul comun deasupra unor interese poate de partid sau individuale, să devină chiar oameni de stat.

Realizator:021.312.10.54 sau 021.312.36.44 - sunt cele două numere de telefon la care ne puteți suna. Invitatul ediției este profesor universitar Iulian Chifu, consilier de stat pentru politică externă, securitate și afaceri strategice al premierului. Ne întoarcem însă la Tetralogie și la actualitate. Am pregătit o secțiune de întrebări, care țin cont mai degrabă de actualitate, căci nu o putem ignora. Însă, până atunci mai am o curiozitate legată de Tetralogie. Există o ordine a parcurgerii celor patru volume?

Iulian Chifu: Ele sunt scrise în forma de succesiune pe care am pregătit-o, volumul, sigur, de la unu la patru, dar există un acces secvențial care se poate produce asupra oricăreia dintre volume și a oricăreia dintre teme. Așa este construit și cuprinsul și, de altfel, e o caracteristică a cărților pe care le scriu, tocmai pentru a ușura accesul celui care e preocupat de o anumită temă, sau are o anumită zonă de interes și nu neapărat își dorește o lectură comprehensivă, totală, completă a volumelor. Da, ca să vă dau așa, ar fi păcat să nu fie citite complet.

Realizator: Să nu fie citite complet și să nu fie citite în ordinea pe care autorul ne-o recomandă aici, la ”Serviciul de noapte”. Avem și un telefon în direct. O salutăm pe ascultătoarea noastră Dorela Alistar. Bună dimineața! Bun revenit la ”Serviciul de noapte”, doamnă Dorela Alistar.

Dorela Alistar: Bună dimineața, dna. Maria Ţoghină și bună dimineața invitatului dvs. pe care îl felicit în primul rând pentru cele patru volume pe care a avut puterea să le scrie în aceste momente ale vieții. Am două întrebări pentru invitatul dvs. Prima întrebare: dacă România are șansa să fie condusă de oameni de stat, și nu de oameni politici, asta ar fi o întrebare. A doua întrebare: cum a influențat războiul din Ucraina viața dânsului personală și a familiei dumnealui și care este iubita dânsului. Așa cum Nicolae Bălcescu la un bal invitat a venit singur și o domnișoară l-a întrebat: n-ați venit cu iubita la petrecere? Zice: nu, iubita mea e România. Şi eu spun la fel, că iubita mea e România și aici vreau să mor, cum spune și un cântec românesc. Toate cele bune. Doamna Ţoghină este o ziaristă profesionistă și vă felicit, dna Ţoghină și vă urez o primăvară frumoasă dvs. și invitatului și aștept răspuns la cele două întrebări și vi-l dau și pe soțul meu să vă pun tot o întrebare.

Realizator: Haideți să-l ascultăm și pe dânsul. Mulțumim, dna. Alistar.

Mircea Duzineanu: Sărut mâna și bine v-am reauzit. Sunt dr. inginer Mircea Duzineanu și vă urmăresc în toate emisiunile pe care le prezentați de strictă actualitate.

Realizator: Mulțumim.

Mircea Duzineanu: Eu mă înscriu, cu tendințele mele profesionale, tot pe linia creșterii și dezvoltării României, pentru că România are o prioritate în tematica modernă, adică în cibernetizare. Bazele cibernetice au fost puse de Ștefan Odobleja și Paul Postelnicu, care sunt primii ciberneticieni, dar care n-au luat premiul Novel, a luat altcineva din greșeală. Noi organizăm acuma la Iași un muzeu al ciberneticii, ca să demonstrăm prioritatea aceasta. Ce vreau să spun, că legat de tematica dvs. și de ultimele programe pe care le-ați prezentat sunt legate de evoluția noastră. Evoluția noastră trebuie să tindă pe o linie ascendentă cât mai crescută, legată de cea de-a 4-a treaptă a industrializării, legată de societatea cunoașterii, pe care a fundamentat-o Mihai Drăgănescu, fostul președinte al Academiei Române...

Realizator: Domnule Duzineanu, haideți să adresăm întrebarea invitatului, ca să vă răspundă!

Mircea Duzineanu: Da. Vreau să punctez numai cu o frază și vreau să arăt că totul este legat de această nouă tendință în care digitalizarea, informatizarea și tot ce este nou legat de această nouă știință a noastră, de electronică este salvarea noastră. Întrebarea este: cum consideră domnul Chifu că putem mobiliza toate generațiile, începând de la copii și cu cei bătrâni, ca să-i prindem în niște cursuri de informatizare, în cursuri de antrenare, de a deprinde toate tehnologiile în care noi în viitor să desfiinţăm hârtia și să lucrăm totul în virtual. Vă mulţumesc.

Realizator: Mulțumim mult și noi pentru intervenție. O primăvară frumoasă și dvs!

Iulian Chifu: Da. Oameni politici, oameni de stat. Uitați-vă, chiar merită această întrebare, pentru că trebuie spus că toți oamenii de stat sunt oameni politici. Distanța este între politicieni sau politruci în sensul generic, peiorativ, care este utilizată pe scară largă, și oameni de stat, care presupun un anumit tip de relație, cu responsabilitățile funcției de conducere. Dar trebuie subliniat foarte clar și, uitați-vă, chiar am avut o dezbatere astăzi, o discuție la curs astăzi cu masteranzii mei, în care această temă a revenit. Sigur, e foarte simplu de dat vina pe oamenii politici, pe slaba pregătire, pe metehne. Nu trebuie uitat că toți sunt oameni, în condițiile în care, să zicem, o categorie de personalități, de oameni mult mai bine mobilați științific sau cu cunoaștere mai bună sau... nu se înghesuie să ocupe, să intre în bătălia aceasta politică, în alegeri, în... Diferența pe care o văd și care merită subliniată, dacă vreți, în avantajul oamenilor politici este aceea că decidenții sunt întotdeauna legitimați de un proces electoral, deci de o bătălie politică și sunt oameni politici. O spun în calitate de om care nu a avut incidență nici cu partidele politice în mod direct. Desigur, am propriile mele simpatii și am participat și am sprijinit diferiți oameni politici în diferite epoci, însă nu poţi să excluzi faptul că oamenii care au decizia, și așa e legitim într-o democrație, sunt oamenii politici. Decidenții sunt oameni politici, pentru că ei au legitimitatea aceea dată de vot, dată de noi, toți, pentru a lua aceste decizii. Desigur, înconjurându-se cu consilieri și cu experți mai bine pregătiți, mai puțin pregătiți, înțelegând mai mult sau mai puțin din ce li se spune, alegând mai bine sau mai puțin bine argumentele și opțiunile. Dar nu uitați că decizia, inclusiv în România, se ia de către oameni politici. Deci, cine vrea să schimbe lucrurile trebuie să intre volens noles în politică, să pășească acolo ș să treacă printr-un proces electoral...

Realizator: Iar dacă oamenilor nu le place ceva, au la îndemână, la 4 ani, votul.

Iulian Chifu: Evident, asta este sancțiunea. Există un anumit tip de simț politic pe care oamenii politici - încă o dată, nu vorbim de o o clasă foarte largă de politicieni, de politruci, de oameni mai puțin dotați, care sunt antrenați de diferite curente și mișcări în politică, dar trebuie să ne dăm seama foarte clar, cei care reușesc să ajungă în funcții de decizie, în cea mai mare măsură, cel puțin astăzi și pe măsură ce se maturizează democrația aici și cum s-a întâmplat și în alte state, sunt, totuși, toți oameni politici. Și eu, ca om nepolitic, neparticipând la nicio alegere, trebuie să am această deferență față de cei care adoptă aceste decizii, pentru că... în calitatea mea de consilier, astăzi, al primului ministru, anterior, al unui președinte. Responsabilitatea este doar față de președinte și ține de cunoașterea pe care o ai tu, de loialitate și de capacitatea ta de a oferi opțiuni. Dar greutatea unei decizii revine întotdeauna celui care este în acea poziție, care semnează, care alege opţiunea...

Realizator: Şi care îşi asumă.

Iulian Chifu: Şi care, evident, își asumă. Pentru un consilier, sigur, nu îți place decizia aleasă de un decident, ești liber să pleci, să schimbi postura sau, bun, sunt variante multiple de reacție. Însă, ceea ce nu trebuie confundat este că decizia este întotdeauna a unor oameni politici şi, sigur, noi sperăm întotdeauna ca acești oameni politici să se înalțe prin abilitățile lor, prin modul de a plasa România, statul, instituțiile, interesul comun deasupra unor interese poate de partid sau individuale, să devină chiar oameni de stat.

Realizator: Cea de-a doua întrebare: cum a influenţat războiul din Ucraina viaţa dvs?

Iulian Chifu: Ei bine, sunt în postura, poate, şi avantajoasă profesional și dezavantajoasă din punct de vedere al greutății responsabilității de a face a doua oară un război în Ucraina. În 2014 eram în postura de consilier prezidențial și Ucraina a fost tot la mine pe masă. Astăzi o fac, sigur, la o altă scală de război, pe scară largă, o fac din postura de consilier al prim-ministrului, responsabil cu aceste lucruri şi, sigur, cu Ucraina. Deci da, a influențat în special în zona profesională. Sigur, m-a furat poate mai mult familiei, iar la nivel personal și familial și eu am avut grijă, la momentele de început ale valului de refugiați, am avut o familie de care am avut grijă, o doamnă și cu copilul său, care au ajuns în București și care au stat circa trei luni și de care am avut grijă în acea perioadă, pentru că ne-am putut permite să facem acest lucru. Sigur, stând în gazdă la cineva, dar sprijinindu-i cu ce au avut nevoie. Copilul avea și o boală cronică care necesita un tratament constant, dar am reușit să facem acest lucru și ne-am asumat, chiar dacă, recunosc, e prima oară când spun public acest lucru. Punctul trei: digitalizare, informație, cibernetică, societatea cunoașterii este între prioriățile actuale, este între prioritățile europene, este între prioritățile actuale și, nu că este doar între priorități, ea se întâmplă. A fost o mare poveste despre acel consilier Ion, dacă vă aduceți aminte, produs al AI-ului, al inteligenței artificiale. Ei bine, acea probă, acel mecanism și spațiul unde a ajuns a fost solicitat și peste Ocean și la nivel european și cred că ministrul cercetării, digitalizării Burduja va avea de treabă în perioada următoare pe zona asta. Este o prioritate la nivel general și chiar am luat-o foarte serios și chiar se întâmplă. Mobilizarea generațiilor și deprinderea capacităților tehnologice este dificilă. Trebuie să acceptăm că niciun om nu poate să rămână în urmă într-o democraţie, deci trebuie să avem grijă ca procesul acesta de democratizare să nu creeze două efecte secundare negative: unul, să ne dispară martorii... Dacă mutăm totul în spațiul virtual și nu mai păstrăm nicio hârtie, avem această problemă. Or, baza de referire pe hârtii trebuie să rămână undeva martorul respectiv, cel puțin pe anumite categorii de arhive. Sunt și istoric și atunci am această înclinație spre a avea arhiva pe care poți pune mâna. Pe de altă parte, a doua chestiune este faptul că avem un număr dintre oameni și vom avea întotdeauna care nu au aceste abilități tehnologice, care nu pot să fie neapărat la același nivel cu evoluția tehnologică. Și atunci formula potrivită în momentul de față cred că ar fi ca să avem niște terminale cu operatori umani întotdeauna la dispoziția cetățenilor...

Realizator: ... care au nevoie de suport...

Iulian Chifu: .. care au nevoie, care nu au accesul direct online să-și rezolve problemele online, să obțină, știu eu, să depună, să scoată dosare online ș.a.m.d. Deci ei trebuie asistați și va trebui să păstrăm acest tip de serviciu pe termen nedeterminat, pentru că, rețineți, în continuare, există la nivelul unei societăți 10-15-20% din populație care nu are acest acces. Tot așa acum avem analfabetism, nu este pe deplin eradicat la orice generație, oriunde în lume, tot astfel cum un anumit nivel de pregătire, chiar dacă e alfabetizat, al omului, care să îi permită să perceapă în zona asta tehnologică și să se adapteze din curs, e mai dificil de așteptat. Sigur avem și vom avea întotdeauna o zonă a populației care nu va avea acest acces și care nu trebuie privată de acest acces. Uitați-vă, efectele pe care le-a avut și dezbaterile pe care le-au avut, știu eu, casele acelea automate...

Realizator: Ce val de reacții, comentarii, opinii!

Iulian Chifu: Sau momentul în care avem bănci care nu au decât serviciu online și nu mai au serviciu de interfață cu un operator, cu cineva uman. Sunt și alte lucruri de făcut decât cele care sunt strict în niște proceduri tehnice pe care o mașină sheer learning sau artificial inteligence le pot adapta. Deci trebuie să avem grijă pentru fiecare dintre cetățenii, concetățenii noștri. Serviciile sunt pentru toți și accesul trebuie să fie universal.

Realizator: Întrebări de la ascultători, primite pe pagina de Facebook. Florin vă întreabă despre președinții Cernenko, Andropov, care au condus URSS câte șase luni. De ce nu se prea pomenește de ei deloc, așa, în general?

Iulian Chifu: Într-adevăr, acolo a fost o gerontocrație sovietică de final de mandat, care a dus după aceea la Gorbaciov. Trebuie spus foarte clar că nu putem să-i comparăm, desigur. Sigur, Brejnev a fost Brejnev, cu sistemul său de stagnare și cu problemele pe care le-a adus Uniunii Sovietice, însă Andropov are o calitate cu totul specială, este autorul aşa-numitei Doctrine Andropov, pe care ulterior a încercat să o aplice Gorbaciov și i-a dat desființarea Uniunii Sovietice. Andropov a venit cu câteva idei deosebite. Prima dintre ele, sigur, era șeful KGB-ului la vremea respectivă, dar o persoană mult mai mobilată din punct de vedere intelectual. E adevărat că a ajuns la șefia statului sovietic când era la o vârstă a senectuții care nu l-a mai ajutat foarte mult, în șase luni a dispărut, dar Andropov a venit cu această doctrină care spunea: Trebuie să abandonăm ocuparea, ocupația cu trupe, pentru că asta antrenează niște responsabilități. Noi trebuie să avem grijă de populație, care ne și urăște. Deci suntem într-o postură dublă, ne costă și ca prestigiu, și ca imagine, și ca dominaţie. Și ideea asta de dominație cu prezență pe teren a fost schimbată de Andropov în doctrina sa prin influență. Ne retragem de acolo și rămâne capacitatea noastră de influență asupra unui număr de oameni care sunt localnici, care trebuie să se administreze singuri, pe care sigur îi putem sprijini, controla. Dar în orice caz influența constrânge dacă avem nevoie şi a schimbat deci ocupația directă, militară cu acest lucru. Al doilea element al lui Andropov a ținut de nevoia societății de a respira. A dat drumul la acumulările..., se întâmplă în orice stat societate autoritară. Și astăzi, în putinismul de la Kremlin se întâmplă același lucru. Se produc acumulări și rupturi, iar practic un sistem poate să facă implozie în orice moment. S-a întâmplat. S-a întâmplat în Imperiul Ţarist, de vreo două ori, s-a întâmplat cu Uniunea Sovietică, care a făcut implozie. Se poate întâmpla oricând, pentru că societatea nu respiră și nici nu-ți dă semnale foarte clare cât de slabă este susținerea regimului și care e momentul de ruptură. Mai mult, în aceste societăți, pe declanșatoare marginale, nu știu și citez lucruri reale: un vas cu copii s-a scufundat în Volga, un incendiu de pădure care a ras o bază de rachete lângă Moscova, aerul poluat de incendiile din jurul Moscovei care au dublat mortalitatea, morbiditatea într-o vară; sau cazul iranian, ca să mă duc dincolo, o tânără fată luată de poliția de moravuri, poliția religioasă, batjocorită și de aici ieșire în stradă majoră, foarte greu de controlat. Iată, regimurile autoritate fac chestia asta. Democrațiile care permit libera exprimare, care permit adunarea și protestele în stradă ș.a.m.d. au formula de a respira, e adevărat, în cazul democrațiilor este și o responsabilitate, chiar trebuie să-ți asculți cetățenii.

(2) RRA: ”Serviciul de noapte” - Invitat: Iulian Chifu, consilier de stat pentru politică externă, securitate și afaceri strategice al premierului (partea a II-a)

Ce se va întâmpla cu Putin? Cum arată epoca post-Putin? Va supraviețui Putin, putinismul, regimul său unei înfrângeri în Ucraina? Cartea vine și subliniază acest lucru și prin prisma propriilor mele evaluări, care merg în aceeași direcție. Sigur, Putin nu va putea supraviețui, dar aici e de discutat și există deja și date la nivelul diferitelor servicii de informații, că se caută o variantă de succesiune pentru Putin, evident, nu în urma unor revolte, nu în urma presiunii publice, ci din interiorul regimului, din cercul din jurul său.

Realizator: Am revenit în direct. Profesorul universitar Iulian Chifu, consilier de stat pentru politică externă, securitate și afaceri strategice al premierului Nicolae Ciucă, este invitatul nopții la Radio România Actualități. Discutam despre Andropov și despre cum și-a setat doctrina, cine a preluat și cum a pus în practică doctrina Andropov.

Iulian Chifu: Da. Andropov n-a avut capacitatea, și era deja la apusul vieții sale, să ducă la bun sfârșit și să aplice gândirea sa. Gorbaciov a fost pupilul său și Gorbaciov a trebuit să o aplice și a aplicat-o sui generis, adică, ce a înțeles și ce a putut să facă el, sigur a înțeles foarte bine aspectele care țineau de nevoia de a respira, a de a merge spre o deschidere, de aici „Glasnost” și „Perestroika”, numai că ceea ce n-a putut să prevadă Gorbaciov și n-a știut să reajusteze a fost faptul că odată ce a lăsat să respire diferitele națiuni care stăteau în celebra închisoare a popoarelor ce se numea Uniunea Sovietică, fiecare va încerca să devină, să-și regăsească identitatea, să-și reafirme identitatea și să-și găsească drumul independent. De aici, prăbușirea Uniunii Sovietice a fost naturală, a fost o tentativă a regimului comunist de a supraviețui și ea nu s-a încheiat decât cu prăbușirea statului sovietic așa cum îl știm noi, pentru că el era un stat artificial, un stat făcut din bucăți și un stat controlat doar de forța și represiunea și unitatea aceasta fantastică, a unei ideologii totalitare. Ei bine același lucru se întâmplă dacă vreți, mutatis mutandis, astăzi sau se va întâmpla în viitorul apropiat. E o întrebare clasică. Ce se va întâmpla cu Putin? Cum arată epoca post-Putin? Va supraviețui Putin, putinismul, regimul său unei înfrângeri în Ucraina? Iar aici literatura este foarte bogată. Cartea vine și subliniază acest lucru și prin prisma propriilor mele evaluări, care merg în aceeași direcție. Sigur, Putin nu va putea supraviețui, dar aici e de discutat și, mă rog, există deja și date la nivelul diferitelor servicii de informații, că se caută o variantă de succesiune pentru Putin, evident, nu din în urma unor revolte, nu în urma presiunii publice, ci din interiorul regimului, din cercul din jurul său. Putinismul încearcă să supraviețuiască înlocuindu-l pe Putin, așa cum s-a întâmplat, de exemplu, cu Hrușciov, cu un succesor din același cerc. Sigur că lumea știe mai puțin că Hrușciov n-a murit când a fost înlocuit de Brejnev. Acolo a fost o lovitură în interiorul statului, partidului, numiți-l cum vreți. Și Hrușciov a mai trăit o bucată până să dispară, dar el a fost cu totul izolat de spațiul public, de interfață. Ei bine, în cazul lui Putin, o eventuală scoatere la pensie, puneți ghilimelele de rigoare, și excludere din cercul de prim-plan nu va aduce decât pe cineva din cercul său, în prim-plan un Gorbaciov, cu ghilimelele de rigoare, în sensul în care o persoană care va încerca să salveze putinismul ca regim, sistemul său, dar care se va confrunta cu aceleași limitări și va fi probabil mai puțin dotat chiar decât Putin în a adapta viitorul. Pe urmă, nu trebuie uitat că Rusia și-a construit ea însăși instrumentele pentru a fi doborâtă. Rusia a renunțat, în actualul război, la monopolul violenței legitime, legale. Nu mai avem o singură armată, ci, iată, avem niște miliții diferite, avem niște armate paralele, niște companii militare private, niște armate regionale construite. Ba avem și niște armate finanțate de diferiți mari giganți, Gazprom-ul își face propria sa grupare armată să o trimită pe front. În momentul în care pierzi monopolul puterii, rivalitățile pot să ducă până la nivelul războiului civil sau războiului între diferitele fracțiuni. Și cea mai vizibilă astăzi este Prigojin cu Ministerul Apărării, cu Șoigu, cu ministrul apărării, și cu Gherasimov, cu șeful Statului Major General. Dar acesta este doar un început. Dacă tragem cu ochiul la altă realitate, respectiv faptul că președintele Federației Ruse, Putin, a trecut la război fără să treacă prin faza de polarizare a societății, deci susținere. Nici la un an de la declanșarea așa-numitei operațiuni speciale, el n-are de fapt o narațiune cu care să convingă în primul rând propriul public, nu mai spun comunitatea internațională ce caută el în Ucraina. Sigur este o amestecătură, pom de Crăciun, în care intră și naziști, și lovitură de stat, și Maidan, și Rusia, care e aceeași cu Ucraina, și istoria Rusiei, și leagănul rușilor în Ucraina, și Rusia kieveană şi o amestecătură de rațiuni, contra rațiuni, motivații care sunt contradictorii în logica lor, în așa fel încât la această oră e foarte dificil de polarizat populația, dincolo de faptul că eşti deja în război. Deci, se întâmplă aposteriori, se întâmplă această polarizare pregătind de susținerea publică a unui conflict ulterior. Şi aceasta este o realitate, şi acest lucru, evident, vine în condițiile în care sunt mobilizări parțiale făcute, dar ele sunt în continuare. Iată, vineri, 400.000 de noi oameni sunt aduşi sub arme, sigur, sub o acoperire generală, și nu printr-o formă transparentă, sunt oameni care nu au fost niciodată convinși ce caută ei în Ucraina. S-a mai întâmplat lucrul acesta în istorie și atunci când trimiți oameni prost dotați cu arme de 80 de ani, din anii '50-'60, tancurile T-62, armamente, arme de asalt din perioada războiul, celui de-Al Doilea Război Mondial, îi trimiți în plin plan să lupte și să moară, să fie carne de tun, cum se întâmplă iată, la Bahmut sau Vuhledar, mai în sud, cele două mașini de măcinat carne. Ucrainenii nu au suficient de multă muniție pentru cât de mulți ruși sunt aruncați val după val în luptă, absolut gratuit, pierzându-şi viețile. Ei bine, și Al Doilea Război Mondial a fost tot așa. Aduceți-vă aminte că Rusia se laudă cu cele 12 milioane de oameni care au murit și în războiul pentru apărarea patriei. Păi pentru asta comandanții lor, într-un stat democratic ar fi în închisori, că n-au știut să adapteze tactica în așa fel încât să prezerve viața oamenilor. Sigur, Federația Rusă nu are drepturile omului. Am văzut mai devreme, am discutat mai devreme drepturi speciale. Ori acest lucru a adus la faptul că am niște oameni care.. ca în Primul Război Mondial, ba chiar de vreo două ori, se întorc în Rusia să ceară socoteală conducerii statului care a trimis fără arme potrivite la un război pe care nu-l înțeleg. Și lucrul acesta s-a întâmplat. Deci, iată toate condițiile ca situația din Rusia să se termine într-un caz complet nefericit pentru cei care diriguiesc astăzi, în primul rând pentru Putin, bineînțeles.

Realizator: Mai avem întrebări de la ascultători. Iată, Liviu Nicolae Beudean vă întreabă ce șanse au tinerii din ziua de azi, având în vedere învățământul de acum, față de învățământul de dinainte de '89? Sunteți profesor, vă întâlniți cu masteranzii.

Iulian Chifu: Da. Sunt câteva lucruri de spus. Într-adevăr, învățământul românesc a pierdut enorm. A pierdut pentru modul în care a fost, sigur, pentru perioada de tranziție, în primul rând, în care s-a făcut mai puțină carte, pentru modul în care este abordată educația astăzi și învățământul astăzi, pentru faptul că meseria de dascăl nu mai este la nivelul de respect măcar și decență pe care l-a avut în perioadele în care erau dascălii noștri la o generație anterioară. Profesorii de liceu, învățătorii, profesorii de liceu nu au fost niciodată oameni care au excelat prin sumele de bani pe care le aveau. Dar, exista acea decență și bun simț și respect față de cel care te-a învățat, care îi dădea un anumit statut dascălului, profesorului, învățătorului. Lucrul acesta s-a pierdut în primul rând și într-o evaluare făcută prin 2014 lucrurile arătau cam așa. Sigur, între timp lucrurile au evoluat mai degrabă într-un sens pozitiv. Cam o treime din posturile din învățământ erau ocupate de titulari, în special în marile orașe, în liceele de tradiție. În al doilea rând, exista cam o treime care erau suplinitori, în primul rând în jurul marilor orașe, prin suburbii și sigur, în unele localități mai mici, dar cu tradiție și cam o treime erau niște absolvenți de liceu cel mult care aveau grijă de trei, cinci, şapte copii de diferite clase, care făceau diferite materii în același timp.

Aici lucrurile vin din foarte multe locuri. În primul rând, sigur, natalitatea, numărul de copii, școlile, facultățile. Gândiți-vă că noi am avut o centralizare a învățământului cu cei mai buni dascăli în marile centre universitare. Astăzi avem facultăți peste tot în țară. Sigur, mai multă lume are acces la studii superioare, dar cu ce profesori, la ce pregătire? Gândiți-vă că ceea ce pregătim în școala primară și acasă se duce în universități, că valorile cu care se confruntă, pe care le îmbrățișează tinerii de astăzi, care sunt mult mai înclinați spre zona financiară, spre zona de vizibilitate, imagine ș.a.m.d, evident că acelea constituie modelele, și nu munca, învățătura și multe alte dintre perceptele care, în mod poate mai constrângător în perioadele în care am trăit noi, erau acolo în prim plan. Acum, șanse există, că întrebarea viza șansele. Există. Pot să vă spun astăzi că am copii foarte buni, care vin de peste tot, adică inclusiv din zona rurală și din marile orașe, absolvenți de școli bune, care au făcut facultăți bune și care ajung la masterat la SNSPA și de unde ai cum să selectezi vârfuri nemaipomenit de bune, inclusiv pentru centrul pe care l-am condus. Fac, în continuare, și internship-urile și văd cât de buni sunt unii dintre ei. Mai mult, iau universitatea... sigur, sunt profesor și la Universitatea Națională de Apărare, dar la SNSPA, unde predau de 23 de ani și care este o școală de elită, sigur, media scade, an de an, media e din ce în ce mai jos, dar în aceste condiții SNSPA oferă posibilitatea unui copil care vrea să învețe, are posibilitatea să învețe la nivelul oricărei școli europene. Sigur, pun jumătate de generație în plus pentru școlile, facultățile britanice și mai pun încă o jumătate de generație, deci o generație peste cele europene în Statele Unite. Dar la nivel european, luați Sorbona, luați Aix-en-Provence, luați ce universități doriți dumneavoastră. Dacă vrei să înveți, poți să ajungi acolo. Problema este că criteriile actuale și plata per student obligă într-o anumită măsură profesorul să treacă studentul, pentru că altfel nu ai numărul de studenți și nu poți să faci mai departe treabă. Pe de altă parte, exigența la nivelul minim este foarte jos. Deci dacă vrei să înveți, dacă copilul vrea să învețe, dacă are chestiunea asta în sânge, poate să o facă la nivelul oricărei universități europene. Are la dispoziție și bibliografie, și profesori pe care să-i întrebe și poate să facă lucrurile la vârf, însă acest lucru nu se întâmplă pe medie și nivelul de jos este foarte jos, comparativ cu universitățile la nivel european.

Realizator: Mulțumesc pentru răspunsul oferit ascultătorului nostru. Nică Paul Sergiu: Bună seara, felicitări pentru emisiune. Aș fi curios dacă invitatul dumneavoastră a fost tentat să scrie și despre viața și misiunile militarilor români aflați în teatrele de operații, având în vedere că este consilier al domnului prim-ministru Ciucă.

Iulian Chifu: Nu, n-am avut o asemenea tentație. Nu pot să scriu decât despre lucrurile pe care le cunosc foarte bine. Am fost, e adevărat, în diferitele teatre de operații, practic în toate, după '89, dar am scris mai mult ca ziarist, am scris mai mult ca cercetător ca bază, preocuparea mea și ceea ce predau la SNSPA este analiză de conflict și decizii în criză. Sigur, am fost preocupat de conflicte și de modul în care evoluează, însă nu face parte din preocupări, în primul rând, pentru că eu n-am fost într-o misiune întreagă, n-am fost alături de soldaţi și cred că fiecare trebuie să scrie despre ceea ce cunoaște foarte bine şi sunt suficienți... Ba chiar știu, inclusiv jurnalişti, cred că și Radu Dobrițoiu, de aici, de la dumneavoastră, a avut o carte scrisă despre diferitele misiuni.

Realizator: Şi el, şi Cătălin Gomboș.

Iulian Chifu: Cătălin Gomboș, da, iată, din prietenii cu care am fost în diferitele zone. Deci sunt oameni care pot să scrie sau nu știu, pe la TVR era sau nu mai știu dacă mai e la TVR Adelin Petrișor, deci sunt cei care au fost cu adevărat și și-au petrecut cea mai mare parte a vieții ca jurnalişti, exact în aceste misiuni. Este o impunitate să scrii indirect sau să scrii din mărturiile unui terţ. E mai complicat s-o faci şi nu am avut o asemenea înclinație vreodată.

Realizator: Noi avem un telefon în direct, îl salutăm pe ascultătorul nostru, dl. Victor Gașpar din Mizil. Bună dimineață, bun venit la "Serviciul de noapte"!

Victor Gaşpar: Sărut mâinile dna realizatoare, salutăm cu respect pe dl. profesor Chifu. În primul rând am spus şi despre învătământ. Eu sunt absolvent al liceului de la Buzău, cu durata de cinci ani, în 1973. Se făcea practică pedagogică din anul doi. Era legat de meseria de învăţător. Avea școală de aplicație și pentru domnișoarele educatoare și o secție de învăţătoare-educatoare cu durata cursului de cinci ani, examen de admitere greu, examen de diplomă foarte greu. Au trecut acestea, referitor la calitatea învăţământului. La mine, în comuna Breaza, că eu sunt buzoian de fel, la poalele dealului Pietroasele, eram 14 învățători până în 1989 şi patru școli, acum a rămas o singură școală, cinci doamne învăţătoare sau domnişoare şi trei educatoare, erau opt educatoare, în fiecare sat. S-a redus numărul cadrelor didactice din cauza că nu mai sunt copii, natalitatea după revoluţie...

Realizator: A scăzut.

Victor Gaşapar: ...a scăzut rău de tot. Referitor la vizita președintelui Chinei, Xi Jinping, în Rusia primit cu mare fast de domul Putin pentru că domnul Putin pregăteşte ceva. Cândva ați povestit dvs. Andropov, Gorbaciov, s-a terminat războiul rece până în 1989, a fost înlăturat şi a căzut comunismul pe planetă cu ajutorul domnului Gorbaciov, dar acum domnu Putin, fost ca KGB-ist și dânsul, nu știu, nu prea are gânduri bune.

Pe Putin și pe Xi Jinping îi unește autocrația, ura față de Occident şi față de democrația liberală care poate strica. Xi Jinging are altă greutate. Este o putere în creștere, are aspirații de natură globală, vrea să influențeze lumea. Putin, pentru el, este un adjuvant, este un junior partener și, mai mult, îi strică multe dintre afacerile sale.

Realizator: Era o întrebare pe care o pregătisem și noi pentru invitatul nopții. În ce măsură această întâlnire ar putea schimba geopolitic lumea și care sunt așteptările de la o întâlnire de acest nivel şi ce îi leagă, ce-i unește pe cei doi lideri?

Iulian Chifu: Îi unește în primul rând autoritarismul, sistemele absolutiste, ba mai mult, sunt dictaturi unipersonale, pentru că dacă am avut un autoritarism, să zicem, de sistem în cazul lui Xi Jinping al Partidului Comunist, iată, astăzi, avem un autoritarism unipersonal, de când a trecut la al treilea mandat şi, practic, a încălcat toate regulile instituite, în ultima perioadă, de Deng Xiaoping, inclusiv a unei democraţii cât de cât în partid, că în partidul comunist unic existau diferite curente și formule de influență, care limitau autocrația unipersonală. Ei bine, astăzi, Xi Jinping a ajuns la acest lucru, lucru la care Putin a ajuns mult mai repede. Asta-i unește: autocrația, ura față de Occident şi față de democrația liberală care poate strica, nu-i așa, când avem un sistem alternativ care funcționează, în cazul lui Putin, chiar sub nasul lui, sub ferestrele sale, în Ucraina, dacă livrează și dacă creează prosperitate și libertate cetățenilor de acolo, sigur că și cetățenii ruşi pot fura şi pot fi contaminați de acest val, cum s-a mai întâmplat. Acum, evident că are o influență foarte mare, în funcție de modul în care curge această întâlnire, sigur scenariile sunt multiple, că vorbeam mai devreme de studii prospective, nu pot să ignori niciun scenariu, oricât de mică ar fi probabilitatea ca el să se întâmple și, de exemplu, putem considera că, iată Xi Jinping decide, nu știu de ce, să finanțeze războiul lui Putin sau să transfere armament letal lui Putin. În momentul de față o face doar cu niște companii private, cu armament neletal sau cu elemente de dublă utilizare, dar ar putea decide în sensul ăsta. Sigur, probabilitatea e mică să mergem în această direcție, pentru că, totuși Xi Jinping are altă greutate strategică decât Putin. Problema lui Putin este că lumea s-a schimbat dramatic, că puterea în sensul absolut s-a disipat şi că de unde aveam două superputeri am ajuns la două mari puteri şi multe puteri regionale şi că niciuna dintre cele două mari puteri nu e Rusia - SUA şi China. Or, ca să ajungi în această postură, în momentul în care ai nivelul de ambiție al lui Putin și al poporului rus, care a fost hrănit întotdeauna cu excepționalismul acesta și cu superioritatea absolută și cu, mă rog, sfera de influență pe care trebuia să o domine, sigur că e o problemă de la acel punct înainte. Xi Jinging spuneam că are altă greutate. Este o putere în creștere, are aspirații de natură globală, vrea să influențeze lumea. Putin, pentru el, este un adjuvant, este un junior partner, un partener și el pe acolo și, mai mult, îi strică multe dintre afacerile sale.

Realizator: Și atunci, și scenariile acestea, perspectivele, luăm mai degrabă în calcul un mesaj în care să i se spună lui Putin: Hai, caută o soluție, hai să ne împăcăm...

Iulian Chifu: Păi, cele două mesaje, în momentul în care China a produs proiectul său de 12 puncte al unei soluții, nu e chiar o soluție, dar, mă rog, sunt niște principii ale unei soluții în Ucraina, avea de fapt două mesaje. Unu, să nu cumva să folosești arma nucleară, și cel de-al doilea mesaj, termină războiul cât mai repede. De ce? Că mă costă pe mine, China. Pe mine mă costă în mod indirect, pentru că, de fapt, sunt două procese distincte. Putin trebuie să fie Maverick-ul, să fie bătăușul din sistem, să facă multă, mult zgomot ca să fie invitat la masa unde se discută guvernanța globală. Xi Jinping își bazează forța, puterea pe economie, pe schimburi economice.

Realizator: Pe economie, pe dezvoltare, pe creștere.

Iulian Chifu: Ori el are nevoie de stabilitate, de liniște, ca să facă afaceri, să funcționeze în spatele, sub radar, creșterea de putere, nu să fie vizibilă. Dacă Putin creează turbulențe, are o problemă. Deci sunt două personalități și două state care au nevoie de lucruri opuse. Pe de altă parte, Xi Jinping joacă rolul acesta de mediator. El a găzduit recent, când tocmai prelua al treilea mandat, tocmai ca să acopere faptul că, iată, e în al treilea mandat de președinte, o negociere și o semnare de acord de redeschidere a ambasadelor între Iran și Arabia Saudită, două state dușmane prin natura lor, prin rivalitatea lor în Golf, prin faptul că unul e șiit și unul e sunnit, că unul e cu revoluția islamică, celălalt este wahhabit, cu monarhie absolută. Ei bine, cei doi au semnat un acord și China a preluat această haină a statului responsabil, care, nu-i așa, face pace în lume. Or, principalul mesaj pe care l-a transmis, cel puțin ministrul de externe în pregătirea vizitei lui Xi Jinping la Moscova, a fost: oferiți-ne niște condiții de pace care să fie acceptabile ucrainenilor. De altfel, o discuție telefonică este așteptată între Xi Jinping și președintele Zelenski, după această vizită, iar a merge cu formula lui Putin, de astăzi, că sigur face pace mâine, dar să se țină cont de realitatea curentă, adică de ocuparea unor teritorii și de anexarea unor teritorii ucrainene de către Rusia /.../.

Realizator: Nu este acceptabilă.

Iulian Chifu: ...este imposibil. Deci, China a transmis lui Putin: dați-ne o formulă de acord cu care să putem lucra și care să fie cât de cât acceptabilă, de unde să putem să construim mai departe. Deci, din punctul acesta de vedere cred că Putin nu va obține ceea ce-și dorește.

Realizator: Realist vorbind, poate China să fie negociatorul, mediatorul?

Iulian Chifu: Nu va obține nici arme. Are greutatea și e mai puțin important dacă poate sau nu. În momentul de față își dorește să fie și acest fapt, pentru a-și păstra...

Realizator: Și Turcia.

Iulian Chifu: ...prestigiul și greutatea. Da, dar diferența de greutate strategică între China și Turcia și, mai ales o Turcie în prag de alegeri, după acea tragedie a cutremurilor și așa mai departe e distanță mare. Xi Jinping vrea să se afirme în fața așa-numitului sud global. E vorba de statele, cum îi spuneam odată, a lumii a treia, în curs de dezvoltare sau, în cazul Chinei, nu se mai pune problema în curs de dezvoltare, ca și în cazul Arabiei Saudite, e vorba de state care nu fac parte neapărat și nu susțin în mod obligatoriu democrația liberală occidentală, în primul rând, pentru că statele occidentale, în special europene, au fost cele care au colonizat și zona Americii Latine, și zona Africa și Asia de Sud-Est. Ei bine, Xi Jinping, pentru a-și construi o imagine în raport cu această realitate, trebuie să evite să fie cel care susține războiul, care dă arme cum își dorește Putin. Nu, el trebuie să aibă o variantă de proiect de pace, care să țină apa și cu care să poată negocia cu Zelenski, care nu l-a refuzat și nu a respins apriori programul sau a spus: are și lucruri bune, că acolo recunoaște intergritatea teritorială și independența și suveranitatea fiecăruia dintre actorii Rusia și Ucraina. Sigur, sunt și alte lucruri. Nu vorbește despre retragerea trupelor ruse din Ucraina. E o poziție pe care o are și Occidentul. Deci, Xi Jinping dacă vrea să joace și vrea să joace această arie, nu are cum să intre în jocul lui Putin, să-i susțină financiar, de ce ar face-o, războiul sau să-i dea arme. Și mai e un lucru care este foarte pragmatic, iar China lui Xi Jinping este foarte pragmatică. Valoarea schimburilor, şi vorbesc înainte de anul trecut, când lucrurile s-au modificat din motive de stopare a cumpărării de petrol, limitarea de către zona europeană occidentală în raport cu Rusia, până la acel moment, valoarea schimburilor între Rusia și China reprezentau 2,4% - 2,5% din economia chineză, spre deosebire de Uniunea Europeană, care e undeva la 30%, 28%-30% sau Statele Unite, care sunt undeva la 25%-28%. Ei, această realitate foarte pragmatică ne spune cu cine va juca Xi Jinping. Va prefera să piardă piața europeană, piața americană, eventual, deopotrivă? Sigur, nu se poate întâmpla peste noapte, nu faci decuplare peste noapte și independența este reciprocă, dar sigur că vei fi mult mai interesat de parteneriatul economic și de ceea ce ai putea pierde aici, decât ce ai putea obține de la ruși sau, eventual, compensat din Rusia. Pentru că, alte cifre ne arată foarte clar că de la stoparea transferurilor de petrol, achiziției de petrol din Rusia și regulile europene din început de decembrie, încasările Federației Ruse au scăzut lună de lună. În decembrie au ajuns la vreo 20 de miliarde, pardon, de dolari. În ianuarie erau la 13 miliarde. În luna februarie a încasat 11 miliarde de dolari, a pierdut 42% din valoare pe exporturi, când a rerutat o parte din exporturile de petrol, cu gazul e mai greu de făcut și LNG-ul se face mai dificil când n-ai occidentalii să-ți dea tehnologia, ei bine, și când nu ai decât o conductă care îți aduce 32. miliarde metri cubi în China. Deci, aceste elemente sunt argumentele mele pentru a spune că mai degrabă Vladimir Putin nu va obține ceea ce își dorește. Sigur că presiunile Chinei în raport cu Putin, apropo de precedenta întâlnire de la Samarkand, în care i s-a spus direct și Vladimir Putin însuși a fost obligat să iasă public și să spună că iată, prietenii noștri chinezi sunt preocupați de războiul și de durata războiului. Deci, vă dați seama ce presiune a avut Putin dacă a fost obligat să iasă public să afirme aceste lucruri, de preocupări ale Chinei.

Realizator: În limbaj diplomatic, acest cuvânt preocupare spune foarte multe.

Iulian Chifu: Exact, spune foarte simplu: mă costă bani, închide războiul, că am nevoie de piețe, am nevoie de comerț, am nevoie de liniște, nu de bătălii acolo. Altfel, sigur, toate scenariile sunt posibile și facem scenarii alternative, chiar și cu probabilități foarte mici, chiar și variantă black swan, de lebădă neagră. Deci, cu probabilitate foarte mică și cu impact foarte mare, special pentru ca să nu fim în fața unei surprize strategice. Deci, orice se poate întâmpla. Dincolo de tot acest excurs, argumente și analiză pe care am făcut-o eu la o variantă, hai să-i spunem cea mai probabilă.

Realizator: Și cea mai apropiată de rațiunea de a acţiona.

IulianChifu: Sigur, China este un actor rațional. Dacă în cazul lui Putin putem vorbi de, nu de iraționalitate, dar de o raţiune...

Realizator: Disperare.

Iulian Chifu: ...combinată cu foarte multă emoție, cu disperare, cu foarte multă voință și cu o cunoaștere precară, s-a văzut, a realităților din jur, în cazul Chinei e foarte dificil de făcut o asemenea prognoză și de pus în sarcina, nu neapărat a lui Xi Jinping, a sistemului chinez, că el este doar un reprezentant al unui sistem, sigur, omul forte al sistemului, dar extrem de bine informat de ce se întâmplă în jur.

Incercările de destabilizare în Republica Moldova: Statele Unite au ales să dea publicității acel plan pe 10 ani, care este extras, evident, de serviciile de informații direct de pe planșele de planificare ale Rusiei. Și exact așa cum au făcut cu războiul de agresiune pe scară largă, dând informații despre planificare încă din luna noiembrie, pe urmă decembrie, ianuarie, chiar public, exact în aceeași măsură au ales să dea publicității aceste informații.

Realizator: Rămânem în actualitate. Invazia Rusiei în Ucraina are consecințe și în Moldova, consecințe grave.

Iulian Chifu: Republica Moldova.

Realizator: Am urmărit cu toții evenimentele ultimelor săptămâni. Cum se descurcă autoritățile de la Chișinău? Până acum, parcă au reușit să facă față cu bine provocărilor de securitate regionale și agresiunilor Rusiei.

Iulian Chifu: Exact asta voiam să spun. Au beneficiat de un sprijin unanim. România, evident, în primul rând. Statele Unite au ales să dea publicității acel plan pe 10 ani, care este extras, evident, de serviciile de informații direct de pe planșele de planificare ale Rusiei. Și exact așa cum au făcut cu războiul de agresiune pe scară largă, dând informații despre planificare încă din luna noiembrie, pe urmă decembrie, ianuarie, chiar public, exact în aceeași măsură au ales să dea publicității aceste informații.

Realizator. Ajută această transparență, această comunicare către opinia publică și către decident?

Iulian Chifu: În mare măsură da, pentru că ea creează o descurajare credibilă, creează și o mobilizare, știi la ce să te aștepți. Pe de altă parte, la Chișinău am avut o schimbare de guvern, guvernul Gavrilița, care era gândit spre a face creștere economică și a face reformele de integrare în Uniunea Europeană, dar s-a confruntat cu un război, cu refugiați, cu inflație, cu prețuri la energie și furnizori de energie foarte precare, a trebuit să... s-a consumat și a trebuit înlocuit cu un guvern, al lui Dorin Recean, care este mai degrabă orientat pe zona securitară și de stabilizare, desigur, pe reformele pentru integrarea europeană. Practic, acele șapte puncte care ar duce la deschiderea negocierilor de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană, pentru că este deja candidat, stat candidat, și, evident, și componenta de dezvoltare economică. Dar preocupările sale și cunoașterea în domeniul securității, a situației din regiunea separatistă nistreană, implicarea sa în negocierile anterioare, în calitatea de consilier pentru securitate al președintelui Maia Sandu, îl recomandă, și am văzut-o și acum, a avut cele mai bune intervenții, inclusiv în momentul în care, la o anumită manifestare populară... Apropo, exact cum scria în planul expus public de către Statele Unite, s-a dus, a identificat grupurile și a făcut arestările celor pregătiți să cutremure, să schimbe regimul, să creeze tulburări, să intre în instituțiile statului, să preia ostatici din oficial, dacă putea să o facă. Și lucrul acesta a dat încredere și autorităților Republicii Moldova. Desigur, au fost ajutați. Acolo a fost clar schimb de informații și informații directe, și o spun, ca analist, nu direct din ceea ce cunosc ca informație directă, și faptul acesta a dus la creșterea și a încrederii regimului, dar, cred eu, și a populației față de un regim capabil să se mențină. De altfel, am văzut și mișcări politice întâmplându-se. Iată, socialiștii stau la distanță de mișcările din stradă. Vladimir Voronin și-a retras astăzi orice susținere față de mișcările din stradă ale partidului Șor, expus, de altfel, pentru implicarea în programul respectiv, în proiectul respectiv de destabilizare al Rusiei. Sume de bani au fost capturate pe parcursul timpului, oameni care aveau la ei instrumente și arme albe și au fost toți culeși și duși la secții. Acest lucru arată că există o gestionare, cel puțin până în acest moment, bună a situației. Am avut în urmă cu două săptămâni, trei, vizita Maiei Sandu la București, acum două săptămâni, vizita premierului Dorin Recean, urmează vizita primului ministru la Chișinău. Sunt elemente de reasigurare. România a venit cu toate celelalte elemente de stabilizare, și de echilibru, și de sprijin pentru Republica Moldova. Și cred că toate aceste lucruri vin, și reașază lucrurile, și ajută foarte mult la perspectiva ca, după stabilizarea de natură securitară, să se poată construi și la nivel economic. Se vede un anumit trend de scădere a inflației și în Republica Moldova. Era o campioană în această direcție, dar urmează trendul barilului de petrol. Perioada de iarnă s-a încheiat și chestiunile legate de costurile gazelor au început să pălească. Încetul cu încetul, lucrurile evoluează mai degrabă într-o direcție, haideți să spunem, dacă nu pozitivă, sigur optimistă, cu perspective pozitive, în timpul în care se derulează toată această negociere pentru pașii spre Uniunea Europeană. Astăzi a fost și o formă de deblocare a problemei în justiție. Știți foarte bine că în Republica Moldova judecătorii, procurorii nu doresc să treacă printr-un sistem de vetting acolo și nu doresc să aleagă oamenii care să conducă Consiliul Suprem al Magistraturii și, respectiv, ei au două variante, Consiliul Suprem al Procurorilor, care să adopte și sancțiuni față de cei care... Ei bine, nu s-au prezentat la adunările generale, n-au vrut să voteze. Astăzi președinția într-un consiliu, o reuniune a Consiliului Suprem de Securitate, așa se cheamă în Republica Moldova, care este, de altfel, consultativ, nu ca în România - CSAT-ul și hotărârile general obligatorii pentru toți membrii săi. Ei bine, în Republica Moldova această reuniune a dus la o decizie a doamnei Maia Sandu, care a găsit formula pentru ca CSM-ul, și voturile, și schimbările, și adoptarea acelor curți speciale pentru anticorupție să se rezolve în următoarele 30 de zile, 60 de zile, 30 de zile, Consiliul Suprem al Magistraturii, alegerile, ș.a.m.d. Ei bine, este un pas major înainte, sigur, nu se mai puteau face pași înapoi, erau într-o postură de o anumită factură. De aici înainte și blocajele la nivelul justiției, o dată ca serviciu public, în al doilea rând, sigur, ca și coordonată pentru... ca punct, acolo, în lista de to-do list, lista pentru ca să începi negocierile va fi împlinită şi sperăm ca evaluările viitoare să arate foarte bine.

Realizator: Vor mai încerca astfel de încercări de destabilizare?

Iulian Chifu: Lucrul acesta se întâmplă constant, formulele de război hibrid, cu diferite instrumente, cu propagandă de război informațional, e curent în Republica Moldova, e curent și în România, și în Statele Unite, nu? Căderea băncii aceleia din Silicon Valley nu vine chiar pe...

Realizator: Chiar întâmplător.

Iulian Chifu:...chiar întâmplător. Iar Credit Suisse, una din cele mai mari bănci elvețiene, în ciuda sprijinului băncii centrale elvețiene, iată că s-a prăbușit după ce 20 de miliarde au fost retrase numai în 24 de ore, adică vă daţi seama că astea nu sunt naturale...

Realizator: După ce Elveţia anunţase că și-ar dori o apropiere de NATO dacă... A fost oarecum în același timp.

Iulian Chifu: Deci, iată, sunt chestiuni care țin de emoție și care sunt determinate la nivelul rețelelor sociale, în orice variantă, fie WhatsApp, fie pe Facebook. Am trăit și noi epoci din astea, nu, cu benzina care dispare și lumea lua...

Realizator: Da, se aşezau la coadă.....

Iulian Chifu: S-au luat bănci, că se prăbușește, că sunt naționalizate, că nu vei mai avea valută... Trebuie spus foarte clar, acest tip de mesaje nu fac altceva decât să coste, sigur, instituțiile, bănci și ce mai sunt, dar în primul rând costă cetățenii, care pierd bani de fiecare dată când fac asemenea mișcări bruște pe motiv că cineva a determinat-o. Şi ele sunt, să știți, s-a întâmplat și în Polonia, s-a întâmplat și în Bulgaria., deci e clar că sunt provocate pe o anumită linie. Deci, să revin, în Republica Moldova și aceste aspecte se pot întâmpla. Zona cibernetică este foarte fragilă din punct de vedere al atacurilor cibernetice Republica Moldova. Zona de proteste și opoziție, iarăși, există un anumit tip de fragilitate care poate duce la probleme majore din lucruri, hai să spunem, relativ mici. Dar credem că nou guvern, cu sprijinul unanim al tuturor, cu sprijinul României, în primul rând, va reuși să treacă cu bine de aceste momente și va putea să și performeze în așa fel încât alegerile care urmează să poată fi întâmpinate mai degrabă mai senin decât cu pesimism.

Realizator: Suntem mai aproape unii de ceilalți, pentru că, de săptămâna trecută, într-adevăr, vorbim aceeași limbă.

Iulian Chifu: Pe hârtie. Vorbeam aceeași limbă dintotdeauna. A fost vorba de o clarificare juridică...

Realizator: A fost un moment de bucurie, până la urmă, pentru că a fost o consfinţire a unei realităţi..

Iulian Chifu: Sigur, este o hotărâre a Curţii Constituţionale. Eram chiar la Cotroceni când a fost atunci formularea făcută de Alexandru Tănase, era președintele Curții Constituționale a Republicii Moldova la acea vreme, prin care constata faptul că declarația de independență a unui stat este parte integrantă a actelor constitutive ale statului Republica Moldova. Si atunci Declaraţia de Independenţă, care pomeneşte despre limba română, trebuia pusă de acord cu Constituţia, invers Constituţia cu Declaraţia de Independenţă, pentru că Declaraţia de Independenţă precede şi ea este recunoscută pentru a recunoaşte statul. Odată ce ai recunoscut statul, statul este recunoscut din start cu limba română menţionată în Declaraţia de Independenţă. Din păcate, părinţii care au scris acea Declaraţie de Independenţă trebuia să fie Declaraţie de Reunificare, în 1991. Mi-aduc aminte că eram acolo, ştiu cum au decurs acele lucruri, dar şi în Declaraţia de Independenţă n-am scris şi de identitatea de român a majorităţii din Republica Moldova. Până la urmă, indiferent cum se autodetermină sau autoidentifică, român sau moldovean, e acelaşi lucru şi acest lucru trebuie spus foarte bine. V-am corectat la un moment dat Republica Moldova în loc de Moldova. Moldova e Moldova mea, este o Moldovă istorică sau este o provincie din România. Eu sunt ieşean de origine şi niciodată nu mi-am confundat identitatea locală de ieşean cu cea de moldovean regional şi cu cea de român, care este identitatea naţională, ori acest lucru vine şi clarifică în mod absolut dincolo de, mă rog, gluma aceea foarte proastă care arată cât de puţină istorie ştie, chiar dacă este un mare propagandist, dna Maria Zaharova, purtătorul de cuvânt al MAE al Federaţiei Ruse, sigur, făcută pe un ordin.

Realizator: E intenţionat.

Iulian Chifu: Dar să spui că n-a existat România şi limba română până la Unirea Principatelor este deja o impunitate că limba s-a format în alt moment istoric şi din secolele I, II, III, V, VII, IX e.n, până astăzi, a avut tot timpul să absoarbă şi toate celelalte influenţe ulterioare.

Incidentul cu drona americană lovită de avioane ruseşti nu este o întâmplare

Realizator: Incidentul de săptămâna trecută cu drona americană lovită de avioane ruseşti, întâmplare sau provocare?

Iulian Chifu: Niciodată o întâmplare. În primul rând că era în spațiul internațional, era vorba de o dronă americană Reaper. Apropo, astăzi s-a întâmplat același lucru cu o dronă ucrainean Bayraktar de producție turcească. Este o formulă, pe care văd că Rusia o utilizează, aceea de a dat drumul la combustibil, de a îngreuna zborul că altfel zbori când ai aer și altfel când ai un tip de combustibili în jur, eventual se poate aprinde și, mă rog, pot fi alte chestiuni, mai ales că kerosenul are un grad de inflamabilitate foarte mare, după care curentul de a intra în viteză și de a-l lua în curent şi fără să-l atingi dar de a-l prăbuşi și în cazul dronei a fost prăbușită automat de către cei care îl manevrau din SUA şi care au şi şters softul, în timp ce se prăbuşea drona. În cazul dronei Bayraktar de astăzi, după o prăbușire de 600-800 de metri, a fost reangajată și pilotată la sol în mod direct, deci a fost recuperată de către operatorii ucraineni, dar acest lucru ne arată un mod de lucru şi un mod de lucru complet neprofesionist, i-au spus americanii, acela a antrenat un set mare de discuții, inclusiv între secretarul Pentagonului și ministrul apărării al Federaţiei Ruse, pentru că e un gest de agresiune, indiferent cum vrei s-o iei, că spui că n-ai tras cu arma în ea sau că nu ai lovit-o, nu înseamnă că, dacă ai doborât-o prin alte metode agresive, nu ai produs același lucru şi, când se întâmplă în spațiul aerian internațional, nu trebuie uitat că libertatea zborului, ca și libertate navigației în ariile internaționale nu poate fi limitată de nimeni şi SUA este unul dintre campionii în a o afirma şi prin strâmtoarea Taiwan şi în Marea Chinei de Sud şi în Marea Neagră, iată, pentru că lucrul acesta a readus în discuţie securitatea la Marea Neagră, rolul de zonă de importanță strategică a NATO a Mării Negre, strategia de securitate a Mării Negre pe care Statele Unite o elaborează în această perioadă, toate aceste lucruri și perspectiva Alianței de a asuma o strategie foarte clară vine din aceste perturbări, aceste amenințări, riscuri care apar din cauza unor acțiuni, a unuia dintre actorii mari litorali, respectiv Federația Rusă. Nici măcar interdicția de survol sau de navigație pe o anumită arie, pe motiv că eu fac trageri, că am operațiunea specială, nu este acceptabilă. Una este să faci niște exerciții anunțate de dinainte și care durează de aici până aici, un interval discret de timp, și alta este să blochezi Marea Neagră pe intervale foarte largi de timp, un an și jumătate deja, acuș, și pe motiv că ai tu operațiunea specială, războiul pe scară largă cu Ucraina și vrei să blochezi tranzitul, ieșirea de cereale, apropo și de noul acord restabilit de circulație, de export al grânelor din Ucraina.

Principala concluzie a evoluțiilor în secolul XXI este faptul că tranziția s-a făcut de la o situație stabilă, războiul rece, la o situație instabilă cu care vom trăi de aici înainte. Ceea ce obligă la alt tip de reacție, obligă la reziliență.

Realizator: Ne apropiem ușor-ușor de final și m-aș întoarce la tetralogia „Reconfigurarea securității și a relațiilor internaționale în secolul XXI”. Care sunt principalele concluzii ale tetralogiei? Știu că este foarte complicat, dar...

Iulian Chifu: Păi, principala concluzie a evoluțiilor în secolul XXI, am pomenit-o într-o oarecare măsură, este faptul că tranziția s-a făcut de la o situație stabilă, războiul rece, la o situație instabilă cu care vom trăi de aici înainte, ceea ce obligă la alt tip de reacție, obligă la reziliență. Iată că a apărut conceptul foarte de curând și a devenit la modă, reziliența tuturor, reziliența instituțională, reziliența NATO, a Uniunii Europene, reziliența statelor la nivelul instituțiilor, reziliența societăților. Pentru că reziliența, ca și războiul, în cazul războiului hibrid sau a terorismului înaintea lui, reclamă această cooperare între instituțiile statului, societate, cu toate componentele societății și cetățean. Altfel nu se poate complini. Nu poți să previi în mod absolut doar cu instituțiile unui stat, fără sprijinul populației și fără sprijinul societății civile, societății în întregimea sa. Asta ar fi o primă componentă. Desigur, avem un spațiu foarte larg, discutăm despre noile tipuri de conflicte, ce înseamnă război hibrid și care este instrumentarul de acolo, ce înseamnă război informațional și generațiile succesive de război informațional, ce înseamnă războiul legal, utilizarea legii, a instrumentului legal sau, din contră, a hiatusurilor legale pentru a le valorifica și a le folosi mai departe. Războiul informațional ne-a învățat cum a curs acea doctrină Gherasimov, înființată după numele, sigur, al șefului apărării Federației Ruse, apropo, care este cel care oferă premiile pentru jurnalism în Federația Rusă, da, și care a propus subordonaților săi să ia fiecare principiu și valoare a democrației să considere că este o vulnerabilitate, pentru că, nu-i așa, toate statele democratice, cetățenii din statele democratice o vor apăra și să construiască o armă pentru fiecare din aceste principii. Să folosești o armă folosind faptul că ai libera circulație a ideilor, dreptul la a-ți afirma propriile idei, dreptul de întrunire a fost, de asemenea, utilizat, și așa mai departe. Ori de aici am avut o structură majoră care evoluează în timp, care crește în timp, am ajuns la a șasea generație de război informațional. În fine, pe zona de război pe scară largă, iată, da, războiul a revenit ca instrument. L-am desconsiderat. Statele occidentale nu sunt pregătite să facă față unui război lung pe scară largă. Nu au resursele, industria de apărare nu pornește peste noapte, nu-și dă drumul să producă ce are nevoie. Nu ai armate capabile să ducă un război lung. Îți trebuie resurse de altă natură și nu armate profesioniste, utilizate pentru misiuni la distanță strategică, pentru misiuni de management a conflictelor, cum au fost gândite ele. Sigur, apărarea teritoriului se face cu alte categorii de armamente. Când ai în față o agresiune pe scară largă, ai nevoie de mult mai multe armamente, de mult mai multă muniție. Lucrurile acestea se vădesc astăzi și cred că trebuie o regândire importantă și pe aceste dimensiuni, sigur, una dificilă.

Realizator: E dificilă la nivelul fiecărui stat.

Iulian Chifu: Da, e dificil să treci la o sumă mai mare pentru apărare. E dificil să treci de la o armată de 70-90.000 de oameni în România, să spui că mâine trebuie să ai 105 şi că ținta trebuie să fie 150.000 de oameni sau 200.000 de oameni, că trebuie să investești foarte mult și în zona de drone, deci, fără personal uman, dar cu personal foarte bine pregătit din zona IT, că vorbeam mai devreme, care să coordoneze, cum faci să combini. Am avut o discuție foarte largă când a fost vorba despre analiza strategică a apărării 2040, cum aduci împreună o generație din zona militară foarte strictă, disciplinată ș.a.m.d. cu o generație de pletoși care se trezesc după ora 13:00 și care stau noaptea să dirijeze drone sau să joace jocuri sau să... Vă dați seama că e o ciocnire și trebuie să faci integrarea aceasta de culturi. Până la urmă, acestea sunt învățămintele ca și învățămintele din faptul că Rusia pierde astăzi războiul, vrea sau nu, pe termen mai lung sau mai scurt, sigur dependent, depinzând de vreo trei condiții acolo, plus una. Dar lucrurile merg mai degrabă spre a demonstra că, iată, un stat foarte solid, un stat cu armată anunțată cu resurse, nu poate, în orice condiții, în orice moment, să ocupe, să distrugă un stat vecin, mai ales dacă acesta este dornic să lupte, este hotărât să-și câștige independența, este hotărât să-și apere cetățenii, teritoriul, sigur, în primul rând libertățile și opțiunea lor de a trăi în democrație, în a avea dreptul de a alege.

Realizator: Vom avea anul acesta o extindere a NATO? Iată, Turcia pare ca a acceptat...

Iulian Chifu: Desigur. Extinderea NATO e făcută cu Finlanda și Suedia. Sigur, e partea juridică care trebuie complinită, pentru că decizia s-a luat la summitul NATO de la Madrid. Formal, juridic sigur că lucrurile evoluează. Finlanda, cel mai probabil, va avea mai degrabă mai repede acest acord al Turciei, Suedia, probabil imediat după alegeri. În orice caz, speranța mea este că summitul NATO de la Vilnius se va încheia și cu constatarea depunerii tuturor instrumentelor de ratificare a unui acord care a fost luat la Madrid, de integrare în Alianța Nord-Atlantică a Finlandei și Suediei. Iată un alt efect secundar al războiului lui Putin împotriva Ucrainei. Două state neutre, care stăteau bine mersi neutre, care nu-și puneau problema, în perspectivă au devenit membre NATO. Ucraina însăși, vă aduc aminte, în 2014, în februarie, 15 februarie fusese sondajul, avea o susținere de 17% pentru integrarea în NATO, iar în iunie 2014 ajunsese la 72%. Sigur, între timp a apărut anexarea Crimeii și agresiune militară din estul Ucrainei, care au determinat această schimbare majoră.

Realizator: Un răspuns scurt la o întrebare la fel de scurtă. La începutul anului, în emisiunea pe care am realizat-o împreună, spuneați că Putin își dorește un război lung în Ucraina. S-a schimbat ceva din această predicție?

Iulian Chifu: Nu s-a schimbat, din contra, vedem că s-a dus spre un război de uzură, un război lung. Evaluarea era trei - cinci ani. Sigur, există evaluări mai optimiste în privința resurselor pe care le avea prin depozite de arme și muniție, însă s-a văzut foarte clar că își completează aceste resurse de arme și muniție de la Coreea de Nord, din Iran. Acum crede că deci şi de pe la China, măcar drone civile a luat, a cumpărat și le-a înarmat sau, mă rog, le-a făcut drone de observație. Deci, Putin este pregătit pentru un război lung, pentru că în momentul în care Putin anunță că închide războiul, Putin anunță că a pierdut, nu poate să-și afirme victoria. Şi oricât ar funcționa propaganda și mașina respectivă de război informațional rus, nu poate să păcălească la infinit pe nimeni.

Realizator: Mulțumesc! "Sserviciul de noapte" la final. Profesorul universitar Iulian Chifu, consilier de stat pentru politică externă, securitate și afaceri strategice al premierului Nicolae Ciucă, a fost invitatul nopții. Vă mulțumesc pentru participare!

IulianChifu: Mulțumesc și eu! O seară bună tuturor!

Transcriere text: Agenția de presă RADOR a Societății Române de Radiodifuziune.

Video: Serviciul de noapte cu Maria Țoghină, ediția din 20/21 martie 2023