Viaţa lui, pescuitul

De mai bine de un deceniu, un sălăjean este celebru printre pescarii din Transilvania nu doar pentru că îşi dedică viaţa pescuitului cunoscând aproape toate secretele pescăreşti, ci pentru că de fiecare dată eliberează peştii care se agaţă în cârlig, nu consumă carnea de peşte şi încearcă să-i convingă şi pe ceilalţi pescari că pescuitul nu este decât un sport prin care cel care îl practică se relaxează respectând în totalitate natura.

Loti a crescut pescuind, s-a maturizat pescuind, iar acum spune că trăieşte lansând te miri unde în ţară şi străinătate. Eu l-am găsit pe o baltă din apropierea localităţii sălăjene Carastelec în timp ce prepara o nadă specială pe care înainte de a o servi peştilor, a gustat-o să vadă dacă este condimentată sau nu îndeajuns cu tot felul de mirodenii. După ce nada a fost amestecată şi lansată cu praştia în mijlocul bălţii ca masă pentru crapi şi ştiuci ne-am pus pe aşteptat. Am aflat că răbdarea este punctul forte al pescarilor.

După aproape două ore de aşteptat în cârlig nu s-a agăţat nimic, iar Loti îmi spune că farmecul pescuitului nu constă tocmai în a prinde peştele, ci şi în a admira natura de la care trebuie să mai şi învăţăm să pierdem. Seara a venit pe neaşteptate, iar eu şi Loti am renunţat de mult să mai pescuim pentru a admira locul mirific în care ne aflăm, dar si pentru a medita asupra lecţiei pe care am învăţat-o: pescuitul nu înseamnă doar captură, ci mai degrabă respect pentru natură, relaxare şi grijă faţă de generaţiile viitoare.