„Tăiatul porcului”, între tradiţie şi valori culinare
Cu o butelie şi o flacără se rezolvă problema în aproximativ un ceas după care se trece la curăţarea şi porţionarea cărnii.
Articol de Adrian Lungu, Sălaj, 12 Decembrie 2016, 11:16
„Când eram prunci, tata tăie porcu în ocol. Să adunau o câţiva bărbaţi din sat să ţâie de bietul animal. Dădeu apoi noroc cu un strop de pălincă şi mere fiecare la casa lui. Noi, pruncii, aşteptam tăţi bobotaia (înlăturarea părului de pe porc prin ardere) să mâncm o dărabă de ureche sau şorici. Da. Aşe era”, spune zâmbind lelea Viorica din localitatea Cizer.
Momentul este unul important chiar şi astăzi în tradiţia familiei care locuieşte în satul ardelenesc.
AUDIO: Reportaj.
Aşa am poposit alături de promotorul bucătăriei ardeleneşti, sălăjeanul Mircea Groza, în localitatea Nuşfalău pentru a descoperi din tradiţiile româneşti, ungureşti şi slovăceşti, toate având în prim plan tăiatul porcului şi prepararea unor produse cu specific local. După sacrificare, animalul este acoperit cu un strat de paie. Focul se întinde rapid spre uimirea şi bucuria celor mici şi nu numai. Paiele ard repede şi se trece la utilizarea unor elemente mai moderne pentru curăţarea porcului. Cu o butelie şi o flacără se rezolvă problema în aproximativ un ceas după care se trece la curăţarea şi porţionarea cărnii.
Aici metodele diferă în funcţie de preferinţe şi obicei. Cert este că sunt alese bucăţi de carne „căzături” pentru o friptură rapidă, dar şi pentru o porţie aprigă de zamă cu varză murată. Sunt alese şunca şi slănina pentru afumat, carnea este tocată şi transformată în cârnaţi cu usturoi şi alte mirodenii, apar caltaboşii şi multe alte preparate. Zâmbind, Mircea Groza îmi spune că momentul interesant al unei astfel de zile a fost atunci când a fost servit cu pălincă din unghie de porc, la iniţiativa unor invitaţi din Slovacia. Unghia porcului a fost îndepărtată prin ardere şi umplută cu pălinca.
„Să ştiţi că nu doar la noi există tradiţii la tăierea porcului. În Sălaj este diversitate de obiceiuri româno-maghiare, iar rezultatele sunt frumoase. Trebuie să avem grijă de aceste obiceiuri mai ales că multe nu sunt cunoscute de cei tineri”, spune Groza. În timp ce slănina şi cârnatul ajung la afumat se trece şi la pregătirea altor specialităţi, una dintre ele fiind şunca, un produs afumat care urmează să fie lăsat la uscat şi pregătit pentru sărbătorile pascale de anul viitor când este consumată după ce a fiert în vin. Ziua se încheie în familie, cu o masă pe cinste alături de prieteni şi rudenii.
