Sfârşit magnific pentru o vară rock

Finalul de sezon concertistic rock 2010 al Bucureştilor, care a fost uluitor prin diversitatea şi mărimea numelor prezente s-a încheiat cu prezenţa irlandezilor de la Cranberries.

Şi surpriza a venit în final, după ce ne-am energizat la AC/DC, ne-am delectatat cu rafinatele acorduri la chitară marca Eric Clapton, ne-am emoţionat cu slow-urile veteranilor Aerosmith şi Gary Moore şi credeam că nu mai este nimic ce să ne mai mire, a venit show-ul Cranberries.

Din start am fost frapat de numărul mare al fanilor care au mai găsit resursele financiare, greu puse la încercare în această vară şi s-au prezentat cu mic şi mare să guste rock-ul irlandez cu gust de indie, punk, folk, pop. Trupa şi ea sărbătoreşte 20 de ani de existenţă, exact cât avem şi noi, românii, pe noul drum, totodată fiind împreună după 7 ani de pauză.
Şi aşa cum spuneam şi altădată, motivul care mă face să nu ratez nici un concert mare de rock, şi de aceasta data a fost acela de a face radiografie şi cu mintea şi cu inima pe viu a unei trupe pe care o ştiu şi să văd cât de’adevărată’ este. Şi am urmărit la Cranberries ce înseamnă esenţa ROCK-ului: sincerite, forţă, implicare, spirit de revoltă împotriva făţărniciei şi dăruire totală în fiecare cântec.

Încă de la primele acorduri, solista trupei, Dolores O’ Riordan, a rupt distanţa dintre public şi scenă, salutând, vorbind şi prezentând fiecare piesă. Iar modul în care a cântat şi acoperit scena a fost copleşitor prin forţă, sinceritate şi calitate.
Publicul a fost repede cucerit si pe tot parcursul concertului a ţipat, a aplaudat şi dansat.
Emoţia a atins cote mari şi de-o parte şi de alta a scenei, iar forţa vocii şi a chitarei a crescut de la un cântec la altul.

Au fost prezente marile hituri : Analize, Animal Instinct, Linger, Dreaming My Dreams, Ode to My Family, Zombie.
Biss-ul susţinut cu aplauze şi tropăituri frenetice ne-a readus trupa şi piesele Put Me Down, Still Can’t, Promises.
‘Sunteti uluitori ,o adevărată inspiraţie, ne revedem anul viitor’- a mai spus Dolores şi a scos colierul pe care îl purta la gât şi l-a dăruit unei fetiţe de 4 ani ce stătea în faţa scenei pe umerii tatalui ei …apoi am cântat împreună trupa şi publicul ‘imnul’ Cranberries: ‘Dreams.’
Am plecat de la concert cu multă energie pozitivă şi un sentiment adânc de bine.

AUDIO: impresii după concert de la Emil Viciu, chitaristul trupei Sarmalele Reci: