Românii din Madrid au la dispoziţie două centre de integrare
Centrele hispano-române din Alcala de Henares, unde trăiesc şi muncesc 18 mii de români şi Coslada, oraş unde peste 12 la sută din populaţie este de origine română, sunt adevărate spaţii de întâlnire şi cooperare.
07 Septembrie 2009, 16:48
Daniel Velasquez coordonează ambele centre şi a devenit prietenul românilor din Spania.
Imigrantul care abia ajunge în Spania, de multe ori fără familie, găseşte aici un loc unde este bine primit pentru a putea învăţa limba spaniolă, pentru a putea citi o carte în limba sa, pentru a-şi rezolva problemele legate de acte...
Imigranţii au la dispoziţie în aceste centre un avocat şi un psiholog.
Au la îndemână calculatoare conectate la internet pentru a putea vorbi cu familia de acasă sau cu prietenii pe chat, absolut gratuit.
Facem tot posibilul ca aceşti oameni să găsească aici un loc prietenos. Este un spaţiu unde tot ce te inconjoară te ajută să depăşeşti momentele de început, când nimic nu îţi este la îndemână, nimic nu ţi se pare frumos sau plăcut.
Acesta cred ca e principalul rol al centrelor de integrare. Integrarea este ceva palpabil.
Parte din personalul nostru este de naţionalitate spaniolă, alţii sunt români şi asta te face să te simţi în familie.
Pentru mine este foarte uşor, pentru că românul, vă asigur, este cel care este cel mai apropiat ca trăsături, atât fizice, cât şi culturale, de spaniol, chiar dacă se spune că latino-americanii sunt mai aproape de noi din punct de vedere cultural.
Eu de 10 ani călătoresc mai mult în România decât în Spania.
M-a impresionat foarte tare, în special peisajul, mai ales cel din Transilvania care se aseamană foarte mult cu cel din Asturia, zona mea natală.
Când lucram la departamentul de Cultură din Primaria Madridului am avut ca preocupare cunoaşterea muzicii româneşti, o muzică necunoscută în Spania.
Am organizat aici concerte cu Irina Loghin, cu Pepe... M-a interesat ca artiştii români să vină în Spania şi artiştii spanioli să meargă în România.
Am vizitat multe oraşe româneşti şi mi-am dat seama că există multe asemănări: când mergeam la Cluj şi mă opream în satele de acolo, mă simţeam ca în Asturia.
Exact ca în satele din regiunea mea, femeile în vârstă, cu batic pe cap, stau la poartă pe băncuţă... cu aceeaşi culoare în obraji... exact ca bunicile mele... Europa este foarte mică!
Pentru mine România este a doua mea ţară şi nu pentru că sunt directorul celor două CEPI din Alcalá de Henares şi Coslada.
Probabil că dacă nu aş trăi în Spania, mi-ar placea să trăiesc în România. Mă simt bine cu românii, sunt oameni în preajma cărora mă relaţionez uşor.
Poate şi pentru că merg cu inima deschisă. Poate cu persoane de alte naţionalităţi nu mi-ar fi atat de simplu sau nu ar fi la fel.
Şi cum toată viaţa munca mea a avut legătură cu organizarea de spectacole, ceea ce fac acum seamănă cumva cu ce faceam înainte, este apropiat de persoane.
Ştiu care sunt problemele acestor oameni, ce situaţie au şi eu sunt aici pentru a-i ajuta. Ştii că dormi cu conştiinţa împăcată cand ai ajutat pe cineva care are o problemă.
