Pregătiri pentru Paști la Mănăstirea Hurezi
Rugăciune, căinţă, spovendanie şi împărtăşanie sunt doar câteva dintre coordonatele vieții creștine în Săptămâna Mare.
Articol de Ana-Maria Cîrstea, Râmnicu Vâlcea, 12 Aprilie 2012, 21:40
Dar parcă nimeni mai mult ca maicile din manăstiri nu se roagă ca în această perioadă. Este şi cazul celor 50 de măicuţe de la Mănăstirea Hurezi, aflată la doar cinci kilometri depărtare de oraşul Horezu din judeţul Vâlcea.
La poalele munţilor Căpăţânii, străjuită de codrii, într-un loc plin de farmec şi singuratate, a cărui linişte o tulbură doar cântecul huhurezilor, acele păsări de noapte care au dat, probabil, numele acestor locuri şi al mânăstirii, se pregătesc de zor pentru întâmpinarea Învierii Domnului maicile de la Mănăstirea Hurezi. Fiecare are sarcini clare ce trebuie să facă în zilele puţine rămase până la Sfintele Paşti.
Chiar dacă în Săptămâna Mare slujbele de rugăciune sunt mult mai dese, unele de o durată mai scurtă, măicuţele nu nădăjduiesc nici curăţenia din curtea mănăstirii sau din culele acesteia, ca orice alt creştin. Însă pentru feţele monahale de aici tot pregătirea spirituală este mai importantă. „Pregătirea sufletească rămâne cea mai importantă, este pregătirea cu care îl întâmpinăm pe Domnul cel Înviat”, ne spune maica Cristofora.
Pe lângă ouăle roşii, cozonacii sau peştele pregătite chiar în bucătăria Mănăstirii, măicuţele pregătesc în ziua de vineri sau sâmbătă, după cum îşi organizează timpul, un cozonac specific mănăstirii, cozonac numit „mieluţ”. „Se pregăteşte din aluat de cozonac, se pune în forme speciale în formă de miel care se dau apoi la cuptor. Aceşti mieluţi se fac numai pentru Sfintele Paşti”, ne-a mai spus maica Cristofora.
În timp ce măicuţele deretică prin bucătărie sau prin curtea mănăstirii, într-o odaie din culele acesteia, un grup de elevi încearcă să redea, prin imaginaţia lor, ultimele momente ale vieţii lui Iisus.