Praf de cupru și praful de pe tobă

18.000 de oameni din Clisura Dunării suferă, în fiecare zi cu vînt puternic, din cauza poluării cu praf provenit de la iazurile de decantare uscate ale fostei întreprinderi miniere. Birocraţia statului şi incoerenţa factorilor de decizie de la nivelul Ministerului Economiei se soldează cu probleme majore pe cele două maluri ale fluviului, poluarea depăşind, de multe ori, de 200 de ori limita maximă admisă la pulberi în suspensie. În timp ce autorităţile sîrbe încearcă să se implice în rezolvarea acestei probleme, de şase luni, semnarea contractului de privatizare a fostei companii de exploatare a cuprului, aşteaptă finalizarea intabulării terenurilor şi demararea acţiunilor de ecologizare. În acest timp, organizaţiile de mediu somează guvernul să aloce 10 milioane de euro, în bugetul de anul viitor, pentru acţiuni de ecologizare a celui mai mare poluator din judeţul Caraş-Severin.

Mult praf, amestecat cu steril şi metale grele (Cupru, Zinc, Mangan, Plumb), de pe iazul de decantare Tăuşani–Boşneag al societăţii Moldomin SA, s-a abătut, din nou, zilele trecute, peste locuitorii din Clisura Dunării. Aşa se întîmplă de şase ani, de cînd, în 2006 s-a ales praful de mineritul românesc, la Moldova Nouă la propriu!, iar instalaţiile de aspersoare care udau iazurile de decantare au fost furate. Cum au fost furate şi instalaţiile de irigaţii din cîmpiile româneşti. Dar, asta e o altă poveste, un alt subiect! Renunţarea la exploatarea cuprului dintr-un zăcămînt cu concentraţie de 0,3%, aproximativ 500 de milioane de tone, tocmai acum, cînd preţul minereului pe plan mondial aduce profit maxim şi nu mai necesită subvenţii din partea statului, poate fi, evident, un subiect de anchetă jurnalistică. Şi nu numai! În curţile de pe Strada Dunării problemele se pun altfel. Oamenii spun că atunci cînd bate vîntul nu poţi vedea pe stradă de la un colţ la celălalt. Kaiţa Liubivoievici a scos trei găleţi de praf numai de pe terasa casei. Alte trei găleţi mai sînt, încă, pe acoperiş, prin pod, pe pereţi. Acum, e singur, după ce soţia i-a murit de cancer pulmonar. A obosit să cureţe iar, şi iar, şi iar o dată la două-trei zile, cînd Koşava se pune pe suflat în Clisura Dunării. Dr. în ingineria mediului, Cornel Sturza-Popovici, preşedintele Grupului Ecologic şi de Colaborare NERA, un ONG care monitorizează atent situaţia de mediu din zonă, spune că uneori, limita maximă admisă la pulberi în suspensie este depăşită şi de 200 de ori! De obicei, atunci cînd vîntul depăşeşte 40 de km pe oră, limitele poluării cu praf sînt depăşite de peste 70 de ori! Garda de Mediu Caraş-Severin sancţionează periodic SC Moldomin SA Moldova-Nouă cu amenda maximă de 100.000 de lei. Banii trec din buzunarul Ministerului Economiei în cel al Ministerul Mediului. Poluarea rămîne!

Autorităţile locale sînt legate de mîini şi de picioare. Primarul Oraşului Moldova Nouă, Matei Lupu, fost inginer minier, spune că autorităţile sîrbe, de la prietenii şi vecinii de la Veliko Gradişte şi pînă la Ministerul Mediului de la Belgrad, le cer lămuriri oficiale. Dar, nu este problema administraţiei locale să dea lămuriri. Ci a Ministerului Economiei, "patronul de drept" al poluării de la Moldova Nouă. "Cei din Veliko Gradişte sînt cei mai afectaţi de poluarea de la Moldomin. Aici există şi un complex turistic, ce are de suferit din cauza sterilului de cupru“.

Statisticile prezentate de Dragan Milic, primarul din Veliko Gradişte, dacă sînt reale, sînt cu adevărat îngrijorătoare: arată o creştere semnificativă în ultimii 15 ani a cazurilor de cancer de ficat, rinichi şi colon la locuitorii din ţara vecină, iar daunele directe produse de praf pe malul drept al Dunării sînt de 4-5 milioane de euro anual, spunea Marius Olda, reprezentantul Regiunii Pancevo.

Pe de altă parte, directorul Moldomin, ing. Iacob Chişărău, încearcă să găsească metode de a combate poluarea, deşi compania se află în faliment. Deşi licitaţia de privatizare cu MINECO a fost cîştigată în martie, contractul efectiv, care prevede şi ecologizarea zonei, şi fonduri de 12 milioane de euro, nu pot intra "în scenă" din cauza birocraţiei: de şase luni, cele 21 de dosare de intabulare, pentru care a plătit peste două miliarde de lei, nu primesc semnăturile unor funcţionari ai statului român! Între timp, lichidatorul judiciar - o firmă din Cluj! - , împuternicit de Adunarea Creditorilor, a tăiat tot fierul din fosta companie minieră: hale, maşini de extracţie, concasoare, benzi transportoare, uzina de preparare, lăsînd compania cu o colecţie de ziduri pline de inscripţii şi desene "urbane".

Dacă noul proprietar NU ecologizează zona, soluţiile tehnice, pe care Statul român ar trebui să le plătească sînt trei şi costurile variază între 300.000 şi 10 milioane de euro! De altfel, Cornel Sturza-Popovici, preşedintele GEC NERA spune că dincolo de vorbe frumoase, dar goale, ministerele româneşti direct implicate ar trebui să introducă în Bugetul de Stat pe 2013, ca poziţie distinctă, această ecologizare de la Moldova Nouă şi cele, aproximativ, 10 milioane de euro, eşalonate pe trei ani, pentru rezolvarea problemei de mediu. Oricum, GEC NERA a demarat o campanie de strîngere de declaraţii care vor fi trimise la Comisia de Mediu a Parlamentului European, "pentru a forţa o poziţie, nu executorie pentru Guvern, dar ca lobby în favoarea rezolvării problemei într-un orizont de timp bine conturat", spune Sturza-Popovici.

Formarea norului de steril este favorizată de încetarea funcţionării iazului în anul 2006, fapt care a condus la secarea luciului de apă de la suprafaţă şi favorizarea antrenării sterilului de pe haldă (deflaţie). Iazul se întinde pe o suprafaţă de circa 120 de hectare de teren. De fapt, problemele de mediu au apărut în 1987, atunci cînd, la sesizarea vecinilor de la Belgrad, s-a sistat construirea iazului de decantare pe Insula Ostrov. Privatizarea companiei pare să fie soluţia salvatoare. Compania elveţiană Mineco, care mai deţine trei exploatări miniere în Serbia şi Bosnia, va prelua producătorul de cupru Moldomin Moldova Nouă în cadrul uneia dintre cele mai mari tranzacţii din sectorul minier românesc, dacă sunt luate în calcul şi investiţiile asumate de 150 mil. euro, dintre care 12 milioane de euro alocate pentru ecologizare, conform contractului de privatizare.

Moldomin ar de­ţine circa 30% din rezervele de cupru ale României. Compania a acumulat datorii de peste 260 mil. lei în principal către stat. în urmă cu 10 ani, Moldomin avea peste 2.000 de angajaţi, iar în prezent mai are cîteva zeci de salariaţi. Tona de cupru a explodat în ultimii doi ani de la 2.700 $ la 10.000 $ din cauza Chinei!

Valoarea rezervelor de cupru ale României este estimată la 5-10 miliarde de euro la preţurile actuale.

Din cupru se fabrică conducte şi cabluri. În martie 2011, cînd cotaţia cuprului a atins un nivel record de 10.000 de do­lari/tonă, specialiştii estimau că rezervele de cupru ale Moldomin, care pot fi exploatate, ar putea valora 1 mld. euro, echivalentul a 100.000 de tone de cupru, iar în urma va­lorificării acestei cantităţi s-ar putea obţine un profit de 300-400 mil. euro.

În prezent preţul cuprului cu livrare imediată, de la bursa din Londra, se învîrte în jurul nivelului de 8.700 de dolari/tonă, după ce cotaţia a dat înapoi pe fondul te­me­rilor investitorilor privind încetinirea economiei globale, însă se menţine încă peste nivelurile de dinainte de înce­pe­rea crizei.