Marila, bolnavul de plămâni al sistemului sanitar

Marila. Un "stabiliment pentru tratarea bolilor de plămîni", a cărui istorie glorioasă începe în 1871 şi este legat, ca mai toate lucrurile bune din Banat, de Împărăteasa Maria THereza. Aici s-au tratat, în decursul timpului, atît scriitorul Thomas Mann, dar şi împărăteasa Sissi. După război, este dată în folosinţă actuala clădire, construită sub auspiciile Ligii INternaţionale contra Tuberculozei. Timp de 10 ani, intră în administrarea CFR, iar din 1952 şi pînă în 1977, sanatoriul este finanţat şi administrat direct de către Ministerul Sănătăţii, care declarase ca prioritate naţională "lupta împotriva tuberculozei". Astăzi, sanatoriul este secţie exterioară a Spitalului Orăşenesc Oraviţa şi, de 22 de ani, este mîncat de tuberculoza subfinanţării. Directorul spitalului, medicul Felician Fara spune că, în perioada sa de glorie, spitalul avea peste 600 de paturi. Astăzi, el are doar 90!

Şeful secţiei, medicul Lucia Turcu, locuieşte într-un bloc construit special pentru personalul medical, în curtea sanatoriului. Spune că s-a îndrăgostit de acest loc, din 1985 şi a rămas aici, unde aerul respirat este identic cu cel din Elveţia, unde în zilele senine se poate vedea Dunărea, unde...

Sanatoriul Marila făcea parte dintr-un program naţional ambiţios de combatere a tuberculozei, iar organizarea era impecabilă. Dincolo de aerul ionizat, similar înălţimilor Elveţiei, dincolo de peisaj, sanatoriul dispunea de propria flotă de autobuze, care transporta bolnavii de la gară la sanatoriul aflat la 12 km de Oraviţa, avea cinematograf şi sală de bal, la ultimul etaj, balcoane pentru cură de aer, care astăzi stau să se prăbuşească şi o gospodărie agro-zootehnică proprie pentru suplimentul de alimentaţie.

Pe dinăuntru, autorităţile locale, cu eforturi proprii, au amenajat, la standarde, trei etaje ale fostului sanatoriu. Banii sînt puţini, iar nevoile uriaşe. Viceprimarul Oraviţei, Eugen Neda spune că, cu chiu cu vai, s-au alocat 400.000 de lei pentru amenajarea la standarde a trei etaje, însă, ar fi nevoie de 12 milioane de euro pentru refacerea sanatoriului. De aceşti bani doar Ministerul Sănătăţii dispune şi ar putea face parte din programul naţional de luptă împotriva tuberculozei.

Şansa de a reabilita acest sanatoriu, ca şi stabilimentele similare din ţară, o reprezintă preluarea directă de către Ministerul Sănătăţii, ca suport al Programului Naţional de Luptă împotriva tuberculozei. Din nou, directorul spitalului Oraviţa, Felician Fara este de părere că prin implicarea Ministerului aceste sanatorii pot redeveni de interes naţional sau, de ce nu, de interes regional, ştiindu-se că, în trecut, toată elita Ungariei şi a Curţii Imperiale de la Viena venea la Marila pentru "cura de aer".

România este campioană în UE la incidenţa tuberculozei în rîndul populaţiei. Ceea ce spune multe despre nivelul de trai al românului, astăzi, la 22 de ani de democraţie. Dar şi despre modul său de viaţă. Din fericire, natura ne-a înzestrat cu locuri remarcabile pentru îngrijirea sănătăţii, istoria ne-a dotat cu suport de luptă împotriva bolilor de tot felul. Din păcate, contemporanii, în numele stindardului descentralizării, par să nu gestioneze la fel de eficient, aceste resurse, care, în timp, din cauza lipse cronice de fonduri, la nivel local, se distrug odată cu bolnavii care ar avea nevoie de ele.