Karakul de Popăuți

Locul de unde odinioară mai marii statului iși procurau pielicele pentru arătoasele căciuli, a intrat în conservare, însă o parte a ajuns să se degradeze sub privirile Academiei Române: și asta pentru că linia de confecţii din pielicele nu mai este la mare căutare, dar și din cauza subfinanțării, care a diminuat la 10% efectivele de oi.

Ultimele investiții în baza materială s-au făcut în 1986, așa că aici se lucrează cu tehnologie veche și, uneori, cu două zile de leafă pe an. Chiar și în aceste condiții, apelând mai ales la resurse financiare proprii, la programe și proiecte, specialiştii de aici au obţinut rezultate fără precedent în genetică, la nivelul celei mai valoroase unităţi de profil din Occident. În paleta coloristică a oilor karakul a intrat, de puțin timp, și culoarea roz... Pe lângă specializarea în domeniul ovinelor crescute pentru pielicele crescute în nord-estul Moldovei, unitatea mai îndeplineşte un atribut semnificativ, şi anume asigurarea necesarului de material seminal pentru ameliorarea ovinelor din zonă, în vederea producţiei de pielicele.

În ultimii 20 de ani, efectivele de ovine au scăzut dramatic, de la 16.000 la 1.600 de capete, iar de profit nici nu poate fi vorba. Dispariția finanțării, după 1990, a creat probleme serioase, iar cei 54 de angajați luptă să o țină pe linia de plutire. Stațiunea Staţiunea de Cercetare de la Popăuţi este în subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice Bucuresti. Nu are datorii și este cu salariile la zi, însă este lipsită de siguranță fără implicarea financiară a Ministerului Agriculturii.
Chiar și în astfel de condiții, cercetătorii își fac planuri pentru viitor: ei vor să pună pe picioare, la Popăuți, un atelier de prelucrare pentru zona Moldovei și o bancă de gene pentru ovine.

Ascultați un reportaj realizat de Gina Poenaru: