Jurnal de decembrie
Poveste de iarnă de pe vârful K2, din Himalaya. Protagonist: alpinistul arădean Zsolt Torok.
Articol de Ioan Suciu, 19 Decembrie 2011, 17:04
Furtuna de cristal învăluie granița dintre cer și pământ.
Lumini albastre răzbat din adâncul crevaselor unde colți de gheață ce aduc cu mii de brazi împodobiți alunecă sub imensul perete de gheață.
Este K2, cel mai temut și râvnit vârf din lume. Alpinistul arădean Zsolt Torok, în cei 23 de ani de escaladă, a avut șansa să întâlnească și acest munte.
Nu pot decât să-mi închipui un decor de sărbătoare în miez de decembrie pe platoul îngust, la peste 8600 de metri, unde nici vulturii nu se avântă.
Zsolt Torok îmi spunea că acolo conștientizezi că în viață totul este trecător și că cel mai de preț lucru care poate să-ți salveze chiar viața este gândul plin de dragoste al aproapelui și a celor dragi.
Decembrie, sărbătoare, brazi împodobiți, colinde, câte și mai câte. Oare cât din tot ceea ce este comercial face ca sărbătorile de iarnă să-ți fie împlinite ? Ce folos au toate acestea când te afli aproape pe acoperișul lumii, deasupra tuturor. Ce suplinește oare din toate lipsa aproapelui?
Uităm să ne bucurăm de lucruri simple și adevărate, îmi spune Zsolt Torok, care a învățat acolo sus că mai presus de toate în viață este dragostea.
Pentru a urca trebuie prima dată să cobori adânc în sufletul tău ca să găsești resursele ascensiunii, spune Zsolt Torok. Motivul odată intuit nu poate decât să te îndrepte înspre ceea ce merită cu adevărat să trăiești și să simți.
