Istoria la timpul...imperfect
În Neamţ, clădiri de patrimoniu retrocedate foştilor proprietari au ajuns nişte ruine.
Articol de Ştefan Daraban, Iaşi, 11 August 2010, 14:36
Pe o căldură toridă, de îndată ce am trecut de Crăcăuani, purtat de roţile maşinii, ies din asfaltul şoselei care duce de la Tîrgu-Neamţ spre Piatra, spre a ajunge la Grumăzeşti – locul care ar fi putut ajunge centrul pămîntului în materie de... fluturi.
Nu am ,,fluturi” cînd zic de ,,centrul pămîntului”. Nu, pentru că de Grumăzeşti, una dintre cele mai bogate, se zice, comune din ţinutul Neamţului, se leagă mare parte din viaţa entomologului Aristide Caradja, care a fost membru de onoare al Academiei Române, şi care, deşi jurist de profesie, s-a dedicat studiului leptidopterelor, alcătuind cea mai mare colecţie de fluturi din lume, aflată acum la muzeul "Grigore Antipa".
Se spune că vasta sa colecţie număra peste 120.000 de exemplare de fluturi, culeşi de pe toate meridianele lumii. Nu intru în detalii, dar cei care-l mai ţin minte sau care i-au auzit intenţiile, sînt de părere că omul de ştiinţă a vrut ca întreaga lui ,,zestrea” de fluturi să fie expusă în conacul pe care tocmai şi l-a construit la Grumăzeşti. A şi organizat o expoziţie. Mai mult pentru a da măreţie proiectului să a gîndit amenajarea unui parc dendrologic de cîteva hectare care să înconjoare ,,muzeul fluturilor”, alcătuit din specii rare de arbori şi arbuşti aduşi din toată lumea.
Ei bine, şi conacul şi parcul erau ţinta descinderii mele.
Ce-am văzut însă m-a intrigat profund. Totul este în paragină. S-au furat uşi, s-au dislocat sobele de teracotă, s-au spart gemurile, s-au tăiat comaci seculari, s-a distrus gardul de împrejmuire... Dar ce nu s-a făcut, mai ales că, în anii noştrii de ,,totală deschidere” , pe undeva prin centrul parcului a apărut şi un butic, un fel de bodegă... şi ea părăsită acum
De ce aşa? Totul s-a retrocedat urmaşilor entomologului. Se spune că sînt trei la număr, că ar locui prin Germania şi că nu se înţeleg în privinţa partajului.
E drept că nici autorităţile locale nu prea au făcut şi fac mare lucru. Acolo, în conac a fost şi depozit de cereale pe vremuri şi sediu de primărie şi bibliotecă şi muzeu... Pentru ca acum să bată vîntul peste tot.
Mare păcat pentru ceea ce nu sîntem în stare a păstra şi mare păcat cu lipsa de respect pentru memoria celui care înseamnă ceva pentru biografia comnunei, dar mai ales pentru ştiinţa românească.
Reportajul realizat la Grumăzeşti a fost amplu. I-am văzut pe oamenii de bine indignaţi de ceea ce se petrece sub ochii lor. Dar atît... Zic doar că retrocedările aiurea sînt de vină şi lipsa unei legi anume care să protejeze memoria istorică şi culturală a locurilor bîntuite de tarele prezentului.
Ascultaţi un reportaj de Ştefan Daraban.