Între pasiune şi afacere

De cum ajungi la intersecţia mare a drumului spre Piatra, de îndată ce ai trecut peste Ozana dinspre Târgu Neamţ, inima ţi se desfată la gândul că te afli în Humuleştii lui Creangă. La o aruncătură de băţ este căsuţa cu prispă şi diregi a marelui povestitor, iar de jur-împrejur satul - altul oricum decât cel descris de Nică al lui Ştefan Apetrei.

Ei bine, dacă satul nu seamănă cu cel de demult, aceiaşi sunt oamenii locului: mândrii de a se şti urmaşii unor răzeşi, niciodată slugă la boieri şi niciodată cu mâna întinsă.

Totul s-a câştigat la Humuleşti, spun oamenii, prin muncă, iar tradiţia o dovedeşte şi se păstrează. De dragul ei, dar şi din purul interes pentru viaţa lor, humuleştenii recompun o îndeletnicire a cărui dispariţie era să se producă în ultimii ani: creşterea animalelor.

De aici până la înfiinţarea unei asociaţii a crescătorilor de animale nu a fost decât un pas, iar scopul acesteia nu este altceva decât o cale de a impune tradiţia.

Reportajul colegului nostru, Ştefan Daraban, pune în evidenţă acest lucru.