Frumoasa si Bestia: Lepsa si Soveja

Vorbim despre varful piramidei cosmice care a fost identificat de catre specialistii în turism într-unul dintre cele mai bogate sate din Romania, Lepsa din comuna Tulnici, judetul Vrancea. Oamenii locului spun ca zona a devenit atat de ravnita tocmai pentru aerul curat si linistea patrunzatoare. În rest, nimic spectaculos. A, poate cele 1500 de vile raspandite pe doar cateva zeci de mii de metri patrati, dintre care 90 la suta fac turism, iar 10 la suta din cele 90 fac turism adevarat, cu acte în regula.

Si ar mai fi o manastire, o cascada, o rezervatie si o pastravarie.

Viitorul Lepsei suna bine pentru ca interesele, spun cei care au pensiuni, sunt mari si viu colorate politic.

Bestia a adormit. Daca te pierzi printre cladirile epava din perla Vrancei de odinioara nu ai decat cea mai usoara solutie, strigi si esti auzit din orice punct. Soveja traieste acum din amintiri. Ramane însa cea mai ozonta zona din Europa.

Aici a fost, aici s-a împuscat cel mai mare cerb din lume, aici se afla Sezatoarea Lupilor, intersectia Munteniei cu Moldova si Transilvania, paraie cu apa care tine de foame, ghizi a caror varsta se apropie de 90 de ani si o prima pensiune de cinci stele, unica în judet.

Totul la trecut.

Peste toate troneaza linistea goala la Soveja. O liniste care spune absolut totul, cineva acolo sus trebuie sa-si dea acceptul pentru ca Sind Romania sa vanda Statiunea.

Oamenii locului au mahnire în suflet, însa îi încurajeaza pe cei de la conducerea comunei sa aduca întreprinzatori care sa contureze o alta statiune, mult mai mandra, mai bogata decat cea paraginita. Asta ca drumul lor cel recent refacut sa fie la fel de aglomerat ca în urma cu doar cativa ani.

Realizator: Mihaela Stefan- În scurt timp veti putea asculta cel de-al saselea reportaj din seria reportajelor speciale, "Frumoasa si Bestia", Lepsa si Soveja. Suntem acum în direct cu cele doua colege ale mele care au realizat acest reportaj, Cristina Moise si Roxana Dumitrescu. Buna ziua. Roxana, tu esti putin ragusita, stiu ca ti se trage de atunci de când ati facut reportajul. A fost foarte cald, ati mers cu geamurile deschise la masina.
Roxana Dumitrescu: Sau poate era aerul prea ozonat la Lepsa. Oricum zona aceasta este cunoscuta ca fiind cea mai ozonata din toata Europa, asa spun oamenii de acolo. Cine stie, poate n-am fost eu pregatita sa-l respir cum trebuie. Acum revenind la reportaj. Detaliile dinaintea marii dezvaluiri. Am vrut sa facem un reportaj despre turism, de data aceasta, dar cum ideea nu era sa prezentam sau sa facem reclama unei anumite zone, am ales un alt mobil, foarte serios, zicem noi, pentru ca de fiecare data încercam sa ridicam o problema cu fiecare reportaj al nostru. Frumoasa si Bestia, asa cum l-am intitulat si asa cum ai spus si tu, metaforic vorbind, este reportajul nostru care face referire la destinul a doua statiuni românesti. Sunt doua stele, una care începe sa inunde peisajul agroturistic românesc, Lepsa, iar cealalta care a apus în modul cel mai trist cu putinta: Soveja.
Realizator: Roxana, eu îti propun sa vorbim si despre oamenii pe care i-ati întâlnit voi acolo, pentru ca si ieri ati dezvaluit câte ceva despre acest reportaj. Eu nu as vrea sa dam foarte multe amanunte pentru ca mai este putin si ascultam.
Roxana Dumitrescu: Nici eu nu as dori si cred ca nici Cristina, dar în orice caz ea o sa vorbeasca despre acest punct.
Realizator: Da, Cristina.
Cristina Moise: Da, Mihaela, înainte sa spun despre oameni, as mai spune un singur lucru: faptul ca echipa "Reporteri speciali" si-a propus ca pe parcursul editiilor dedicate acestor oameni sa reliefeze în detaliu realitatile întâlnite pe parcursul documentarii. Ca atare, din cele opt ore de înregistrari si câte trei patru zile de munca în teren, în locuri necunoscute pentru noi, a trebuit de fiecare data sa obtinem doar 15, de fapt 17 minute si jumatate astazi, asta pentru ca o astfel de activitate nu este nici normata si nici la milimetru. Tocmai acest aspect da si caracterul special al reportajelor noastre: munca, tenacitate si inedit si nicidecum spre exemplu manufacturarea unei cuverturi. Asa se întâmpla si astazi cu aceasta editie din Vrancea în care oamenii sunt cei mai importanti, oamenii locului, desigur. Spre exemplu, la Lepsa daca în acest moment îti faci casa cu etaj si nu are o piscina, vreo terasa sculptata în fier forjat sau în lemn masiv deja nu mai este la moda si nu se încadreaza în peisajul luxos al acestui sat vrâncean. La Soveja, însa modestiile si /.../sunt case tipice moldovenesti aspectuoase si detinute de oamenii locului care nu vor decât sa mai vada turisti pe drumurile lor.
Realizator: Cristina, nu as vrea sa-i tinem foarte mult pe jar pe ascultatorii nostri.
Cristina Moise: Un singur lucru daca ma scuzi, sunt foarte multe lucruri de spus. Noi în acest demers am pornit la drum alaturi de colegii nostri de la "Jurnalul National", suntem într-un parteneriat de câteva editii bune, asa ca trebuie sa spunem ascultatorilor nostri ca daca vor sa vada o poveste scrisa, asa ca la ziar, o pot gasi în numarul de astazi a "Jurnalului National", asa cum cititorii "Jurnalului National" vor vedea ca pot asculta reportajul nostru acum, dar si pe site-ul nostru: www.srr.ro/
Realizator: Multumesc Cristina Moise, multumesc Roxana Dumitrescu. Ascultam reportajul editiei de astazi: Frumoasa si Bestia: Lepsa si Soveja.
-: Sovejenii sunt si munteni si moldoveni si transilvaneni totodata. Ei reprezinta unitatea pamântului românesc.
Reporter: Noi chiar nu stiam asta când am pornit la mijlocul lui august catre Vrancea, asa cum multe nu stiam, desi am facut ceva documentare. Mergeam acolo ca sa ne convingem de ce auzisem: cum ca prin partile locului turismul rural s-a upgradat si a ajuns la un nivel pe care îl poate invidia astazi pâna si celebra zona Bran - Moeciu. Dar surprizele în inima muntilor Babei Vrâncioaia au venit una dupa alta cu fiecare sat pe care l-am strabatut.
Vasile Bostiog: Este considerata cea mai oxigenata zona din tara. Soveja, era Cheia, dar la noi mai circula o vorba, ca Lepsa este buricul Vrancei. S-ar parea ca are cel mai mare potential de transmitere din spatiu a fortei acesteia interioare la fiecare. Se zice ca de fapt vârful piramidei cosmice ar fi în Lepsa. Este o zona nemaipomenita. Asa se spune, ca daca prinzi o dimineata dupa ploaie când rasare soarele si se uneste în padure cu cerul, întelegi de ce Vrancea a intrat din mitologie în legenda.
Reporter: Legenda spusa de Vasile Bostiog, presedintele ANTREC Vrancea, ne-a facut sa însailam si noi o poveste despre Lepsa si Soveja, doua locuri pe care le-am identificat ca fiind doi adevarati poli ai turismului vrâncean, sau, dupa cum se deapana povestea noastra, Frumoasa si Bestia. Dupa patru zile de înregistrari si câteva sute de kilometri, majoritatea de gropi, putem sa va spunem ca Vrancea ar putea intra în întrecerea pentru titlu de Perla a turismului românesc, cu Lepsa si Soveja portdrapel.
Vasile Bostiog: În general, zona Vrancea asa i se spune: tara linistii si a împacarii. Când esti certat pleci de acasa, te duci la Lepsa si te linistesti si nu ai altceva de facut decât sa te împaci.
Reporter: Numai ca diferenta dintre ele se masoara în cifre: 1500 de vile turistice la Lepsa, localitate cu vreo câteva sute de locuitori. Si se mai masoara în liniste, odihnitoare în satul din Muntii Vrancei, aproape de hotarul cu judetul Covasna, stranie în pustietatea apusei statiuni Soveja de care îsi amintesc mai ales cei care locuiesc în zona./fc/
-: Pâna în '89 Soveja a fost Perla Vrancei. Eu acolo bateam, eu din '82 sunt în Focsani, veneam ca vrâncean si foarte frumos. Trebuia sa ai o relatie prea mare si nu gaseai un loc de cazare pentru ca este cel mai ionizat aer la altitudinea asta, daca nu din lume, din Europa. Este triunghiul asta ascuns, spun specialistii si eu captez. Daca dupa '89 a picat? Poate conjunctura, dar ce numai Soveja, multe au picat. O sa revina, o sa revina.
Reporter: Si în timp ce Soveja tragea sa moara, la vreo 40 de kilometri mai la deal, în Lepsa, începeau sa înfloreasca parca din nimic pensiunile de doua, trei si patru margarete, sau din ambitia oamenilor ca Vasile Bostiog.
Vasile Bostiog: An de an am facut minim zece mii de pliante. Deci am facut o mediatizare zonei, ca am caseta din '95 când a venit TVR 1 si ma întreaba: Credeti ca o sa vina vreodata turisti pe aici? Si eu le-am raspuns la vremea aia ca în cinci-opt ani o sa fie explozie în turism în Vrancea. Ei uite sunt 12 ani, dar de la 38, 36 de case, 33 câte erau, sunt 1.500 de vile. Ca nu sunt toate, eu stiu, într-o retea, dar turism se face grupa mare. Deci, pe week-end, acolo sunt în jur de 1.500 de turisti.
Reporter: Odata documentarea completata, pornim la drum spre Lepsa, pe o caldura ucigatoare; ...38 de grade în cursul dupa-amiezei. Urmarim cu degetul pe o harta facuta pe o jumatate de pagina de ghidul nostru Vasile Bostiog.
Vasile Bostiog: Ce v-am facut eu aici, v-am facut un plan de atac. Ajungeti în Tulnici, sunt pensiuni în care puteti gasi proprietarii în zona si aici cum ati ajuns în Tulnici, sa intrati în Lepsa, daca vreti sa dati o fuga la cascada Putnei, vreo 300 de metri asa. Aici am uitat eu sa va pun, este pastravaria Lepsa. Va trebuie timp pâna le bateti pe toate astea si pâna stati de vorba.
Reporter: Urmam traseul schitat. La Bârsesti însa nu reusim sa ajungem la casa Babei Vrâncioaia. Florin Chiru, directorul caminului cultural, ne spune sincer: sunt doar 700 de metri, dar gropile sunt atât de adânci, încât masina ramâne suspendata. Cu siguranta ca de aceea casuta babei care si-a pus cei sapte flacai la dispozitia lui Stefan cel Mare, ramâne în anonimat si este vandalizata sistematic. Ne continuam, asadar, drumul spre Lepsa pe lânga un alt obiectiv turistic, vila presedintelui Consiliului judetean Marian Oprisan, din Balotesti, sau mai bine-zis gardul proprietatii care ascunde de ochii curiosilor adevarata perla a Vrancei, gard peste care încercam zadarnic sa zarim câte ceva din mers. Ajungem în sfârsit la Lepsa, satul înconjurat de cheile Tisitei si strabatut de râul Putna care-si varsa în vecinatate o mândrete de cascada. Localnicii sunt tare mândri de satul lor, asa ca-l îmbiem la vorba pe nea Costica. Obisnuit cu musafirii, batrânul fost cioban timp de 50 de ani pe culmile Lepsei, ne pune un paharel din mândria gospodariei sale, tuica de dude.
Nea Costica: N-ati baut niciodata?
Reporter: Nu, primul.
Nea Costica: Chiar primul?
Reporter: Si brânza este buna, si tuica de Lepsa.
Nea Costica: Si toate sunt bune.
Reporter: Si ce mai este bun aici?
Nea Costica: Ce n-ar ar fi bun?
Reporter: Pastrama din ce stii matale sa faci?
Nea Costica: Din orice. Numai din câine si mâta nu fac.
Reporter: Dar care este cea mai buna pastrama?
Nea Costica: De caprioara este cea mai buna.
Reporter: Eu vreau sa fac acasa la mine. Gasesc eu undeva o caprioara, o alerg, o tai si dupa aia ce fac cu ea ca sa o fac pastrama în final?
Nea Costica: Nu o aduci sa o fac eu.
Reporter: Este departe drumul asta pâna la Lepsa, dar îmi ziceti reteta?
Nea Costica: Se scoate de pe oase, se pesuieste frumos asa ca sa nu fie groasa, numai ca trebuie sa aveti afumatoare anume, cum am eu.
Reporter: Dar cum este afumatoarea asta?
Nea Costica: O groapa facuta în pamânt si deasupra o gratie si.... Usturoi, cimbru, boia de ardei si cam asta. Când se vede ca este cam buna de mâncat de nu mai are..., se fragezeste ea.
Reporter: Vreo trei zile, patru?
Nea Costica: Nu draga, în trei ore este gata daca o aduceti de o fac eu.
Reporter: Pai dar nu o grabiti?
Nea Costica: Nu.
Reporter: Si cu de care lemne, ce lemne trebuie sa fie dedesubt?
Nea Costica: Orice lemn sa fie, numai sa fie putregai, sa nu fie lemnul iute ca sa ia foc, mai mult fumul, stiti.
Reporter: Încercam sa verificam pe teren vorbele lui nea Costica, asa ca bifam un prim obiectiv din traseul domnului Bostiog. Intram în pastravaria Lepsa si ne racorim numai urmarind cu privirea pastravii. Ce conditii trebuie îndeplinite într-o pastravarie ca sa creasca pestii ca lumea?
-: Destul de multe, dar esentiale sunt temperatura aerului si implicit a apei, si turbiditatea apei. De exemplu acuma este foarte limpede. Astazi este o zi excelenta pentru pastravi.
Reporter: Unde se vor duce pestisorii astia? Pe ce mese vor sta?
-: Vin foarte mult cei care au pensiuni în zona. Mai sunt turistii de week-end, cum îi denumim, care cumpara la sfârsit de saptamâna un kilogram, doua, trei. Doamna este pastravarul sef aici.
-: Neagu sunt.
Reporter: Cu acte în regula, cu diploma?
Neagu: Este o ramura, se numeste salmonicultura, cresterea pastravului.
Reporter: Ce trebuie sa stie un pastravar?
Neagu: Foarte multe lucuri. plecând de la faza de boli, felul de a se hrani, multe chestii care sunt, trebuie adaptat la niste conditii de viata mai diferite. La 20-22 de grade este compromis pentru ca are nevoie de oxigen.
Reporter: Din pacate, pastravii sunt înca prea mici ca sa se transforme în prânz, asa ca pornim din nou la drum. Urmatorul popas este mânastirea. peisajul este spectaculos, locul este o adevarata explozie de flori, iar maica Varvara ne întâmpina cu un zâmbet cald si primitor.
Maica Varvara: Toti cei care vin îmi spun, maicuta parca suntem în Rai. Sunt încântati, privelistea aceasta asa si înfatisarea pe care o are mânastirea astazi uluieste pe cei care vin.
Reporter: Am fi ramas vreo doua saptamâni sa ne bucuram de linistea mânastirii, dar nu-i vremea acum. Ne grabim spre cascada Putna pentru ca spectacolul este unic între stânci, iar Ion Militaru, director al Parcului Natural Putna, ghid de o zi pentru noi. Haideti sa coborâm sa vedem.
Ion Militaru: Este punctul cel mai cunoscut din localitatea Lepsa. Înainte de cascada, sar acum de la una la alta, unde sta doamna, sau domnul, nu-mi dau seama, sunt niste praguri asa unde daca te bagi este mai ceva decât 1000 de jacuzzi.
Reporter: Este o persoana în costum de baie, cred, dar nu o fi rece apa?
Ion Militaru: Nu, este buna acum, în perioada asta este chiar buna de baie.
Reporter: Admiram cât de mult putem din cele aproape 39.000 de hectare de paduri si poieni cu care se lauda domnul Militaru. Deasupra peretelui abrupt padure cât vedem cu ochii.
Ion Militaru: În rezervatie pot aparea animale salbatice mai fioroase asa, cum este ursul...
Reporter: Este un fel de turism extrem asa...
Ion Militaru: Oarecum, oarecum extrem.
Reporter: Fiecare alege daca vrea sa...
Ion Militaru: Daca vrea sa intre sau nu, exact.
Reporter: Locurile sunt atât de frumoase încât ar fi fost într-adervar pacat sa ramâna neexploatate. Dar câte astfel de frumuseti nu se pierd nestiute în România? La Lepsa însa oamenii au stiut sa bage si în traista ceea ce le-a dat Dumenzeu, dupa cum aflasem si de la ANTREC. Oamenii din zona nu prea au avut bani, însa s-au gasit destui baieti destepti, în adevaratul sens al cuvântului, din Galati, Braila, Constanta sau din partile locului care sa investeasca în raiul de la Lepsa, asa cum a facut Mama Gina care a pus la bataie bani frumosi, curaj nebunesc si ospitalitate cu nemiluita... Si treptele alea duc direct la râu?
Mama Gina: La râu si acolo, sub copacii aceia, este o masa din butuci cu banca.
Reporter: Cine mai are casa cu râu dedesubt, exact la buza casei si cu muntele în fata peste râu?
Mama Gina: Mai sunt, dar nu fac turism.
Reporter: Aveti amplasamentul ideal.
Mama Gina: Este, într-adevar. Eu cobor de trei ori pe an: Martie-aprilie sa iau bulbi de flori; la sarbatoarea viei si vinului în octombrie... Ia uitati fetele cum ies cu...
Reporter: Ce sunt astea?
Mama Gina: Alune.
Reporter: Miez de alune?, de unde l-ati luat? Acuma le-ati cules?
-: Ieri.
Reporter: Ce bune sunt. Ia uitati, turistii acestia ai dumneavoastra parca sunt copiii dumneavoastra, nu sunt...
Mama Gina: Multumesc.
-: Mama Gina ne îndoapa.
Reporter: Va îndoapa.
-: Nu ne lasa deloc.
-: Plecati de aici cu câteva kilograme în plus.
Reporter: Sunt aproximativ 1.500 de astfel de locuri în Lepsa. Concurenta este serioasa asa ca trebuie sa ai si ceva special. Are si mama Gina.
Reporter: Este urda de capra?
Mama Gina: Da.
Reporter: Da, ati avut dreptate, parca este unt sau brânza topita.
Mama Gina: Sa stiti ca n-are colesterol. Hai mâncati-o goala asa.
Reporter: Doamne ce cremoasa este.
Mama Gina: Lasa pozele, ia si manânca. Este super, doar atâta ca nu tine foarte mult si daca se fac cinci kile, cinci kile trebuie sa iei ca na, ce sa faca omul, doar nu o taie.
Reporter: Va spun ca nu am mâncat niciodata asa ceva.
Mama Gina: Dar sa vezi clatite facute...
Reporter: Doamne, cred ca daca s-ar vinde asta, nu stiu unde, în strainanate, cred ca ar fi îngrozitor de scumpa.
Mama Gina: Dar pâna ajunge în strainatate, trebuie comisia de la avizari sa fie de acord, sa aiba nu stiu ce fel de..., cu manusi, sa o fierbi pe capra întâi sa o dezinfectezi.
Reporter: O delicatesa.
Mama Gina: Este, este.
Reporter: Brânza cum nu mai are nimeni, bazin de unde îti pescuiesti singur pastravul pentru cina, cele mai mari portii din câte s-au vazut. Fiecare are câte o oferta speciala. Doar asa faci fata concurentei, dar nu acest gen de concurenta îi face pe unii ca Mama Gina sa vrea sa renunte, ci concurenta neloiala a turismului la negru, despre care vorbeasi Vasile Bostiog.
Vasile Bostiog: În zona, daca va spuneam ca sunt 1.500 de vile, 90% fac turism, dar în rest sunt 5%, restul turism la negru. Au ajuns proprietari de pensiuni turistice sa zica: domnule dam placuta jos ca toate controalele nu se duc la astia care nu sunt autorizati, se duc la astia autorizati./dl/
Reporter: Sa tragem linie. Lepsa ni se înfatiseaza ca unul dintre cele mai bogate sate din România, cu o avere ce consta în doua pensiuni pe cap de locuitor, si multe obiective turistice aflate la capatul unui drum de cosmar si în mijlocul unui hatis de interese viu colorate politic despre care oamenii locului vorbesc în soapta. Însa, dincolo de toate astea, ramâne convingerea oamenilor din zona ca destinul Lepsei în turism este abia la început.
Vasile Bostiog: As vrea sa traiesc înca vreo 30 de ani. Asa cam cum vad eu zona, daca nu vine vreun razboi din acesta peste noi, ca este pe aproape, eu o vad în 30 de ani o zona de vârf în turismul românesc.
Reporter: Cam cum era pe vremuri acum adormita Soveja unde am ajuns în cea de a treia zi. Ghidul nostru, Iulian Albu, a descris cel mai bine cum stau lucrurile.
Iulian Albu: Nimic, nimic, nimic, nimic, este ceva de plâns. Acesta este hotelul "Zboina" de 500 de locuri.
Reporter: Sunt doua masini în fata, ale cui or fi?
Iulian Albu: Unul dintre ei cred ca sunt cei de la administraie, da. Da, mai mergem mai sus un pic, ca sa vedeti si "Miorita", alt hotel de 100 de locuri, si alte doua vile care erau foarte, foarte mult cautate. Aici era vila Comitetului Central, aceea mica, în colo nimic altceva deosebit.
Reporter: În rest liniste, nu?
Iulian Albu: Da, liniste totala, "mortua est".
Reporter: Daca pui pariu ca gasesti picior de om în Soveja, pierzi din start, însa noi am avut o zi cu noroc, si la hotelul "Zboina", pe vremuri mândria statiunii, Nicolae Ciolan administrator, si doua doamne din personalul auxiliar îsi fac de lucru, pentru ca de fapt nu au ce sa faca.
Reporter: Cât de mare este statiunea, ca si teritoriu?
Nicolae Ciolan: Deci, ca teritoriu noi am avut 20 de hectare.
Reporter: Bun, si pe Legea 247 cât vi se cere înapoi sau cât se ia?
Nicolae Ciolan: Tot!
Repporter: Tot se da?
Nicolae Ciolan: Tot!
Reporter: Deci ramâneti cu cladirile în aer!
Nicolae Ciolan: Numai pe 10 au fost vreo 15 revendicari, care s-au dat, au fost cladirile vechi... Hai sa fim sinceri, eu sunt sincer, nu îmi este frica de nimic, stiti... dar... da, este încurcata, ca sa...
Reporter: Dar, dumneavoastra nu puteti sa actionati altfel? Sa stiti cine sunt cei care revendica si sa negociati un pret cu ei?
Nicolae Ciolan: Nu, nu, fiindca ma trezc cu toate actele la cap.
Reporter: Adica este...
Nicolae Ciolan: Cu cei cu hotatâre definitiva si irevocabila.
Reporter: Zece minute petrecute în statiunea Soveja, mult, dar am avut noroc cu administratorul Nicolae Ciolan. Altfel, în doua minute trebuie sa gasesti iesirea. Îti tiuie urechile de atâta liniste nefireasca, ti se umple sufletul de atâta goliciune si te înfioara imaginea dezolanta a statiunii, emblema a Vrancei. Bestia s-ar putea transforma oricând în frumoasa, o fata frumoasa, buna de maritat, dar care nu are noroc. Putine sunt statiunile din fostul circuit sindical care au reusit dupa 1989 sa supravietuiasca. Nu stim când vom afla daca si Soveja va reusi! Cei mai optimisti sunt chiar oamenii locului, bucurosi ca un prim semn exista: s-a reparat drumul. Între timp, Florica Albu, ghid la aproape 90 de ani, si fost profesor de Limba Româna, aduna fila cu fila istoria Sovejei, si vorbeste turistului cu inima larga: "locul asta nu are voie sa moara pentru ca nici "Miorita" nu a fost uitata!"
Reporter: Legenda Mioritei aici îsi are radacinile?
Florica Albu: Da, aici, sigur! Eu am cules, am facut o culegere de folclor românesc, care se afla de trei ani la Casa de Creatie de la Focsani; mai multe variante ale Mioritei culese de aici. În copilarie, deci acum 80 de ani, bunica mea m-a leganat cântându-mi "Miorita".
Reporter: Dupa patru zile de umblat, si zeci de minute de înregistrat, lasam în urma racoarea si cel mai ozonat aer din Europa, ca sa ne întoarcem la cele 38 de grade si la poluare. Am fi vrut sa vorbim despre toate cele câte le-am vazut si auzit si cu presedintele Consiliului Judetean-Vrancea dar domnul Marian Oprisan nu a gasit timp sa raspunda celor opt apeluri telefonice ale noastre. Nici colegei, corespondent de Vrancea, care a si lasat mesaj la secretariat, cu subiectul pus în discutie de noi. Nu îl mai întrebam nimic pe domnul Oprisan! Ca în poveste, "un ochi râde si unul plânge"! Frumoasa Lepsa, creste si îsi înmulteste pensiunile iar în scurt timp va fi probabil un nume greu în turismul românesc. "Bestia adormita", Soveja, va mai astepta probabil multa vreme "sarutul fermecat" care sa o trezeasca si sa o transforme în Fat-Frumos. Pâna când toate astea se vor întîmpla, "am încalecat pe-o sa", si-ncheiem povestea, asa.