Cuibul plăieşilor din… cartea de istorie
Cetatea Neamţului, aşa cum arată acum, este o carte de istorie permanent deschisă.
Articol de Ştefan Daraban, Iaşi, 06 Mai 2011, 15:54
"Sunt romani care n-au fost niciodată la Iaşi, deşi n-ar trebui să fie nici unul", scria, cu convingerea cunoscătorului avizat, Nicolae Iorga, sublinind pentru timpul său, dar şi pentru viitorime, nevoia de înţelegere a celor mai frumoase cronici şi pătrunderea, după cuviinţă, a spiritului trecutului care trăieşte în vechea capitală a Moldovei "mai viu şi mai bogat decât oriunde aiurea".
Parafrazând, fără nici o exagerare, eu spun că sunt romani care nu au fost niciodată în Neamţ, deşi n-ar trebui să fie, pentru că acolo, în umbra codrilor de brazi şi-a atâtor ziduri cu boltiri de catedrală, timpul se prelinge în cadenţa dagătului de clopot. Are alte dimensiuni. Iar cel ajuns să-l pătrundă şi să-l înţeleagă... se lasă el însuşi pătruns de fiorul întâlnirii cu măreţia unor fapte şi eroi intraţi în legendă. Sentimentul acesta l-am avut sub zidurile Cetăţii Neamţului.
Verdele crud al anotimpului, curgerea împrăştiată a Ozanei, drumul spre mănăstiri şi spre casa plină de poveşti de la Humuleşti - toate parcă îşi au începutul acolo sus, unde se înalţă maiestuos "cuibul plăieşilor", zidirea de pe ale cărei înălţimi privirea nu are hotar.
Urci cu piciorul, gâfâind şi cu poticneli, te mai uiţi în urmă spre a-ţi admira încumetarea, sufli din greu, dar odată ajuns pe platou, ochii te desfată: ziduri uriaşe, realizări arhitecturale greu de evaluat, înălţimi care dau fiori şi... mai presus de orice - intrarea. Intrarea în cetate nu e una obişnuită. O cale supendată pe piloni uriaşi din piatră, refăcuţi după modelul lor iniţial. O investiţie uriaşă de reconstituire şi de restituire a întregului edificiu. O curte interioară care impresionează şi un itinerar muzeistic, propus de cei ce sunt gazde, cum nu puţine sunt.
Cu siguranţă, mai mult ca oriunde, tu, ca vizitator, te trezeşti vorbind de unul singur, întrebându-te cum de-a fost posibil... Iar răspunsul, sau câte vor fi fiind, e tot acolo, pentru că Cetatea Neamţului, aşa cum arată acum, la deschiderea unui nou sezon estival, este o carte de istorie permanent deschisă. Oricine o poate răsfoi numai ajungând acolo şi... numai lăsându-se pătruns de fiorul cunoaşterii şi înţelegerii a ceea ce ne vine pe fir de legendă.