„Apa otravită - boala misterioasă din Câmpia Dunarii”

Echipa "Reporter special" a pornit pe urmele nefropatiei endemice balcanice, boalã ciudatã, care se manifestã doar în sud-vestul României, în nord-vestul Bulgariei si în fosta Iugoslavie. Aproape 68.000 de oameni din 110 sate riscã oricând sã capete aceastã maladie mortalã, a cãrei cauzãîncã nu a fost descoperitã.

-: Este o adevãratã problemã de sãnãtate publicã deosebit de importantã.
-: Eu cred cã a venit un prizonier din Rusia cu boala asta. Dar nu a durat...
-: Nu stim nici noi cum s-a ajuns... din rãcealã, din apã. Nu stim.
-: Domnule reporter, din câte stiu eu, se pare cã apa ar fi la originea acestei boli, care este filtratã prin niste straturi de cãrbune.
-: Degeaba aruncã ei jargoane cã nu e apa bunã, apa e bunã. Sunt oameni care trãit pânã la 96 de ani.
-: E o zonã care e de la apã, nu cunosc.
-: Am înteles cã aproape tot satul este bolnav?
-: Da, este. Am fost mai multi, dar au mai murit.
-: Pânã la urmã, omul, nu stiu cum sã vã spun, îsi doreste sã trãiascã. Si atunci, fac câte eforturi este nevoie pentru a merge mai departe.
-: În judetul Mehedinti, se manifestã într-o zonã endemicã, întinsã pe o suprafatã de 1.260 de kilometri, cu o populatie de 68.000 de locuitori.. Populatia cu risc de nefropatie endemicã balcanicã fiind cuprinsã în 19 comune, cu o 110 sate.

-: strãmutarea ar fi o crimã si, atunci, singura solutie care o revendicã este alimentarea cu apã în sistem centralizat.
Reporter: De mai bine de 50 de ani, nefropatia endemicã balcanicã face victime în sudul României, iar cauzele acestei boli continuã sã rãmânã un mister pentru specialisti. Doctorul Florin Mãrgineanu se ocupã de 20 de ani de tratarea celor care suferã de aceastã maladie. El a dus mai departe cercetãrile începute în anii '50, când boala nici mãcar nu avea un nume.

Florin Mãrgineanu: Este o afectiune cronicã, care intereseazã în mod predominant aparatul renal. Are caracter endemic, este prezentã în focare familiale într-o zonã relativ bine delimitatã, evolueazã în stare latentã timp îndelungat si se manifestã în rinichi în mod invariabil prin insuficientã renalã cronicã, ireductibilã. Prima comunicare în tara noastrã se datoreazã domnului doctor Foartã Nicolae si domnului doctor Neagoe Misu, medici la Spitalul CFR Drobeta Turnu Severin, în anul 1958. Atentia acestor observatori a fost atrasã de frecventa îngrijorãtoare în rândul muncitorilor ceferisti din satul Erghevita, mai precis în perioada 1950-1958. În acest mic sat compus din 162 de gospodãrii au fost 55 de cazuri de uremii, boala fiind numitã nefropatie de Erghevita. Tot în aceastã perioadã, este descrisã de cercetãtorii din Bulgaria si fosta Iugoslavie, fiind cunoscutã de acum sub forma de nefropatie endemicã balcanicã. Este rãspânditã în triunghiul celor trei tãri, România, Bulgaria si fosta Iugoslavie, pe o arie de 4.000-5000 de kilometri din totalul de 800.000 de kilometri. În judetul Mehedinti, se manifestã într-o zonã endemicã întinsã pe o suprafatã de 1.260 de kilometri. Deci 25% din suprafata judetului Mehedinti si o populatie de 68.000 de locuitori. Populatia cu risc fiind cuprinsã în 19 comune, pe 110 sate. Afecteazã numai populatia de la sate. Se întâlneste la unul sau mai multi membri din familie. Nu este semnalatã la copii sau adolescenti. Debutul bolii este între 40 si 50 de ani, raportul femei-bãrbati fiind de trei la doi. S-a observat cã zonele endemice sunt localizate lângã minele de cãrbune cu lignit. Cãrbunele are o vechime de 1,6 pânã la 3 milioane de ani, fiind cel mai tânãr cãrbune din Balcani. Sã vedeti ce frumos explicã o bolnavã cum acolo, în satul ãsta, unde era, apa venea direct si dupã un potop mare, a iesit cãrbune la suprafatã si oamenii de lângã fântâna de unde se aprovizionau, luau si cãrbuni pe care-i duceau acasã si îi uscau sã-i punã pe foc. S-ar putea face mai mult dacã s-ar sti cauza bolii.

Reporter: Erghevita, un sat uitat de Dumnezeu si de autoritãti, cu drumuri desfundate, unde în 1958 a fost semnalat primul focar al nefropatiei de Erghevita la acea orã. Desi apa este lichidul vital pentru oamenii de aici, dar si de la Bistrita, Rogova, Cãzãnesti sau Husnicioara, apa este element de disputã. Pentru specialisti, apa din fântânã este cel mai probabil purtãtor al necrutãtoarei maladii, în timp ce sãtenii au o multime de teorii cu privire la aparitia bolii.
-: Pãi, a fost o perioadã de câtiva ani când s-a întâmplat atunci mortalitatea masivã. Cred cã a venit un prizonier din Rusia cu boala asta la el. De atunci, s-a prelungit, dar nu a durat... a durat câtiva ani. Gata, s-a potolit treaba, nu mai e...
Reporter: Au fost multi oameni bolnavi atunci?

-: Oo, au fost, au fost destui. Cam trei-patru pe lunã erau, atunci, în perioada aia, când... dar pe urmã nu a mai fost, a dispãrut. Ce s-a întâmplat, de unde a venit, cum a fost, nu stiu.
-: E bunã apa aici Degeaba aruncã ei jargoane cã apa nu e bunã, apa e bunã. Sunt oameni care au trãit la 96 de ani. Mama a murit la 84, tata, la 84. ãia n-au bauta apã? Eu cu ãsta, avem 68 de ani, acum, la vârsta asta. Nu tot de aici am bãut apã?
Reporter: De ce credeti cã se spune cã apa e de vinã?

-: Dar nu e adevãrat! Toate fântânile sunt bune. Eu, dupã mine... Eu am avut apa... fântânã în curte si am dus apã si la Timisoara si la Bucuresti, la analizã si mi-a iesit apa bunã. Si a mea si a vecinilor mei de aici. Sã vã spun cinstit, o fi fost si din cauza îngrãsãmintelor, care au apãrut atunci. Oamenii au fost învãtati, i-au pus în timpul CAP atunci, au fost îngrãsãminte, din cauza asta probabil, uremia asta, rinichii, aia mã gândesc.
Reporter: Ne întoarcem la doctorul Florin Mãrgineanu, care conduce unul dintre cele mai moderne centre de dializã, realizat, ca o ironie a sortii, tocmai din cauza numãrului mare de bolnavi cu NEB.

Florin Mãrgineanu: Este cu adevãrat o problemã de sãnãtate publicã deosebit de importantã. Ce este foarte important la ora actualã este actul de preventie. Deci bolnavul... e si simplu, trebuie depistat cât mai din timp, cu ajutorul medicului de familie. Asta a fost cel mai greu, în 20 de ani sã aflãm exact unde sunt focarele. Un ecograf portabil, care merge si la curentul de la masinã si laborator, cum avem jos, ati vãzut, imediat îi face o ecografie acolo, o creatininã si un examen de urinã. Toti au în familie. Sã stiti, deci vin familii întregi care... sot, si sotie, din aceeasi zonã si atunci, nu este greu. Deci din momentul când este depistatã si pânã ajunge la dializã trec 10 ani, când poti sã... cum spunem noi, s-o tratãm conservator. Dacã se cunoaste cauza, încã o datã spun, stiti ca nu cumva sã nu se înteleagã, nu se cunoaste încã cauza, sã stiti si, necunoscându-se cauza, nici nu poti asa de mult sã vorbesti de profilaxie.
Reporter: Nu poti realiza întreaga dimensiune a acestui fenomen pânã când nu-i vezi pe cei care de douã-trei ori pe sãptãmânã se aseazã în fotoliile Centrului de Dializã. Multi dintre ei au privirea obositã a oamenilor care s-au sãturat sã lupte, dar dorinta de a trãi e mai puternicã decât orice.
Mares Stefan: Satul din care sunt eu, Izvorul Anestilor, face parte din comuna Livezile si boala asta este de vreo 50 de ani la noi în sat. În familia mea am avut o sorã care a fãcut dializã doi ani si a decedat, acum am o sorã care face dializã de patru ani si eu, Mares Stefan, fac si eu dializã de doi ani. Boala este încetãtenitã în comunã si în zonele limitrofe.

Reporter: Din ce cauzã credeti cã apare boala?

Mares Stefan: Domnule reporter, din câte stiu eu, se pare cã apa ar fi la originea acestei boli care este filtratã prin niste straturi de cãrbune si într-adevãr la mine în sat existã straturi succesive de cãrbune care a fost exploatat de vreo câtiva ani, s-a constatat cã nu este maturizat si s-a renuntat la... Au fost patru exploatãri de mine si s-au închis. Restul, nu stiu. Unii spun cã ar fi pe motiv uraniu, dar culmea este cã la mine în familie, deci mama mea a murit de boala asta, douã surori bolnave, eu al treilea, dar tatãl meu a trãit 85 de ani fãrã sã aibã probleme si se pare cã apar din ce în ce mai multi, în ultimul timp. Nu s-a mutat cã este o zonã de ses, cu multã apã, multe izvoare si le folosesc oamenii în grãdinãrit, în legumiculturã si le convine. Aceste legume le desfac în târgurile din judet,, în Vânju Mare, Strehaia si mai mult în Turnu Severin, aici, în pietele organizate. Dar omul dacã trãieste 70 de ani sãnãtos si apoi dã de boala asta, nu zice nimic. Cazul meu. Eu pânã la 70 de ani nu am avut nimic, nu am fost o zi bolnav si la 70 de ani mi-a dat in cap. În sase luni de zile am ajuns la dializã. Într-adevãr cã nu mai esti ãla care ai fost, dar m-a afectat într-un fel. Sã fii, sã ai 90 de kilograme si sã ajungi la 68, sã nu mai fi om cu posibilitate de a merge pe un drum, normal, te afecteazã, dar trebuie sã ai un moral ridicat si sã mergi mai departe. Din impas nu poti sã iesi. Numai asa, sã plutesti printr-o vointã, este un mod de viatã, da. Mintea este bunã merge, din pãcate fizicul nu te prea ajutã.
Reporter: De când faceti dializã?
-: De trei luni de zile. Din martie.
Reporter: Ati mai avut bolnavi în familie?
-: Am avut pe sora lui taicã-meu si un frate de-al meu, dar a murit acum vreo 16 ani de zile, la 54 de ani. Zice cã este o zonã care de la apã, nu cunosc. Desi eu sunt plecatã de 55 de ani de la tarã, de când eram copil, am plecat la confectii si tocmai acum, la bãtrânete. Cã o fi mai demult si eu nu mi-am dat seama cã nu prea mã duc asa la doctori, nu stiu ce sã spun, dar acum mi-a fost rãu si sunt bolnavã, fac dializã si ce-o mai fi pe parcurs, vom vedea.
Reporter: Spuneti de unde sunteti?
-: De loc sunt din Rogova.
Reporter: Mai aveti cazuri in familie?
-: Da. Am avut verisori, taicã-meu. Nu stim nici noi cum s-a ajuns. Din rãcealã, din apã, nu stim. Pãi, a murit taicã-meu, dupã aceea am avut uree si am început sã fac analize si o datã am depistat cã începe sã creascã ureea si atunci mi-am dat seama si am ajuns aici.
Reporter: Am înteles cã aproape tot satul este bolnav?
-: Da, este. Am fost mai multi, dar au mai murit.
Reporter: Câti locuitori mai sunt?
-: Pãi sunt. Peste 300 de familii?
Reporter: Cum ati constatat cã sunteti bolnav, cum ati depistat?
-: Am slãbit, am venit la spital. M-a gãsit bolnav de boala asta.
Reporter: Nu stiti din ce cauzã?
-: Nu stiu.
Reporter: Dar nu se vorbeste nimic în sat de boalã, din ce cauzã apare, de ce?
-: Nu. Nu se stie.
Reporter: Faceti demult dializã?
-: Aproape doi ani.
Reporter: De câte ori pe sãptãmânã?
-: De trei ori.

Reporter: Psihologul clinicii din Drobeta Turnu Severin, Liana Bogasieru, luptã împreunã cu bolnavii pentru viatã.
Liana Bogasieru: Este modul lor de viatã. Înseamnã o altfel de viatã decât cea pe care au avut-o pânã când sã aparã boala si este greu la început, dar în timp, cu ajutorul nostru, cu multã vointã din partea dumnealor, se obisnuiesc si la o asemenea schimbare a vietii si depresia este un lucru normal, doar cã ideea este sã nu se permanentizeze, altfel trecem peste depresii si mergem mai departe. La toti, initial, este negarea, faptul cã nu stii de ce sã mi se întâmple mie sau oricum mi s-a întâmplat, dar este ceva tranzitoriu si trebuie sã am un pic de rãbdare si la un moment dat se va rezolva si mã întorc la viata mea de dinainte. Una peste alta, nu este usor pentru nimeni, timpul le rezolvã pe toate si pânã la urmã omul, nu stiu cum sã vã spun, îsi doreste sã trãiascã, în general, oamenii vor sã meargã mai departe si atunci fac câte eforturi este nevoie pentru a merge mai departe.

Reporter: Autoritãtile sanitare vorbesc despre nefropatia endemicã balcanicã la modul general. Doctorul Marinicã Stoian, din cadrul Autoritãtii de Sãnãtate Publicã Mehedinti, transmite informãri periodice autoritãtilor locale.

Marinicã Stoian: Existã multe localitãti în care apa fântânilor nu este conformã din punct de vedere microbiologic sau chimic. Noi acordãm consultantã de specialitate la primãriile locale despre modul cum trebuie dezinfectate fântânile si aduse la parametrii de potabilitate. O problemã o constiutuie încãrcãtura chimicã mare la fântânile din zona de câmpie, în special nitriti si nitrati care ridicã probleme din punct de vedere al consumului, mai ales pentru copiii de vârstã 0 - 1 an prin consumul apei cu un consum mare de nitriti si nitrati poate sã creeze afectiuni, în special la acesti copii.

Reporter: În fosta Iugoslavie si în Bulgaria, statul a strãmutat localitãtile afectate de misterioasa boalã. În România se încearcã mãcar racordarea la o sursã de apã potabilã centralizatã pentru a elimina posibila sursã a bolii. Prefectul judetului Mehedinti, Sebastian Bâzoi.

Sebastian Bâzoi: Pentru faptul cã este cunoscut cã banii alocati de Guvernul României, s-au realizat în 18 comune, în 4 - 5 ani de zile sisteme de alimentare cu apã în sistem centralizat. Lucrãrile continuã si în acest an si la anul pe Ordonanta nr. 7 /2007. Guvernul României, acum pe programe nationale de dezvoltare ruralã sã dezvolte proiecte pentru alimentarea cu apã în sistem centralizat si eu sper ca în maxim 4 - 5 ani de zile, tot Mehedintiul, fiecare sat, sã aibã alimentare cu apã în sistem centralizat. stiind satul mehedintean, a te apuca sã faci strãmutãri ar fi o crimã si atunci singura solutie este alimentarea cu apã în sistem centralizat.

Reporter: Am plecat din Mehedinti dis de dimineatã. La Erghevita, nea Gheorghe mai scoate o gãleatã de apã din fântânã si bea cu nesat,. Inginerul de 70 de ani îsi pune cãmasa cu mânecã scurtã si asteaptã ambulanta pentru o nouã sedintã de dializã. Autoritãtile locale continuã sã spere cã vor avea bani suficienti pentru alimentarea cu apã a satelor rãsfirate în Câmpia Dunãrii. Pânã la urmã, viata merge mai departe, chiar dacã de acolo, din adâncuri pândeste ucigasul tãcut.

-: Ce are apa, domnule? Noi murim de uremie ?