Aninoasa

RRA:Reporter special - Aninoasa - agonie si extaz RADIO ROMÂNIA ACTUALITATI (13 mai, ora 17:10) - Emisiunea" Obiectiv, România" - Realizator: Daniela Matei - Rubrica: "Reporter special" - Reporteri: Ilie Pintea si Mario Balint - Când intri în Valea Jiului de pe defileu un indicator modest te anunta ca esti în Aninoasa, desi mai ai de mers pâna sa ajungi în cel mai mic oras al regiunii, care a fost comuna pâna în 1989. Oraselul asta, ca cele mai multe dintre asezarile Vaii Jiului, a crescut în jurul minei. Si mina le-a dat totul oamenilor de-aici. Minele au ridicat biserica, scoala si fostul cazinou, si tot minerii au fost cei care au sprijinit bugetul local, pentru ca mina era cel mai important contribuabil. Zic 'era;', pentru ca de 3 ani Mina Aninoasa nu mai exista. Cladirile administrative au ramas în picioare, turnul putului se ridica semet peste oras, dar minerii au fost risipiti care încotro. Si ultima tona de carbune, extrasa în aprilie 2006 în acordurile funebre ale Fanfarei minerilor, a pus capat unei istorii de peste un secol. Decizia închiderii minei Aninoasa a fost luata la vremea aceea din considerente economice, pentru ca, desi aici mai sunt rezerve de carbune pentru înca 100 de ani, costurile de exploatare erau prea mari. Ilie Botgros e primar de 17 ani în Aninoasa si a lucrat la mina care acum nu mai e înca din adolescenta. Nici acum nu poate vorbi fara lacrimi în ochi despre locul în care atâtea generatii de mineri au dat tarii cât mai mult carbune. Ilie Botgros: Mina Aninoasa s-a deschis în 1885, una dintre minele bune, cu carbune de buna calitate. Eu zic ca în jurul minei în toti acesti 130 de ani a gravitat toata comunitatea din Aninoasa, probabil, si nu probabil, ci sigur s-a dezvoltat în jurul minei pentru ca la perioada anului 1989 în Aninoasa erau 7.800 de locuitori. Acum mai sunt 5.200. Mina, sigur, a fost generatii peste generatii, cu rezultate deosebite, cu oameni harnici si, un lucru foarte bun, în jurul minei s-au dezvoltat si cultura si sportul. Minerii au construit si o biserica, Biserica ortodoxa "Sfântul Niculae", de deasupra Primariei, e construita de mineri. Deci, una peste alta, amprenta minei a fost pe tot ceea ce a însemnat viata economica si sociala în Aninoasa si acum speram sa o pastram în memorie, daca altfel nu putem, prin înfiintarea unui muzeu al mineritului. Reporter: Având în vedere faptul ca întreg orasul practic s-a dezvoltat în jurul minei, spuneti-mi cât de dramatic a fost momentul închiderii acestei exploatari? Ilie Botgros: Din punct de vedere emotional a fost dramatic, pentru ca din punct de vedere economic nu a fost dramatic deoarece, asa cum stiti si dvs, toti cei care erau angajatii minei au fost redistribuiti la alte exploatari miniere, deci nu au iesit în afara sistemului, dar am pierdut în jur de 22 de miliarde de lei vechi la bugetul local, bani siguri care veneau, cel putin în ultimii 4 ani au venit. Emotional, impactul a fost foarte mare. Cinci, sase generatii de la 1880 încoace au trecut pe la mina si totul s-a învârtit în jurul Minei Aninoasa. Reporter: Întreaga comunitate a resimtit din plin efectele închiderii minei. Pentru fostii mineri si pentru familiile lor amintirile despre vremea în care sirena de pe turnul putului anunta începerea unui nou schimb, sunt si acum dureroase. -: Era o frumusete. Era o placere, într-adevar, sa locuiesti în Aninoasa, si sa muncesti la mina Aninoasa care avea un colectiv extraordinar, extraordinar. Un colectiv închegat, un colectiv într-adevar care se îngrijea de om. Minerul era o personalitate atunci, sa stiti. Acum nu mai e nimic. Noi, care am iesit la pensie acum 20 si ceva de ani, când a fost ziua de închidere de minei nu am participat, ca aveam durere. -: Eu am stat lânga Târgu Mures. Când m-am casatorit am venit aici. Reporter: Sotul era miner? -: Sotul era miner. Si atunci a mers bine. Totusi, mai altfel a fost. Si multi, multi mineri au venit si au lucrat. Au fost case frumoase, blocuri frumoase. Acolo a fost un parc. Acum nu mai e nimic. Reporter: A fost mai greu dupa ce s-a închis mina? Ati simtit ca e mai greu? -: Da. Pai cât a fost mina stiti ca au fost locuri de munca. Majoritatea erau angajati la mina, ca la mina a fost toata baza. Dar o data ce s-a închis mina, au decazut toate, au ramas toate la pamânt. Reporter: Cum vedeti viitorul orasului Aninoasa dupa ce mina s-a închis? -: Catastrofal, catastrofal, fiindca noi ne dam seama într-adevar ca singurul agent economic care putea într-adevar sa ajute obstea Aninoasei a fost mina. Reporter: Primarul zicea mai devreme ca la Aninoasa totul se învârtea în jurul minei. Lucrul acesta s-a întâmplat si dupa închiderea exploatarii, când vreme de un an scoala din oras s-a mutat la fosta mina. Didina Botgros, directoarea Scolii generale "Sfânta Varvara" din localitate: Am desfasurat un an scolar în fosta cladire administrativa a minei Aninoasa, care s-a închis, si pentru un an de zile noi am dat din nou viata acestei incinte a Exploatarii miniere Aninoasa. Atât cadrele didactice, cât si elevii îsi amintesc cu placere de fiecare clipa, fiecare moment, fiecare eveniment extraordinar petrecut în anul scolar trecut. Un an în care, în ciuda conditiilor în care am lucrat, a fost un an cu rezultate deosebite. Reporter: Daca mina tine deja de amintire, prezentul orasului e unul care nu poate fi zugravit în culori vesele nici de statistici, nici de optimismul autoritatilor locale. În prezent, aproape 400 de localnici mai lucreaza în minerit la exploatarile învecinate, iar alti 1.600 muncesc la firmele care au sediul în Aninoasa. Ca sa atraga investitorii, Consiliul local le pune la dispozitie teren gratuit. Dar chiar si asa, interesul oamenilor de afaceri pentru oraselul pierdut între dealuri e foarte scazut. Ca oamenii de-aici nu traiesc pe picior mare o dovedeste si faptul ca în aceasta saptamâna primarul a plecat din casa-n casa pentru a convinge oamenii sa-si plateasca impozitele. Ilie Botgros: Avem 7 echipe, în frunte cu mine, cu viceprimarul, cu secretarul si cu functionarii publici vom merge sa ducem munca de lamurire cu cetatenii sa-si plateasca din impozite. Sigur ca nu suntem absurzi, ca sunt greutati, dar orice ban venit în plus la Primarie fata de luna trecuta, sa zicem în aceasta luna, este un bun câstigat de catre bugetul local, si atunci putem sa facem pasi în fata. Am mai avut o perioada de blocaj, am iesit din acea perioada. Sigur ca mai avem niste executari silite pe care trebuie sa le ducem la bun sfârsit. O sa le platim si pe acelea. Deci în momentul de fata noi suntem vitregiti de soarta ca avem sub 10.000 de locuitori si cam trec programele, fondurile structurale si fondurile de coeziune pe lânga noi. În acest sens studiem posibilitatea de a ne asocia cu Primaria Butnas si Petrosani pentru niste investitii. Deci comunitatea noastra are nevoie de fonduri din afara bugetului în momentul de fata. Totul depinde de noi cum ne miscam si, bineînteles, trebuie sa facem si proiecte. Reporter: Si într-adevar, proiectele administratiei locale nu au lipsit. Cel mai ambitios dintre acestea pare si acum, când a primit finantarea, de domeniul literaturii fantastice, pentru ca va face din Aninoasa un urias parc de distractii în care atractia numarul unu va fi un Muzeu al Mineritului, unic în România, amenajat chiar în subteran. Când i-a venit aceasta idee, Ilie Botgros nu a vrut decât sa pastreze în picioare turnul putului, pentru ca generatiile viitoare sa poata sa redeschida mina. Însa oficialii Bancii Mondiale au fost încântati de proiect, pe care l-au finantat cu peste doua milioane de dolari. Ilie Botgros: Proiectul cu Muzeul Mineritului va începe foarte repede, probabil în maxim doua luni de zile. Costa aproximativ 2,2 milioane de dolari, în totalitate de la Banca Mondiala. Noi vrem ca acest muzeu sa arate într-adevar care este viata de miner, adica sa vii turist, sa intri deja la vestiar, sa-ti lasi hainele de turist si sa iei salopetele, lampa, masca, casca, sa vizitezi putul principal si rampa putului care ramâne în picioare, sa mergi sa vizitezi casa masinii, sa intri în depozitul de exploziv, sa mergi catre garajul de diesele, doua diesele cu caruciore, sa poti sa parcurgi istoricul mineritului de la 1880 pâna în zilele noastre pe un tunel care leaga Aninoasa de Piscu, doua foste mine, în lungime de 880 de metri, si sa te întorci înapoi. Deci sa vii sa intri dupa aceea la statia de salvare sa iei o gura de oxigen ca orice salvator când iesi dintr-o actiune din mina. Dar trebuie sa mai facem si un parc de distractie pe partea exterioara, cum va explicam, plecând de pe putul principal, pe funia /.../ pâna în padure, prin copaci, ajungând în Piscu, dar întorcându-te prin muzeu ca sa vizitezi istoricul prin tunel, dupa care sa poti sa mergi sa faci iara o baie si sa-ti lasi banii aici. Noi speram sa reusim cu cele doua proiecte si sa dovedim ca Aninoasa poate sa traiasca si fara minerit si, mai mult decât atât, sa facem un altfel de turism decât schiul în Valea Jiului.

Reporter: Optimist incurabil, primarul Aninoasei e convins de reusita proiectului sau, chiar daca muzeul din mina va trebui sa atraga peste 17.000 de vizitatori pe an ca sa nu dea faliment. Cu toate acestea, ca sa ajunga la fosta mina, turistii trebuie sa parcurga un drum plin de gropi, care abia anul viitor va intra în reparatii, iar felul în care arata orasul nu te duce cu gândul la distractie, ci mai degraba te întristeaza. Dincolo de optimismul cu care administratia locala îsi hraneste visele, oamenii din Aninoasa sunt blazati si lipsiti de speranta. Pe Strada Libertatii, acolo unde oamenii traiesc în colonii, construite cu peste un secol în urma, si înca mai au în spatele casei cuptorul în care coc pâine, saracia e la ea acasa. Aveti copii? -: Da, am doi. Reporter: Si ce fac? Sunt tineri? Unde lucreaza? -: Nu lucreaza nicaieri, pe capul meu, aici, cu copii, cu neveste.

Reporter: Are vreo sansa tineretul din orasul acesta? -: Nu. Aici, nu, nu se poate. Dar suntem saraci, pe cuvântul meu de onoare. Suntem saraci, în colibele astea /.../, stam aici, în grajdurile astea? Unde sa ma mai mut, daca din '70 stau aici? Unde sa ma duc, cu barbat bolnav si cu copiii care nu lucreaza nicaieri? Unde sa ma mai duc? Ce speranta sa mai avem? Nimic, mor copiii de foame aici. Daca vreti sa ne credeti, bine. Va arat si cuponul de pensie, si al meu, si al sotului. El lucra la mina. Ce pensie e aia? Foarte greu, domnule. -: Tineretul se vede ca nu are nici un viitor, fiindca locuri de munca în Aninoasa nu exista absolut deloc, iar batrânii s-au resemnat si asteapta. Si sa stiti un singur lucru: ca noi, pensionarii, nu ne vaitam atât de mult. Atât cât este pensia, mare, mica, si majoritatea au pensiile foarte mici, dar vine. Dar ne întrebam si ne punem întrebarea ce fac acesti copii în Aninoasa? Nu au nici un viitor. -: Ar fi bine sa se deschida locuri de munca, mai multe, ca sunt multi care traiesc de pe o zi pe alta.

Reporter: Ce poate face un tânar aici, în Aninoasa? -: Ce ar putea sa faca? Sa plece prin alte parti la munca. Deci cum ar veni, în orase mai mari, Constanta, în Timisoara, Oradea. Aici locuri de munca nu sunt. Sunt, dar prea putine. În rest, cu munca e cam grav. Nu îsi da nimeni interesul cu nimic, sa faca ceva. Reporter: Ce credeti ca ar trebui facut pentru orasul asta? -: Nu stiu. Locuri de munca - asta ar fi o solutie, care e cea mai grava din toate, locuri de munca. E cam greu si cu medicul aici. /.../ trebuie dat telefon dupa urgenta si vine salvarea de la Petrosani. Reporter: V-ati gândit sa va mutati de aici? -: Daca as avea unde sau sa am o sursa de bani, ar fi o minune. Reporter: De ce credeti ca are nevoie orasul cel mai mult? -: Dispensar, macelarie, piata. Nu avem nimic aici. Reporter: Si cum faceti cumparaturile? -: Le luam de la Petrosani când mergem. Dar sunt scumpe. Reporter: Asa saraci lipsiti de speranta cum sunt, oamenii din Aninoasa au cu ce se mândri si, la fel ca orice comunitate provinciala, contabilizeaza cu grija olimpicii care s-au remarcat la concursurile nationale. Corul, care e invitat permanent la Festivalul "Mamaia copiilor", parteneriatul cu Microsoft obtinut de scoala din oras, dar mai ales rezultatele de exceptie ale arcasilor. Putina lume stie ca cel mai bun club de tir cu arcul din România functioneaza de 50 de ani la Aninoasa, iar sportivii de aici au o camera a trofeelor demna de invidiat, unde sunt pastrate cupele obtinute la concursurile nationale, europene sau mondiale. Jumatate din lotul national de tir cu arcul e format din sportivii din Aninoasa, iar când am vizitat baza sportiva în care se antreneaza am aflat ca se pregateau sa plece la o competitie în Polonia. Trasul cu arcul nu e treaba usoara, si nici ieftina, asa cum mi-a explicat unul dintre sportivi, Radu Radoi. Radu Radoi: Tehnica conteaza cel mai mult, antrenamentul. Dar, oricum, nu este usor de încropit. Reporter: Cred ca e si destul de scump. Radu Radoi: Un arc cum este acesta ajunge undeva, fara accesorii, deci fara toate astea, ajunge undeva în jur de 1.200 - 1.300 de euro. Foarte mult antrenament, ochi buni, sa stea bine psihic. De când stiu eu, tirul cu arcul a fost un specific..., cel putin aici, în Valea Jiului, Aninoasa este singurul oras care are un club de tir cu arcul. Deci este cel mai bun club de tir cu arcul din tara la ora actuala. La ora actuala avem.... cei mai valorosi arcasi din tara sunt la Aninoasa.

Reporter: Când am plecat din Aninoasa primarul ne-a asigurat ca o sa ne invite, peste 3 ani, la deschiderea ineditului muzeu gazduit de fosta mina. Si era convins ca reusita acestui proiect va fi o lectie pentru toate comunitatile mici, dar cu vise mari. Ramâne de vazut daca micul oras mineresc va câstiga pariul cu turismul, si daca viata oamenilor de aici se va schimba. Pâna atunci, peste Aninoasa pluteste aceeasi liniste melancolica a târgurilor prafuite, iar fostii mineri mai ridica din când în când ochii spre turnul putului, asteptând parca semnalul care sa-i cheme la sut./am/fc/ * Realizator: De trei ani, cel mai mic oras al Vaii Jiului se zbate în saracie, dupa ce mina în jurul careia se dezvoltase întreaga comunitate a fost închisa de catre stat. Autoritatile locale au ramas fara cel mai important contribuabil si câteva generatii de mineri au asistat cu lacrimi în ochi la extragerea ultimei tone de carbune. Acum, când criza înaspreste si mai mult chipul crud al realitatii, locuitorii orasului mineresc sunt mai lipsiti de speranta ca oricând. Nu si autoritatile care, pline de optimism, spera ca fosta mina sa devina muzeu, iar Aninoasa sa fie în curând un imens parc de distractii, ce-i drept cu ajutor de la Banca Mondiala. Tragem concluziile cu Ilie Pintea si Mario Balint. Bun gasit la amândoi. Ilie, cred ca, poate, nu stiu daca numai tu ai fi în masura sa raspunzi la întrebarea asta, dar fiind mai de prin partea locului, am putea vorbi de solutii pentru ajutorarea acestei zone? Se poate face ceva? Si mai ales cine ar fi trebuit sa aiba urechi sa asculte acest material? Ilie Pintea: Mie îmi place ideea cu parcul de distractii si astept momentul când toata România o sa fie un imens parc de distractii, pentru ca pe vremurile astea de criza pare, nu stiu cum sa zic ca pare, ridicol poate, sa vorbesti de asemenea proiecte. Uite ca cei de la Banca Mondiala au luat în serios ideea primarului din Aninoasa si au finantat cu bani grei acest proiect, ceea ce înseamna si-au pus toate sperantele în dezvoltarea lui. Cred ca orasele astea mici, cum este Aninoasa, si cum este Anina, de care Mario va poate spune mai multe imediat, la fel, un orasel minier care a încremenit în saracie dupa tot ceea ce însemna minerit, activitate de baza, s-a terminat, orasele astea mici au nevoie în primul rând sa fie ajutate sa obtina fonduri europene. Primarul spunea în reportajul anterior ca va trebui sa se asocieze cu înca doua orase învecinate ca sa poata accesa fondurile de coeziune. Poate ca aici ar putea sa faca